Precedată de spiritul anglican, Catedrala Norwich este poziționată în orașul cu același nume, din regiunea engleză Norfolk. Dedicată închinării Sfintei Treimi, practicile catedralei recunosc doctrina treimii și anume faptul că Dumnezeu, cu toate că este unul, există în trei persoane: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt. Toate cele trei persoane sunt cosubstanțiale Una cu Cealaltă, fiind de aceeași esență.
Construcția Catedralei, la insistențele episcopului de Norwich, Herbert de Losinga a fost începută în anul 1096 din piatră și mortar, fațada sa fiind realizată din calcar. Din pricina suprafeței mari pe care s-a întins, două biserici, respectiv o așezare saxonă au necesitat să fie demolate. Finalizarea ei a avut loc în anul 1145.
Ca prezență creștină cufundată în orașul Norwich, catedrala a găzduit vizitatori și pelerini încă de acum 900 de ani. Riturile ei sunt ghidate de regulile de venerare, de principiile călăuzitoare ale Sfântului Benedict fiind perpetuate până în prezent, prin ospitalitatea și dorința clerului de a transmite învățăturile printre laici.
Insiprată de Sfintele Scripturi, principiile călăuzitoare recomandă călugărilor respectarea a patru principii esențiale și anume:
1. Moderația care este prezentă în folosirea zilnică a mâncării, băuturii și somnului.
2. Seriozitatea, care are drept corolar tăcerea.
3. Austeritatea, care implică îndepărtarea de lume prin renunțarea la dorința de a poseda bunuri.
4. Blândețea făcută din bunătate, din ospitalitate față de oamenii modești.
Arhitectura romanică și-a păstrat formele de tradiție romană, catedrala fiind de tip bazilical, cu ziduri masive, abside semicirculare și deschideri în general mici. Stilul romanic, în acest caz, este menționat în mod tradițional ca arhitectură normandă.
Catedrala este tributară stilului normand prin, fațada cu 2 turnuri, planul cu trei nave separate de pilastri foarte masivi, alternativ cilindrici și compuși. Interiorul este ritmat în înălțime de trei zone – arcadele, tribuna și galeria cu ferestre. Arcadele mediane sunt decorate cu incizii în zig-zag, cu romburi și în solzi de pește, iar de-a lungl navelor apar nervuri încrustate.
Cu o lungime de 140 de metri reamintește publicului larg faptul că religia transcende individul, întocmai cum spira sparge cerul, cu înălțimea ei de 96 de metri. Construirea spirei și adăugarea ei s-au terminat în anul 1465. Între anii 1300 și 1340, împreună cu bolțile navei și ale altarului a fost ridicată o clădire cu camere, pe două etaje, situată în curtea interioară a catedralei.
Bolțile catedralei sunt gazde pentru un număr mare de reprezentări artistice, fie sculptate sau pictate, astfel că fiecare boltă și arc de boltă sunt reprezentate de un desen unic. Toate aceste reprezentări conduc vizitatorul în etapele omenirii, pornind de la facerea lumii, nașterea și viața lui Iisus, până la momentul Apocalipsei.
Încă mai sunt păstrate în jurul ei, ruinele zidurilor unei foste mănăstiri, iar între acestea încă se mai păstrează unele clădiri datând din secolele al XV-lea și al XIX-lea.
Catedrala adăpostește o colecție impresionantă de peste 1000 de protuberanțe medievale sculptate în acoperiș, alături de picturi originale normande și graffiti medievale. Clădirea în sine și multitudinea formelor de artă sunt precedate de un scop precis, fiind acela al glorificării lui Dumnezeu. Un proiect ambițios, în care au fost investiți 11 milioane de lire sterline, s-a concretizat în construirea a două clădiri cu scopul de transmite mai departe învățăturile benedictine de ospitalitate și învățare. Principiile călăuzitoare benedictine – venerație, ospitalitate și învățare- au stat la baza construirii triadei: Catedrala – Cantina – Casă de pelerinaj.
Prima clădire, Refectory sau cantina a fost deschisă în anul 2004, iar vizitatorii pot servi prăjituri și pot bea cafea, iar cea de-a doua clădire, The Hostry Visitor and Education Center, construită în anul 2010, este o replică a acelei clădiri, unde pelerinii și vizitatorii Catedralei din Norwich erau primiți în spiritul benedictin. În prezent, vizitatorii care accesează The Hostry Visitor, iau la cunoștință despre frumusețea și activitatea Catedralei, studenții pot învăța istorie, iar oameni din întreaga comunitate pot veni pentru a lămuri o problemă de interes comun. Este, de fapt, un punct de întâlnire unde oameni de toate vârstele sunt primiți și încurajați să învețe, respectiv să descopere plenitudinea Catedralei Norwich.
Accesul în Catedrală se face prin clădirea Hostry Visitor and Education Center, în intervalul 7.30 a.m și 6.00 p.m. În afara acestui interval, accesul este direcționat către ușa de nord-vest a Catedralei.
Așa cum fiecare călugăr al Catedralei se îngrijește de fructificarea propriului spiritului religios, la fel și pământul trebuie îngrijit, pentru a da roade, pentru a înfrumuseța și a crea o simbioză cu orice formă de viață. Herb Garden, sau Grădina cu Ierburi a Catedralei este unul din exemplele în acest sens. Originar, utilizată de călugări pentru a cultiva plante cu scop medicinal și uz gastronomic, Grădina a fost recreată în anul 2005 cu ajutorul unor plante similare cu cele ale călugărilor benedictini. Băncile amplasate în zona Grădinii sunt destinate meditației sau contemplării vizitatorilor.
Grădina cu Ierburi este deschisă zilnic, de la 10.00 am până la ora 5.00 pm și este poziționată la Sud de Catedrală și Cantină.
De asemenea, Grădina Japoneză, reprezintă un punct de tranziție spirituală. Localizată în zona clădirii Hostry Visitors and education Center, creează o punte de legăturăpeste veacuri între Catedrala secolului al XI-lea și clădirile secolului al XXI-lea. Această amplasare poate fi percepută drept triada budistă. Cele trei pietre, aduse din Scoția de Nord sunt din granit gri-argintiu și cremene negru lăcuit fiind aranjate astfel încât direcționează către această triadă. Realizarea Grădinei Japoneze a fost finanțată de Institutul Salisbury a Culturii și Artei Japoneze.
Fiind una dintre cele mai maiestoase clădiri a Norfolkului, Catedrala Norwich este una activă, găzduind anual evenimente, concerte, expoziții, festivaluri și lecturi.
Un sanctuar susținut de un peisaj verde și viu, Catedrala Norwich poate fi percepută drept acel spațiu sacru în care timpul cotidian este detronat de timpul sacru în care, liniștea minții este favorizată, iar spiritul reînnoit. Cu fiecare slujbă ținută, miturile paradisului pierdut, a Grădinii Edenului, a crucificării sunt reiterate, reînviate și retrăite ducându-și de fiecare dată rolul până la capăt; rolul de a oferi o apartenență, un model comportamental, o poziționare a individului pe harta universului.
