Quidquid agis, prudenter agas et respice finem este o expresie latinească, exprimând un principiu moral și practic, universal valabil – “Orice ai face, fă cu prudență și ia în considerare sfârșitul (consecințele)”. Este un adagiu care îndeamnă la înţelepciune, ținând cont de rezultatul pe termen lung, nu doar de impulsul de moment.
Uneori, expresia este citată în forma: “Quicquid agis...”, o variantă dintr-o limbă latină mai veche, “Quidquid agis…” fiind forma standard, din latina cultă, cel mai des citată. “Quidquid”/ “Quicquid” înseamnă „oricine”, „orice”, „ceea ce”. Ambele forme sunt corecte, dar aparţinând unor variante diferite ale limbii latine.
Originea expresiei “Quidquid agis, prudenter agas et respice finem”
Expresia Quidquid agis, prudenter agas et respice finem apare, în diverse forme, în literatura latină medievală și renascentistă, fiind considerată un proverb moral, folosit în școlile umaniste. Nu există o atestare clară în operele marilor clasici latini (Cicero, Vergiliu etc.), ci mai degrabă în colecții de proverbe și manuale de morală creștină din Evul Mediu târziu. Ideea însă provine din filosofia antică, în special din stoicism (şcoală de gândire antică, bazată pe cultivarea virtuţii şi dezvoltarea caracterului) și din etica aristotelică, unde se punea accent pe prudență (prudentia) și pe evaluarea scopului final al acțiunilor.
Ceea ce se ştie cu certitudine este că expresia apare pentru prima dată în colecţia medievală “Gesta Romanorum” (“Faptele romanilor”), în capitolul (tale) 103. “Gesta Romanorum” este o colecţie de fabule şi anecdote, în latină, provenite din culturile greacă, romană şi chiar asiatică antică, o compilaţie realizată, probabil, la sfârşitul secolului al XIII-lea – începutul secolului al XIV-lea; autorul este necunoscut (lucrarea este atribuită, de regulă, unor clerici precum Helinandus sau Petrus Berchorius). Aceasta face, din “Gesta Romanorum”, sursa cea mai veche şi cea mai citată pentru expresia “Quidquid agis, prudenter agas et respice finem”.
Semnificaţia expresiei „Orice ai face, fă cu prudență și ia în considerare sfârșitul”
Expresia a intrat în uz ca motto şi proverb medieval/ umanist — apare în colecţii de proverbe şi pe inscripţii, in multe publicaţii şi dicţionare (de exemplu, Oxford Reference, liste de expresii latine), in care se indică explicit Gesta Romanorum, capitolul 103, ca sursă.
În acest capitol din Gesta Romanorum, “Quidquid agis, prudenter agas et respice finem” apare ca prima dintre cele “trei înțelepciuni” pe care un negustor le “vinde” unui împărat pentru o mie de florini – prudența, evitarea căii nelegitime și precauția față de pericole ascunse.
Prima înțelepciune -”Quidquid agis…” a fost atât de apreciată de împărat încât a poruncit să fie consemnată oriunde ar fi fost vizibilă – în palatul său, în dormitor, pe feţele de masă etc., cu atât mai mult cu cât era un conducător drept şi sever, făcându-şi, din această pricină, mulţi duşmani.
Unii dintre aceştia chiar au angajat un bărbier să-i taie gâtul împăratului, în timpul bărbieritului. Expresia “Quidquid agis, prudenter agas et respice finem”/ “Orice ai face, fă cu prudență și ia în considerare sfârșitul (consecințele)”, care era inscripţionată pe prosopul purtat de suveran, l-a salvat de la această trădare care-i putea fi fatală, pentru că frizerul, citind-o, tulburat, cu mâinile tremurânde, a renunțat la planul de a-l omorî pe suveran.
Expresia “Quidquid agis, prudenter agas et respice finem” (“Orice ai face, fă cu prudență și ia în considerare sfârșitul/ consecințele”) nu numai că a supravieţuit secolelor, dar a dobândit şi mai multă greutate, exprimând un adevăr incontestabil – acela că este nevoie de înţelepciune, inteligenţă, prudenţă, în ceea ce înfăptuim, având mereu în minte urmările posibile. “Respice finem” este, practic, varianta latină a unei alte ziceri populare – “Gândește-te unde duce drumul înainte să pășești pe el!”.
