Catedrala Mântuirii Neamului, din Bucureşti, va fi inaugurată duminică, 26 octombrie 2025, în ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, cu o zi înainte de “Sfântul Dimitrie cel Nou”, ocrotitorul Bucureştilor, dată care coincide cu împlinirea a 100 de ani de la înfiinţarea Patriarhiei Române.
Pentru capitala României şi pentru întreaga ţară, va fi un moment istoric, deoarece Catedrala Mântuirii Neamului a fost gândită nu doar ca un edificiu religios, ci, mai ales, ca un simbol național complex. Ideea construirii acesteia datează de peste un secol și este strâns legată de istoria României moderne.
Este cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume (132 metri), după “Catedrala Hristos Mântuitorul”, din Moscova (103 m înălțime), “Catedrala Sfântul Sava”, din Belgrad (82 m), “Catedrala Sfânta Sofia”, din Istanbul (deși monumentală, nu depășește 55 m). Prin dimensiunile sale, edificiul domină panorama capitalei noastre și reunește în jurul său semnificații religioase, naționale și culturale.
Este un spațiu liturgic uimitor, proiectat ca o “casă a neamului”, loc de rugăciune și de comemorare a eroilor care au luptat pentru libertatea acestei țări. Catedrala nu vrea să impresioneze doar arhitectural, prin proporţiile sale (motiv de frecvente controverse), ci să transmită ideea de transcendență, de “înălţare spre cer”, de credinţă care străbate timpul, un monument care vorbește despre trecutul și despre speranțele unui popor, într-o lume modernă adesea dominată de pragmatism și materialism.
Catedrala Mântuirii Neamului – etape importante în construcţia acesteia
Construită pe Dealul Arsenalului (în vecinătatea Palatului Parlamentului), Catedrala Mântuirii Neamului (denumire folosită pentru prima dată de Miron Cristea, primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române) este edificiul patriarhal al BOR. Lucrările mari de construcție au început oficial în 2010, dar ideea realizarii acesteia este cu mult mai veche.
Prima propunere de a construi o “Catedrală a Mântuirii Neamului” a fost făcută după Războiul de Independență (1877 – 1878), de către regele Carol I. Se dorea un lăcaș în semn de recunoștință față de jertfa eroilor români și ca simbol al unității spirituale a poporului. După Marea Unire din 1918, proiectul a revenit în atenție, dar nu s-a realizat din lipsă de fonduri și din cauza celor două războaie mondiale.
Concretizarea intenţiilor de a ridica o Catedrală Naţională
După 1990, Patriarhia Română a reactivat ideea, iar în 2007 – 2010 a primit terenul pe Dealul Arsenalului, lângă Parlament (11 hectare), în 2010 punându-se piatra de temelie.
Alegerea amplasamentului a fost justificată ca având un mesaj simbolic puternic – credința (Catedrala) și puterea laică (Parlamentul) coexistă în centrul capitalei, ca expresie a echilibrului între spiritual și civic. În plus, alegerea acestui loc era şi un semn de reparaţie morală pentru trei biserici din această zonă (Izvorul Tămăduirii, Alba Postăvari şi Spira Veche) dărâmate şi două strămutate (Mihai Vodă şi Schitul Maicilor) de regimul comunist, pentru a ridica Palatul Parlamentului.
Mulţi au interpretat însă amplasarea lângă Parlament ca “ostentaţie”, criticând, în acelaşi timp, costurile uriaşe, suportate (parțial) din fonduri publice şi, pe de altă parte, diferența dintre fastul construcției și nevoile sociale.
De-a lungul a 15 ani, lucrările au fost executate în etape. Fundațiile și subsolurile (2010 – 2013) au însemnat excavații masive (zeci de mii metri cubi de pământ), pereți mulați, fundație “monobloc” și sisteme de ancorare pentru rezistență la alunecări/ cutremure.
Între 2013 şi 2024, s-au ridicat zidurile, cupolele și s-au executat finisajele – turnarea cupolei principale, ridicarea turlelor, montarea elementelor structurale și începerea lucrului la pictură/ mozaic și la iconostas. Pictura interioară (mozaicul) a devenit una dintre marile faze finale. În noiembrie 2018, au avut loc slujbe și sfințiri parțiale (sanctificări), dar lucrările din interior și amenajările exterioare au continuat.
Anul acesta, în 2025, s-au finalizat picturile în mozaic, s-a montat crucea de pe cea mai înaltă turlă a catedralei (turla “Pantocrator”), s-au pus vitraliile şi s-au încheiat lucrările la structura de rezistenţă a porticurilor de la principala intrare.
Catedrala Mântuirii Neamului – fapte inedite, curiozități, detalii tehnice interesante, recorduri
În multe privinţe, Catedrala Mântuirii Neamului este deţinătoarea unor recorduri greu de egalat. Este cea mai înaltă biserică ortodoxă din lume -132 metri (inclusiv crucea de pe turla principală); este una dintre cele mai mari ca volum și capacitate (peste 300 000 de metri cubi, peste 25 000 de metri pătraţi suprafață construită totală); poate adăposti între 5 000 și 7 000 de persoane la slujbele mari; are cel mai mare iconostas (perete de icoane) – sute de metri pătraţi de suprafaţă pictată/ aurită – și, probabil, cea mai mare suprafață de mozaic interior din lumea ortodoxă (peste 20 000 metri pătraţi).
Catapeteasma (peretele despărţitor dintre altar şi naos) deţine, de asemenea, recordul de suprafaţă pentru iconostase ortodoxe, la fel şi clopotul cel mare – aproximativ 25 de tone, realizat la Innsbruck (de către firma Grassmayr) – cel mai mare clopot liber pendulant destinat unei biserici. Turnarea acestuia a fost un eveniment tehnic rapid și spectaculos. Clopotele catedralei sunt acordate pe note muzicale precise, iar clopotul cel mare poate fi auzit de la zeci de kilometri (15 – 20 km.), în condiții favorabile.
Cea mai întinsă colecție de mozaic interior (peste 20 000–25 000 metri pătraţi de mozaic) a fost realizată, parțial, cu sticlă venețiană din atelierele tradiţionale (Orsoni), multe alte ateliere internaționale fiind implicate.
Icoana Maicii Domnului Platytera, amplasată în absida altarului, cu o înălţime de 16 metri, este cea mai impresionantă şi mai mare reprezentare în mozaic a Maicii Domnului din România şi una dintre cele mai mari din lumea ortodoxiei. De asemenea, Icoana Pantocrator, cu chipul Mântuitorului, din turla principală, are 12 metri în diametru.
Candelabrul principal, din turla Pantocrator, este monumental, are 7 metri în diametru, fabricat, ca şi celelalte candelabre, din alamă, material tradiţional pentru obiectele de cult ortodox.
Alte caracteristici speciale
Fundaţia catedralei este remarcabilă – pentru a se evita probleme de alunecare sau efecte ale cutremurelor, s-a realizat o fundație masivă, în rețea de grinzi, astfel încât corpul principal de construcţie să fie independent față de pereții de retenție, permițând “mișcări-piston” amortizate.
Subsolurile sunt multifuncționale – conțin nu doar spații tehnice, ci și săli polivalente, expoziționale și – conform unor surse – adăposturi (inclusiv elemente de protecție civilă/ antiatomică, adaptate perioadei de proiectare).
În privinţa materialelor şi tehnologiei, s-a folosit o combinație de beton armat modern, oțel și finisaje clasice (marmură, mozaic, aurire), la care s-au adăugat tehnologii moderne de iluminare și climatizare, pentru a conserva pictura/ mozaicul.
Cupolele (in care se află clopotul cel mare, plus încă cinci) sunt acoperite cu foiţă aurie, ceea ce le face vizibile de la mare distanţă, iar interiorul este foarte înalt – cupola principală are o înălţime impresionantă, cu Pantocrator uriaș.
Arhitectural, Catedrala Naţională a fost gândită ca o sinteză între tradiţie şi modernitate, reunind elemente ale arhitecturii bisericeşti moldoveneşti, brâncoveneşti, transilvane, dar şi detalii specifice catedralelor occidentale. Acelaşi principiu a fost păstrat şi în amenajarea spatiilor exterioare – 8 turle (inclusiv turla-clopotniţă), piaţeta din faţa catedralei (cu o suprafaţă de 11 600 metri pătraţi), care poate găzdui peste 23 000 de persoane, la slujbele ţinute în aer liber, porticurile (inspirate de pridvoarele moldoveneşti) etc.
Sub piaţetă, se află un spaţiu subteran vast, numit simbolic “Peştera citadină a Sfântului Apostol Andrei”, care poate primi circa 7 000 de persoane, pentru activităţi culturale, religioase, sociale, care se adaugă spatiilor anexă – muzeu, bibliotecă, sală polivalentă, centre de conferinţă.
Finanțare, costuri și controverse
În privinţa costurilor, estimările au variat în timp. În diverse rapoarte recente (2024–2025) se vorbește despre sume de ordinul sutelor de milioane de euro (diferențe între estimările inițiale și cheltuielile reale raportate fiind semnificative). În 2025, se citează sume în jur de 270 de milioane de euro, iar revista franceză “Le Figaro” menţionează suma de circa un miliard de euro.
Proiectul a fost finanțat din donații private, sponsorizări, dar și cu aport public/ implicit prin transferuri de teren și facilități, ceea ce a generat dezbateri publice și critici privind oportunitatea cheltuirii unor astfel de sume pentru un obiectiv religios național.
Catedrala Mântuirii Neamului, la inaugurare
Inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului, la data de 26 octombrie 2025, este o zi aşteptată cu nerăbdare de credincioşii de pe întreg teritoriul românesc, fiind vorba despre un edificiu spectaculos, care vorbeşte simbolic despre trecutul, prezentul şi speranţele acestui popor şi moment care, poate, va revigora aspiraţia spre unitate şi demnitate a românilor.
Catedrala Mântuirii Neamului are două hramuri – “Înălțarea Domnului” (Ziua Eroilor) și “Sfântul Apostol Andrei”, ocrotitorul României, alegere care subliniază şi mai mult valenţele religioase, naţionale, culturale ale acestui lăcaş de cult ortodox, simbol al continuității ortodoxiei române, altar al neamului, loc de rugăciune pentru toți românii, un spațiu pentru marile momente liturgice naționale şi, de la acest moment inainte, poate, spiritualitatea românească va dobândi noi străluciri, nu numai prin monumentalitatea unei construcţii, ci şi prin “sentimentul românesc al fiinţei”, cum numea odată un mare filosof – Constantin Noica – acea construcţie a spiritului, bazată pe valori de identificare comune unei naţiuni, care se consolidează în timp, în condiţii de libertate, de emancipare şi de conştientizare a faptului că aparţii unui teritoriu, unor “drepturi strămoşeşti”, unei patrii, unei limbi, unor tradiţii, unei istorii, unui prezent.
