„Cuvintele-valiză” sau cuvintele telescopate (telescopizate) sunt creații lexicale rezultate din predispoziția ludică a vorbitorilor unei limbi, cu efecte amuzante sau ironice. Acestea intră în categoria calambururilor (jocuri de cuvinte), care au rolul de a nuanța exprimarea orală mai ales, de a atrage atenția, de a crea o anume ambiguitate a sensurilor.
Cuvintele-valiză rezultă din contaminarea sau amalgamarea a două cuvinte deja existente în limbă, între care există o asemănare semantică sau fonetică, așa cum se poate constata în exemplele următoare: faliment + alimentară = falimentară, a fura + a găsi = a furgăsi, februarie + martie = femartie, milițieni + polițiști = milițisti/polițiști, politică + ticăloșie = politicălosie etc.
Denumirea de cuvinte-valiză este un calch lingvistic după franțuzescul mot-valise, iar celălalt termen – cuvinte telescopate/telescopizate – este o metaforă prin care se sugerează că un cuvânt este înglobat într-altul, precum piesele unui tub telescopic, obținându-se o unitate lexicală nouă.
De-a lungul timpului, cuvintele valiză au câștigat popularitate datorită eficienței și creativității pe care le aduc în limbaj. Aceste cuvinte sunt nu doar un fenomen lingvistic interesant, ci și o reflectare a evoluției și adaptării limbii la noile contexte culturale și tehnologice. De exemplu, în era digitală, cuvintele valiză precum blog (din web și log) sau vlog (din video și log) au devenit omniprezente, demonstrând modul în care limbajul se adaptează la noi medii și concepte.
Originea termenului „cuvânt-valiză” se găsește în cartea „Alice în Țara Oglinzilor” (Through the Looking-Glass, and What Alice Found There), de Lewis Carrol, din 1871, continuarea celebrei cărți „Alice în Țara Minunilor”. Personajul Humpty-Dumpty, explicându-i fetei ce înseamnă „slithy” (combinație între „slimy” – lipicios și „lithe” – mlădios) și „mimsy” (din „miserable” – nefericit și „flimsy” – subțire) îi spune că este un joc asemănător cu cel prin care s-a creat franțuzescul „portmanteau”, două sensuri într-un cuvânt, în franceza veche „portmanteau” fiind, de asemenea, un cuvânt-valiză (port – a purta și manteau – palton), cu sensul de valiză în care hainele se transportau pe niște umerașe speciale, ca să nu se șifoneze.
Ulterior, englezii au folosit, pentru a denumi cuvintele-valiză, termenul „blend”, italienii „parola-macedonia” (cuvânt-salată), așadar un mix, un amalgam de sensuri și sonorități.
De-a lungul timpului, apariția cuvintelor-valiză/cuvintelor telescopate se datorează, în primul rând, inventivității verbale a scriitorilor, dar și presei și emisiunilor de divertisment. Iată câteva cuvinte-valiză din limba română, de după anii 1990, pe care, probabil, mulți dintre noi le-am citit în paginile revistei Academiei Cațavencu, le-am auzit la emisiunile grupului Divertis etc.: „firmă de caftering”, „plecați în PeDeLerinaj”, „risc fariseismic”, „Moș Messengerilă”, „cuvântul care scormonitorizează”, „Cluj Napocalipsa”, „texanca de Ferentexas”, „hamburghezime”, tembelizor, yahooligans, jenibil, afacereză, fabulospirit, jalbină, ovinocență, pițifelnic, postac, răspândac, șparlamentar, țopârlaș etc.
Crearea cuvintelor-valiză/cuvintelor telescopate permite, practic, un număr nelimitat de combinații. În literatura SF, în jocurile video, cuvintele-valiză sunt utilizate pentru a denumi personaje și obiecte. Un exemplu foarte cunoscut este Pokemon – cuvânt-valiză format din Pocket (buzunar) și Monsters (monștri) – „Monștri de buzunar”.
Denumirea jucăriilor „Keypers”, foarte populare în anii 1980, reprezentând animale care aveau un loc ascuns, închis cu cheiță, este tot un cuvânt telescopat – din englezescul „key” – cheie și „keeper” – paznic.
Și multe dintre marile companii sau branduri au optat pentru cuvinte telescopate pentru a se identifica: Microsoft (microcomputer+ software), Compania feroviară „Amtrak” (America+track), Velcro („velour” – catifea+„crochet” – cârlig) etc.
Fenomenul lingvistic al cuvintelor-valiză este foarte viu, este reacția ludică, ironică, umoristică nu numai a scriitorilor sau a mass-mediei, ci a oamenilor, în general, la diverse aspecte ale realității, o modalitate de a inova și de a da savoare limbajului, atât timp cât nu se face exces de astfel de termeni în procesul comunicării.
Pentru a înțelege mai bine modul în care limbajul se adaptează și evoluează, recomand să vizitați articolul cum este corect: deseară sau diseară. Acesta vă oferă o perspectivă asupra procesului de transformare a cuvintelor și expresiilor în timp, reflectând schimbările culturale și contextuale.
