Cele mai multe stele din univers se afla in faza de secventa principala a vietii lor, un punct in evolutia lor stelara in care acestea transforma hidrogenul in heliu in interiorul nucleelor lor si elibereaza o cantitate enorma de energie. In acest articol veti afla ce este secventa principala a stelelor si ce rol joaca aceasta in evolutia lor. O stea se formeaza dintr-un nor molecular rece de hidrogen si heliu. Gravitatia reciproca atrage materialul stelar laolalta, iar acest material se incalzeste. In primii 100 000 de ani, steaua trece printr-o faza numita “protostea”, iar apoi ajunge in faza T Tauri. In faza T Tauri, steaua straluceste doar cu ajutorul energiei eliberate de colapsul gravitational aflat in desfasurare. Aceasta faza dureaza aproximativ 100 de milioane de ani.
In cele din urma, temperaturile si presiunile din nucleul stelei devin capabile sa aprinda fuziunea nucleara, transformand atomii de hidrogen in heliu. Cand incepe acest proces, se spune ca steaua a intrat in secventa principala a vietii sale. Intr-o stea ca soarele nostru, nucleul reprezinta aproximativ 20% din raza sa. In interiorul acestei regiuni este eliberata toata energia soarelui. Apoi, energia eliberata in nucleu trebuie sa se deplaseze incet printr-o zona radiativa, unde fotonii de energie sunt absorbiti si apoi emisi din nou. Apoi energia este transportata printr-o zona de convectie, unde coloanele de plasma fierbinte duc bulele de gaz fierbinte pana la suprafata soarelui si le elibereaza. Materialul se raceste si cade inapoi in soare, unde este reincalzit. Aceasta calatorie poate dura mai bine de 100 000 de ani pentru un singur foton care se deplaseaza de la nucleu pana la suprafata stelei.
In timp, steaua epuizeaza tot hidrogenul din nucleul sau, iar resturile de heliu se acumuleaza. Insa, faza de secventa principala poate dura pentru mult timp. Soarele nostru se afla in faza de secventa principala de 4,5 miliarde de ani si va continua in acest fel pentru inca 7,5 miliarde de ani, inainte de a ramane fara combustibil. Cele mai mici pitice rosii pot exista in faza de secventa principala pana la 10 trilioane de ani. Cele mai mari stele supergigante pot rezista doar cateva milioane de ani. Totul depinde de masa stelei. Masa de asemenea defineste modul in care o stea iese din faza de secventa principala. In cazul celor mai mici pitice rosii, astronomii cred ca acestea pur si simplu se vor stinge in momentul in care vor epuiza tot hidrogenul si vor deveni pitice albe. Stelele mai masive, care au pana la 10 mase solare, vor trece printr-o faza de gigante rosii, unde se vor extinde inainte de a se prabusi si a deveni pitice albe. Iar cele mai masive stele pur si simplu vor exploda ca supernove.
