Intr-un recipient din sticla, se amesteca metan, amoniac si hidrogen, se completeaza cu apa, se incalzeste, se trimit, in interiorul instalatiei, descarcari electrice, asemenea fulgerelor, si, in cateva zile, se formeaza aminoacizi si alte molecule complexe, cu continut de hidrocarburi, asa cum sunt cele prezente in structura organismelor vii. Asa a preparat chimistul american Stanley Lloyd Miller, in 1953, “supa primordiala”, pentru a arata ca, la inceputurile absolute ale lumii, viata s-a format din molecule care pluteau in apele oceanului. Miller si echipa sa de cercetatori de la Universitatea din Chicago, s-au gandit sa probeze “in vitro” o “bucata” de Terra, continand fulgere, apa si diversi alti constituenti.
Teoretic, pornind de la aceste elemente, s-ar putea recrea, sustineau ei, ADN-ul si toate elementele care sa permita functionarea celulara. Ideea nu ii apartine in totalitate lui Miller, ci i-a fost sugerata de experimentele lui Harold Urey, in laboratorul caruia lucra, acesta din urma primind, in 1934, Premiul Nobel in chimie, pentru descoperirea hidrogenului greu. Mai mult, conceptul de “supa primordiala” fusese definit inca din anii ’20 ai secolului trecut, de catre Oparin (biochimist rus) si Haldane (genetician britanic), ramand, insa, strict teoretic, fara ca acestia sa treaca la demonstratia in laborator.
Destul de repede dupa experimentul Muller – Urey au aparut si criticile referitoare la atmosfera recreata in laborator, bogata in hidrogen, cercetarile actuale aratand ca, initial, ar fi fost vorba, mai degraba, de o atmosfera cu o concentratie semnificativa de CO2, ceea ce nu se potriveste cu “supa” lui Muller.
Teorii recente despre aparitia vietii pe Pamant
In prezent, subiectul inceputurilor vietii pe Terra este inca neelucidat. Multi sunt/redevin adeptii teoriei Panspermiei, potrivit careia viata pe Pamant este de origine extra-terestra. Analiza, in 1995, a unei bucati de metorit, descoperita in Antarctica, a evidentiat prezenta azotului, esential pentru aparitia primelor forme de viata. Mai mult, misiunile spatiale din ultimul deceniu au adus informatii extraordinare legate de planete, comete, meteoriti, gaurile negre, praful interstelar etc. Descoperirea, in cadrul misiunii Stardust (NASA), a glicinei (un aminoacid indispensabil vietii si organismului uman), in coada cometei Wild 2, reprezinta unul dintre cele mai recente argumente ca viata pe Pamant a venit din alta parte, din Univers. O astfel de sursa este, spun specialistii, in centura de asteroizi dintre Jupiter si Marte.
Richard Hoover, un astrobiolog de la NASA, a publicat, anul trecut, descoperirile sale referitoare la urmele fosile descoperite in bucati de meteorit cazute pe Terra, in Siberia, Alaska, Antarctica, fiind convins ca viata a ajuns aici din spatiu si ca aminoacizii nu s-au format in “supa primordiala”, ci provin din moleculele de apa, amoniac, dioxid de carbon existente in comete.
Altii, precum geochimistul Michael Russel, considera ca viata s-ar fi putut naste din interactiunea dintre apa sarata a oceanului primordial si anumite minerale, cum ar fi olivina – un silicat natural de magneziu si fier. Din gradientii chimici rezultati, primele organisme si-au luat energia necesara pentru a supravietui, dupa care , dupa acelasi model, si-au creat propriile resurse.
In opinia lui Nick Lane, biochimist la University College London, teoria “supei primordiale” nu este valabila, deoarece respectiva “supa” nu ar fi putut sustine nevoile energetice ale primelor celule si ca ar putea fi vorba, mai degraba, de niste “surse hidrotermale” – situate intre 500 – 5 000 de metri, in adancul oceanelor, la punctul de divergenta intre doua placi tectonice. Cand magma din adancuri a iesit la suprafata, apa rece (densa) a oceanului a patruns prin crevase si a coborat pana la sute de metri, unde a intalnit ape fierbinti, s-a combinat cu acestea si s-a intors incalzita, la suprafata, constituindu-se ca sursa de energie necesara metabolismului celulelor. Prin urmare, a aparut mai intai functia metabolismului si ulterior, celula (in limbajul comun fiind vorba de o intrebare similara celei “Ce a fost mai intai, oul sau gaina?”, altfel spus, “metabolismul sau celula?).
La CERN (European Organization for Nuclear Research), cel mai mare centru de fizica a particulelor, de la Geneva, in ultimii ani, experimentele conduc spre o alta teorie, a unei “supe primordiale” (plasma) formata din quarcuri si gluoni (particule ipotetice din care s-ar fi format particulele elementare), si care ar fi existat pret de cateva microsecunde , dupa Big Bang, inainte de formarea materiei, asa cum o stim astazi. O astfel de teorie a fost avansata in urma experimentelor cu ioni de plumb, introdusi in acceleratorul de particule, lasati sa actioneze asupra unor tinte si creand concentratii de energie uriase, antrenand temperaturi de 100 000 de ori mai mari decat cele din Soare. S-a creat astfel o noua stare a materiei – plasma quarc-gluoni.
Singura certitudine, la momentul actual, in acest domeniu, este ca nu sunt certitudini. Teorii evolutioniste, “supe primordiale”, “surse hidrotermale, “plasma de quarcuri si gluoni”etc. Divinitatea/Inteligenta absoluta/Spiritul Etern al Universului o stii ceva despre toate acestea?
