Cea mai citită carte în timpul pandemiei de coronavirus (SARS-CoV-2) a fost identificată, în presa occidentală, pe baza unor sondaje, a informaţiilor primite de la edituri şi pe baza numărului de volume vândute până la acest moment al anului.
Este un adevăr care s-a impus de-a lungul timpului că fiecare carte citită oferă, adesea, un univers compensatoriu în raport cu realitatea, creează posibilitatea unei înţelegeri mai profunde a vieţii, înainte sau simultan cu experienţa trăită, produce o elevaţie şi o sporire a subtilităţii spiritului.
Când citim o carte sau privim un film, vrând-nevrând, o replică, un gest al unui personaj ne pot face să ne gândim la realitatea pe care o trăim, să o reconsiderăm, să comparăm ceea ce ni se intâmplă cu alte realităţi sau cu ceea ce, până nu demult, păreau a fi doar ficţiuni.
Iar acum, în contextul dramatic al pandemiei de COVID-19 prin care trece omenirea, în condiţiile izolării, al măsurilor de prevenţie, al anxietăţii, toate au un impact extrem de puternic asupra existenţei noastre, asupra minţii noastre şi căutăm, uneori inconştient, explicaţii, repere, soluţii, dincolo de percepţiile imediate.
Descoperim in prezent, cu stupoare, cărţi sau filme, publicate sau lansate cu ani sau zeci de ani în urmă, în care lucrurile se petrec aproape identic cu cele din viaţa noastră de astăzi şi ne întrebăm, probabil, cât este coincidenţă, ficţiune, anticipaţie, în ce masură situaţiile existenţiale sunt repetabile.
Cea mai citită carte în timpul pandemiei de coronavirus
Nu numai în ţările europene, dar şi în China şi în Japonia, cea mai citită carte în vremea acestei pandemii de coronavirus, din 2020, a fost romanul “Ciuma” (în original, “La Peste”), de Albert Camus, a cărui primă ediţie a fost publicată în 1947 şi care, acum, la 73 de ani distanţă, se bucură de un succes extraordinar. S-au vândut deja, in numai câteva luni, mai multe exemplare decât in tot anul care a trecut.
Poate că acest fapt se explică şi prin împrejurarea că anul acesta, în ianuarie 2020, s-au împlinit 60 de ani de la trecerea în eternitate a marelui romancier, dramaturg şi filosof francez, reprezentant de marcă al existenţialismului, Albert Camus, dar această creştere în preferinţele de lectură, într-o astfel de perioadă, are legătură, cu siguranţă, şi cu tema romanului.
Pentru romanul “Ciuma” (La Peste) şi încă două cărţi – “Omul revoltat” (L’homme revolte) şi “Cei drepţi” (Les Justes) – din aşa-numitul “ciclu al revoltei”, Albert Camus a primit, în 1957, Premuiul Nobel pentru Literatură.
Romanul “Ciuma” este cronica vieţii cotidiene a locuitorilor din Oran (un oraş din Algeria), în anii 1940, când o boală necunoscută ucide, iniţial, şobolani, apoi oameni şi care se dovedeşte a fi, până la urmă, o epidemie de ciumă.
Cititorii vor putea găsi, în universul cărţii, aceleaşi aspecte pe care le trăim noi, astăzi, în contextul pandemiei (reale) de coronavirus: autorităţile ezitante, care refuză sau amână să privească în faţă realitatea, anunţuri contradictorii, închiderea oraşului, măsuri de izolare, insuficienţa resurselor sanitare, diverse moduri de a reacţiona în faţa “răului”, prin negare, dispreţ, panică, fugă etc.
Mesajul peste timp al romanului lui Albert Camus
Romanul “Ciuma” relatează cum, intr-o astfel de atmosferă, la jumătatea lunii august, a anului 1947, situaţia se înrăutăţeşte, unii oameni încearcă să fugă din oraş, înmormântările se fac rapid, fără ceremonii, fără prea multă preocupare pentru sentimentele familiilor celor care au decedat, se înmulţesc jafurile şi actele de violenţă, profitorii se îmbogăţesc, autorităţile instituie starea de asediu. Abia spre sfârşitul lunii ianuarie, anul următor, epidemia este pe sfârşite, dar oamenii sunt puternic marcaţi, în diverse feluri, de această epidemie.
Pe de altă parte, cea mai citită carte din timpul pandemiei de coronavirus 2020, romanul “Ciuma”, a fost interpretat şi ca o metaforă despre Rezistenţa franceză în faţa ocupaţiei naziste, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, autorul însuşi subliniind intenţia sa de a scrie romanul de aşa manieră încât să poată fi citit în mai multe chei, mesajul general fiind, aşa cum Albert Camus însuşi sublinia, că: “Există în om mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit”.
Faptul că romanul “Ciuma”, de Albert Camus, a devenit, după mai bine de şapte decenii de la publicare, cea mai citită carte în Occident, se explică şi prin dimensiunea alegorică a acesteia – o alegorie despre “rău”, despre tot ceea ce ne oprimă în viaţă, cum se poate lupta împotriva unor astfel de lucruri, aspecte pe care şi pandemia de coronavirus, care a cuprins lumea în 2020, le-a adus în atenţia oamenilor într-un mod atât de surprinzător. Şi în personajele create de Camus se pot identifica tipologii din prezent.
Prin vocea personajului-narator, un anume doctor Rieux, romanul “Ciuma” mai transmite un mesaj despre solidaritate, despre necesitatea ca omul să iasă din egoismul său şi, mai ales, să nu uite astfel de experienţe dramatice – “Bacilul ciumei – spune dr. Rieux, în final – nu moare şi nu pleacă”.
“Ciuma”, de Albert Camus, cea mai citită carte şi în China, în timpul pandemiei de coronavirus
Interesant şi semnificativ pentru felul în care, în timpul pandemiei de coronavirus (SARS-CoV-2), literatura a devenit un punct de reper important este şi faptul că romanul “Ciuma”, de Albert Camus, a devenit cea mai citită carte şi în China şi în Japonia, adică într-un spaţiu cultural nu numai îndepărtat, dar şi atât de diferit de cel european.
Pe o reţea de socializare chineză, cititorii au pus sute de comentarii despre impresia pe care le-a lăsat-o această carte, considerându-l pe Albert Camus, nici mai mult nici mai puţin decât un “profet”, având în vedere similitudinile cu această perioadă a pandemiei de coronavirus – schimbările în mentalitatea şi comportamentul oamenilor, răutatea şi dragostea, spaima şi speranţa, inconştienţa celor care, sărbătorind sfârşitul epidemiei, sub lumina artificiilor, sădesc, poate, sămânţa următoarei epidemii, nevoia ca memoria colectivă şi individuală să nu uite asemenea împrejurări.
Alte 5 cărţi, redescoperite astăzi, care au anticipat pandemia din 2020
Alături de cea mai citită carte în pandemie, “Ciuma”, de Albert Camus, au revenit în atenţia cititorilor şi alte cărţi, pe aceeaşi temă, unele, privite din perspectiva perioadei actuale, considerate a fi premonitorii. Se pare că, mai mult decât ne-am închipui, imaginaţia scriitorilor devansează realitatea, prin modul lor mai subtil şi mai sensibil de a cunoaşte lumea, prin modul de a gândi şi interpreta natura umană la scara istoriei.
Top „Cea mai citită carte în timpul pandemiei de coronavirus” – Dean Koontz, “Ochii întunericului” şi o extraordinară coincidenţă – virusul “Wuhan-400”
În 1981, Dean Koontz, un autor american de thriller-uri şi science fiction, publica romanul “Ochii întunericului” (‘The Eyes of Darkness”), tradus şi în româneşte, a cărui acţiune se leagă de apariţia unui virus capabil să distrugă omenirea. Ceea ce frapează, astăzi, în această carte, este faptul că virusul respectiv este numit “Wuhan-400”, Wuhan fiind, pentru cei care poate au uitat, locul de unde a pornit în lume, în 2020, adică după 40 de ani de la ficiunea lui Dean Koontz, virusul SARS-CoV-2.
Şi mai ciudat, virusul la care se face referire în carte a fost numit iniţial, în primele ediţii ale cărţii, “Gorki-400”, acesta denumire fiind schimbată în reeditările de după 2008, nu se stie din ce motive. În ficţiunea scriitorului american, virusul “Wuhan-400” fusese creat în laborator, din ordinul comuniştilor chinezi, pentru a-i anihila pe opozanţii lor politici – un virus cu un timp foarte scurt de incubaţie şi cu o rată foarte mare de mortalitate.
Mai mult, în această ficţiune publicată în urmă cu 40 de ani, virusul Wuhan-400 urma să cuprindă lumea în jurul anului 2020. Dintr-o astfel de perspectivă, este uşor de înţeles de ce “Ochii întunericului”, de Dean Koontz, se află azi, pe locul al doilea în topul “cea mai citită carte în pandemia de coronavirus”.
Deon Meyer, “Fever” (“Febra”) – romanul în care un coronavirus decimează 90% din populaţie
Deon Meyer (n.1958) este un foarte cunoscut scriitor, scenarist, cineast din Africa de Sud. În urmă cu patru ani, în 2016, a publicat un roman, scris în limba afrikaans, aşa cum au fost scrise toate cărţile sale. Titlul original, în afrikaans, este “Anul Leului”, tradus în engleză cu titlul “Fever” (Febra), iar subiectul este similar cu ceea ce trăieşte lumea acum, în timpul pandemiei.
În condiţiile în care Africa de Sud este ţara subsahariană care a suferit cel mai mult de pe urma pandemiei de COVID-19, cartea lui Deon Meyer a reintrat nu numai în atenţia conaţionalilor săi, ci şi a cititorilor de pretutindeni. Într-un interviu acordat recent, Deon Meyer recunoştea că ar fi preferat ca romanul său, “Anul Leului” (Fever), să rămână pură ficţiune, iar titlul sub care a apărut inteviul spune, în legătură cu pandemia actuală: “Conducătorii lumii nu au ascultat avertismentele”.
“Anul Leului” relatează povestea luptei pentru supravieţuire a unui tată şi a fiului său, într-o lume în care 90% din populaţie este răpusă de virus. Sunt în maşina lor, pe un drum pustiu, au la ei saci de dormit, apă şi ceva mâncare şi încearcă să ajungă cât mai departe de zonele urbane afectate de epidemia provocată de un coronavirus transmis oamenilor de la un liliac.
Trec prin sate goale, magazinele au fost jefuite, câţiva supravieţuitori se îngrijesc de ei, izolaţi în case, pentru a se proteja de câinii sălbatici şi de bandele înarmate care profită de haos. Economiile s-au prăbuşit, nu mai există energie electrică, totul este abandonat, nu mai există apă, nici comunicare, nu mai există guvern, autorităţi, fiecare suspectează pe fiecare.
Împreună cu alţi supravieţuitori, cei doi încearcă să reconstruiască o lume nouă, mai umană, în care să nu fie supraconsum, egoism, dispreţ faţă de cei săraci. În ansamblu, romanul este o reflecţie asupra fiinţei umane, egoiste, care îşi distruge mediul, natura şi care poate dispărea oricând, din cauza unui inamic invizibil – coronavirusul.
Franck Thilliez, “Pandemia” – romanul în care evenimentele sunt “la indigo” cu ceea ce trăim astăzi
În 2015, Franck Thilliez (n.1973), scriitor francez, a publicat thrillerul “Pandemia”, carte care acum, în 2020, începând de la jumătatea lunii martie, ocupă un loc fruntaş în top “cea mai citită carte în vremea pandemiei de coronavirus”. Cum a putut scriitorul să-şi imagineze, în urmă cu cinci ani, un “scenariu” atât de asemănător cu ceeea ce trăim acum? Răspunsul l-a dat el însuşi.
Franck Thilliez a povestit, într-un interviu, că, la vremea aceea, când lucra la roman, a apelat la specialiştii de la Institul Pasteur pentru a-i spune ce anume ar fi periculos pentru lumea de astăzi, aşa cum funcţionează ea, dacă există un virus periculos, ameninţător. Iar răspunsul a fost că ar putea fi, aparent, un virus anodin, care ar produce un fel de “răceală” – o formă de coronavirus care să sufere o mutaţie.
Romanul porneşte de la un fapt – mai multe lebede moarte într-un lac, dintr-un parc, semn al unei tulpini virale necunoscute, un “virus gripal mutand”, care provoacă panică printre oameni, căutarea pacientului zero, rata de răspândire foarte mare, izolare, erori, frică, neputinţă, dezastru economic, se închid şcolile, se caută antidot, dar nu se va putea vaccina toată lumea, se stabilesc liste de priorităţi etc.
Stephen King, “Apocalipsa” (“Flagelul”)
Stephen King (n.1948) este un scriitor american, celebru pentru scrierile sale horror, cele mai multe dintre acestea ecranizate. În romanul “Flagelul”, apărut într-o primă variantă în 1978, şi apoi, rescris, în 1990, scriitorul a inventat un virus devastator, cu o rată de contaminare de 99,4%.
Romanul porneşte de la situaţia în care un virus gripal mortal, produs de armata SUA, a scăpat (accidental) din laboratorul secret. În timp ce se încearcă închiderea şi securizarea zonei respective, din pricina unei disfuncţionalităţi, un paznic şi familia sa reuşesc să scape. Aceştia sunt deja infectaţi şi vor declanşa o pandemie devastatoare, care ucide cea mai parte din omenire.
Puţinii supravietuiori, care ar trebui să salveze ce mai este de salvat, se vor împărţi, inevitabil, în două tabere, ilustrând eterna lupta dintre Bine şi Rău. Varianta din 1990 a fost, la vremea respectivă, cea mai vândută şi cea mai citită carte în SUA. În 2008, peste patru milioane de exemplare au fost vândute numai în Statele Unite ale Americii.
Jose Saramago – “Eseu despre orbire”
“Eseu despre orbire” (Ensaio sobre a cegueira), publicat în 1995, este o carte copleşitoare, o dramatică expresie a neîncrederii autorului, scriitorul portughez Jose Saramago, în lumea contemporană, copleşită de crize diverse. Fără cauze clare, cu excepţia crizei morale evidente, oamenii cad pradă unei pandemii de orbire. Haosul se dezlănţuie, iar singura reacţie a politicienilor este represiunea. Scapă o singură femeie, soţia unui medic, care îi va conduce pe supravieţuitori pe calea luminii.
În 1998, Jose Saramago a primit Premiul Nobel pentru Literatură, pentru fineţea şi subtilitatea stilului, a analizei psihologice, pentru felul în care a construit, în cărţile sale, destine umane convingătoare.
Pe lângă romanele menţionate anterior, care figurează în topul “cea mai citită carte în pandemie”, nenumărate alte cărţi, unele din timpuri mai vechi, altele contemporane, dar a căror valoare a fost deja confirmată, abordează criza valorilor, mecanismele subterane care guvernează această lume, efectele dramatice ale acestora: Gabriel Garcia Marquez – “Dragostea în vremea holerei”, Jean Giono – “Husarul de pe acoperiş”, Daniel Defoe – “Jurnal din anul ciumei”, Edgar Allan Poe – “Masca morţii roşii” etc.
