Primum non nocere este o expresie latinească și înseamnă “Mai întâi, să nu faci rău”. Este un principiu etic fundamental în medicină și în profesiile legate de îngrijirea sănătății, dar este folosită frecvent şi în afara acestui domeniu, exprimând un îndemn la reflecție etică, responsabilitate și respect față de ceilalți, universal valabil. Într-o lume complexă, în care, uneori, chiar şi intențiile bune pot avea efecte negative, principiul rămâne un ghid valoros – “Mai întâi, să nu faci rău” – nici oamenilor, nici mediului, nici valorilor fundamentale.
Originea expresiei “Primum non nocere” este incertă. Multă vreme a fost atribuită lui Hipocrate, vestitul medic al antichităţii greceşti, “părintele medicinei”, probabil din nevoia de validare printr-o paternitate remarcabilă. Este adevărat că unele versiuni ale “Jurământului lui Hipocrate” conţin promisiunea ca medicul “să se abţină de la a face rău”, ceea ce nu coincide, ca exprimare, cu forma devenită consacrată.
Alţii au atribuit expresia lui Galen din Pergamon, medic, chirurg, cercetător, filosof, din secolul al II-lea, care a influenţat ştiinţele medicale mai bine de un mileniu, dar nu există dovezi în sprijinul unei astfel de paternităţi.
Abia în secolul al XIX-lea, un chirurg englez, Thomas Inman, pune maxima “Primum non nocere” pe seama lui Sydenham Thomas, supranumit “Hipocrate englez”, deoarece este considerat fondatorul medicinei engleze moderne. Nici în acest caz însă nu există documente/ cărţi care să confirme această atribuire, dar zicerea a devenit tot mai populară, a fost preluată și consolidată în etica medicală modernă, ca o expresie sintetică a obligației medicului de a evita intervențiile care pot face mai mult rău decât bine.
Este un principiu de precauție și responsabilitate profesională, care subliniază importanța evaluării riscurilor în comparație cu beneficiile. Se aplică în luarea deciziilor medicale, în special în situații incerte sau când tratamentele pot avea efecte adverse.
“Primum non nocere, secundum cavere, tertium sanare”
Varianta completă a acestui adagiu este “Primum non nocere, secundum cavere, tertium sanare” – “În primul rând, nu face rău, în al doilea rând, ai grijă, în al treilea rând, vindecă!”. Evident, acest principiu (chiar dacă nu-i aparţine lui Hipocrate), se încadrează în tradiţia hipocratică şi, chiar dacă prima parte este cea mai importantă, în asamblu, insistă pe faptul că prioritate trebuie să aibă binele pacientului, mai presus de orice.
“Mai întâi, să nu faci rău” – în sens general-uman
Expresia a rămas în mentalul colectiv, depăşind graniţele medicinei, dincolo de incertitudinea paternităţii, şi este folosită şi astăzi, în mod metaforic sau filozofic, în diverse contexte şi domenii, unde responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor este esențială:
Etică personală și relațională – în relațiile interumane, se aplică ideea că, înainte de a acționa sau de a spune ceva, ar trebui să ne asigurăm că nu vom răni pe cineva – emoțional, psihologic sau moral. Este un principiu de bun-simț și empatie.
Educație – profesorii și educatorii pot adopta acest principiu în relația cu elevii: să nu provoace daune cognitive, emoționale sau motivaționale. Înseamnă să predai cu grijă, respect și echilibru, fără a descuraja sau umili.
Politică și guvernare – se aplică în formularea de politici publice (sau ar trebui să se aplice): nu adopta măsuri care pot dăuna cetățenilor, chiar dacă intențiile sunt bune.
Justiție și drept – în drept, principiul poate fi asociat cu precauția în aplicarea sancțiunilor: să nu pedepsești fără temei, să nu provoci o nedreptate printr-o decizie pripită.
Tehnologie și inteligență artificială – în etica tehnologică, se folosește ca ghid/ principiu pentru a evita consecințele negative ale inovației (de exemplu, în AI, genetică etc.). Este similar cu principiul “precauției” din bioetică și știință.
