Carabusul, o insectă cunoscută pentru impactul său negativ asupra culturilor, reprezintă un pericol major pentru agricultori și grădinari. În stadiul larvar, dar și ca adult, carabusul atacă frunzele și rădăcinile plantelor, provocând daune considerabile atât în pepiniere, cât și în culturile agricole. În acest articol, vom explora modul în care carabusul dăunează plantelor, specii de carabusuri întâlnite frecvent și soluții pentru a combate acest dăunător.
Dintre marii daunatori fac parte si carabusii, acestia in lunga lor viata larvara ataca plantele tinere din pepiniere.
Carabusul de camp (Melolontha vulgaris)
Este numit si carabusul de mai. Este raspandit in toate tarile din Europa, mai ales in zonele cu paduri de fag si stejar. Traieste si la altitudini mai mari (de 700 m). Are capul negru cu reflexii verzui, aripioarele castanii-roscate cu pufisor alb. Maciuca antenelor are 7 lamele. Nimfa are culoare galben-deschis.
Iarna stau ascunsi in sol. Primavara, la inceputul lunii mai, adultii ies la suprafata. Zboara de obicei seara, producand un zumzet caracteristic de 30 min dupa care se linistesc. Ziua stau ascunsi in arbori si arbusti, consumand frunze.
Ouale alb-galbui sunt depuse in sol, la 10 cm adancime, in grupe de 20-40, in total ajung la 90-120 oua. Dupa 4-6 saptamani de incubatie, ies larvele in iulie sau august (care dupa 2-3 ani, in ultimul stadiu, au culoare alb-galbuie, cap castaniu si picioare galbene) si se hranesc cu radacini fine.
Sunt insecte daunatoare care ataca frunzele arborilor si pomilor fructiferi, preferand ulmul, stejarul, fagul, carpenul, mesteacanul, nucul, ciresul, prunul. Ataca si diferite specii de arbusti (paducel, trandafir, etc) si plante ierboase.
Frunzele sunt distruse complet, raman doar nervurile principale, uneori sunt atacate si florile. Astfel pomii raman desfrunziti si pierd recolta. Larvele de carabus sunt numite ,,viermi albi” si ataca radacinile plantelor ieboase (cereale, legume), producand daune in pepiniere.
Carabusul de padure (Melolontha hipopocastani)
Este asemantor cu carabusul de camp. Timpul de dezvoltare al carabusilor de camp este in functie de clima si dureaza 3 sau 4 ani, iar la carabusii de padure dureaza 4 sau 5 ani.
Este cunoscut si carabusul verde al vitei-de-vie (Anomala solida) – raspandit in zonele din Europa Centrala si Mediteraneana si in nordul Africii. In tara noastra apare in regiuni viticole din Moldova, Oltenia si Muntenia.
Adultul are culoare verde-metalic cu reflexii albastrui si aramii. Antenele sunt galbene-brun. Aripioarele au puncte fine si dungi longitudinale. Zboara in momentele insorite ale zilei, in grupuri mari, in lunile iunie-iulie. Se hranesc cu frunze de vita-de-vie, in special vlastarii tineri. Depun oua la mici adancimi in pamant, in jurul tufelor de vie.
Femela depune timp de doua saptamani cca. 15 oua. Larvele se hranesc cu radacinile diferitelor plante. Toamna se ascund in pamant la adancime mare de 1 m si stau pana in primavara, cand ies in straturile superioare ale solului si continua sa consume radacini.
Carabusul verde al vitei-de-vie ataca nucul, ciresul, marul, castanul, salcia, stejarul, dudul, teiul, ulmul etc. Cele mai mari pagube insa le provoaca vitei-de-vie, frunzele sunt roase aproape in intregime. Frunzele se usuca si au aspect sfasiat, ceea ce are efecte negative asupra productiei de struguri.
Carabusul marmorat (Polyphyllo fullo)
Este raspandit in toata Europa, in tara noastra apare mai ales in Campia Romana si Dobrogea (in regiuni cu terenuri nisipoase). Adultul are culoare brun-inchisa sau brun-roscata, este acoperit cu perisori scurti. Aripioarele au persori albi ce formeaza pete – dau aspect marmorat. Partea ventrala a corpului este roscat-cenusie, maciuca antenelor are 7 lamele la mascul sau 5 la femela. Larva este alb-galbui, cu capul brun. Femela depune 20-30 de oua in sol, la 30 cm adancime.
Carabasul marmorat este daunator, se hraneste cu frunzele diferitelor specii de arbori, prefera insa plantatiile de vita-de-vie (larvele rod radacinile acestora). Plantele atacate in scurt timp se usuca.
Carabusul de stepa (Anoxia villosa)
O specie cu arie de raspandire redusa, este carabusul de stepa (Anoxia villosa), aparut in tara noastra in Dobrogea, in culturile de fasole, porumb etc. Adultul are corpul de culoare castaniu-roscata pe partea dorsala, acoperit cu pufisori fini, albi, iar partea ventrala este neagra. Larva este alb-galbuie si capul brun-roscat.
Ierneaza in sol. Adultii ies primavara la sfarsitul lunii iunie si inceputul lui iulie, zborul lor de seara dureaza 40 min. Se intalnesc pe arbori, langa cosurile caselor, in timpul zilei se retrag la baza plantelor, in sol sub bulgari de pamant. Femela depune la 40 cm in sol, cca. 50 de oua, dupa o incubatie de 20 de zile, larvele ies si cresc timp de 3 ani pana la stadiul final.
Larvele ataca radacinile plantelor precum: mazare, fasole, cartof, floarea-soarelui, sfecla, puietii si butasii din pepiniere pomicole si viticole. Pagube mari sunt si in culturile de grau si porumb si alte cereale. Plantele sunt atacate de larve in lunile iunie-septembrie sau chiar octombrie, astfel ele se ingalbenesc, se usuca, raman mici, frunzele inrosite nu fructifica.
Alte specii sunt carabuseii cerealelor, sunt raspanditi in centrul Europei si Peninsula Balcanica, care produc daune mai ales la grau. Dintre acestea fac parte:
Anisoplia austriaca – carabus de culoare neagra cu reflexii metalice verzui, aripioare castanii. Marginile laterale ale aripilor au tepi mici si o pelicula ceroasa.
Anisoplia segetum – este un carabus negru cu luciu caramiziu-verzui. Are aripioare castanii-galbui, pe margini cu un rand de perisori rigizi.
Ambele specii ierneaza in sol, primavara la inceputul lunii mai larvele se transforma in nimfe, adultii apar la inceputul lunii iulie (in perioada cand graul are spic). Adultii ataca numeroase specii de graminee (ovaz, porumb, floarea-soarelui, pir etc) provocand mari pagube, in special, la secara si grau. Un adult consuma si 8 boabe/zi, restul se mai scutura (cand carabusul se hraneste si misca planta).
In legatura cu timpul de dezvoltare al carabusilor, care se repeta periodic, se organizeaza mari actiuni pentru combaterea lor.
Ciclul de viață al carabusului și perioada de activitate
Carabusul trece prin patru stadii de dezvoltare: ou, larvă, nimfă și adult. Dezvoltarea completă poate dura între trei și cinci ani, în funcție de specie și condițiile climatice. Primăvara și vara sunt perioadele de activitate maximă pentru adulți, în special la sfârșitul lunii mai și începutul lunii iunie, când aceștia ies din sol pentru a se hrăni cu frunzele arborilor.
O femelă poate depune între 90 și 120 de ouă în sol, din care eclozează larvele ce încep să atace rădăcinile plantelor. Identificarea timpurie a acestor larve este esențială pentru a preveni daunele pe termen lung.
Cum protejezi culturile de carabus?
Pentru a proteja culturile de carabus, este esențial să se monitorizeze solul și plantele în mod regulat. Există diverse metode de combatere, precum tratamentele chimice și biologice.
Insecticidele aplicate în perioada de activitate maximă a carabusului pot reduce semnificativ infestarea, iar introducerea unor paraziți naturali sau prădători ai larvelor de carabus reprezintă o metodă ecologică eficientă. Cultivatorii pot, de asemenea, să adopte măsuri de prevenire, cum ar fi rotația culturilor și îmbunătățirea drenajului solului, pentru a minimiza riscul infestării.
