Mulţi vorbitori de limba română utilizează neologismul din titlul articolului – vindicativ – în contexte greşite, confundându-l (probabil din cauza asemănării fonetice) cu vindecător/care vindecă. Am auzit în limbajul curent şi am citit pe diverse site-uri enunţuri de felul: “Cătina şi măceşele sunt folosite în industria alimentară şi cea farmaceutică având proprietăţi vindicative excelente.” ( ziare.com), “specialiştii din ţări dezvoltate sunt foarte buni, sunt citiţi, au produse, medicamente foarte bune, vindicative(naturaplant.ro/forum), “uleiul de Manuka? Ei bine, are o mulţime de întrebuinţări, poate fi folosit atât pentru a conserva carnea de peşte, dar totodată are şi proprietăţi antifungice şi vindicative (medicina101.com) etc.

Vindicativ, în limba română, este un împrumut din limba franceză (fr. vindicatif) şi are sensul: răzbunător, care caută să se răzbune; care nutrește dorința de răzbunare . Chiar dacă ambele cuvinte – vindicativ, a vindeca – au acelaşi etimon (origine), mai exact verbul latinesc (polisemantic) vindicare, acestea au pătruns în limba română pe căi diferite şi cu sensuri diferite (a vindeca este moştenit direct din latină, iar vindicativ este un neologism, cu sensul precizat anterior).

Se poate spune corect, de exemplu: Atitudinea lui vindicativă (răzbunătoare) m-a nemulţumit profund/Un comportament vindicativ şi discriminatoriu va genera întotdeauna nenumărate conflicte etc.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ