Expresia latinească ad-hoc pare a fi destul de cunoscută, fiind utilizată, astăzi, în multe limbi, inclusiv în română. Am constatat însă, din diverse situaţii de comunicare orală şi din exemplele găsite pe internet, că mulţi vorbitori de limba română o plasează în contexte inadcvate, dându-i sensul greşit de “spontan/pe loc//inedit” – de exemplu: Ne-am întâlnit ad-hoc/Am hotărât ad-hoc să plecăm etc.

Sensul corect (ad literam) al expresiei latineşti ad-hoc (cu valoare adverbială sau adjectivală) este “pentru aceasta/în acest scop/anume pentru acest scop”, referindu-se, în general, la o soluţie care a fost adoptată pentru un scop precis (în opoziţie cu o soluţie elaborată îndelung sau care are caracter permanent). În domeniul strict juridic, ad-hoc se referă, de exemplu, la înfiinţarea unui organ care are o misiune temporară sau la numirea unui judecător pentru a rezolva un anume caz etc.

Se poate spune corect, de exemplu: În 1857, Adunările ad-hoc de la Iaşi şi Bucureşti au cerut Unirea Ţărilor Romane/A fost numit un administrator ad-hoc pentru rezolvarea cazului de faliment al acestei companii/S-a comandat un studiu de piaţă ad-hoc în vederea creşterii performanţelor economice etc.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ