Criza 2020 a fost anticipată în urmă cu un deceniu, prin modelare matematică. Pandemia de COVID-19 ar putea fi doar preambulul unor dezechilibre majore

Criza 2020, haosul sanitar, economic şi social cu care se confruntă umanitatea, la momentul actual, au fost anticipate în urmă cu un deceniu, prin modelare matematică, de către Peter Turchin, profesor la Universitatea Connecticut, SUA, un om de ştiinţă ruso-american, biolog, antropolog, specializat ulterior în evoluţia societăţilor şi în cliodinamică – un domeniu multidisciplinar de cercetare, care vizează descrierea dinamicii istorice prin modele matematice.

Prin procedeul modelării matematice, care se poate aplica în ştiinţele naturale, în ingineria industrială, în economie etc., se obţin modele/previziuni ale unui caz/situaţii, pe baza cărora se pot lua decizii tehnice sau economice.

Într-un articol publicat în 2010, Peter Turchin, fără a face referire atunci la vreo pandemie, explică faptul că, în jurul anului 2020, mai mulţi factori convergenţi vor exploda brusc într-o criză economică, o recesiune şi un boom social.

Criza 2020 şi “valurile recurente şi previzibile” ale lui Peter Turchin

Cercetătorul Peter Turchin, cel care a şi creat termenul “cliodinamică” (făcând referire la Clio, muza istoriei, în mitologia greacă, cea care glorifica trecutul şi faptele măreţe ale oamenilor), punea în discuţie, încă din 2003, apoi în 2010, “valurile recurente şi previzibile” ale instabilităţii politice, care afectează, în general, societăţile umane complexe, care au ajuns la un anumit grad de dezvoltare.

Pentru a defini şi analiza matematic aceste “valuri”, Turchin a pornit de la “ciclurile Kondratiev”, formulate încă din anii 1920, cicluri economice despre care, cel care le-a conceput, economistul rus, Nicolai Kondratiev, spunea că durează 40 – 60 de ani şi că parcurg patru etape: expansiune, recesiune, depresie, ameliorare.

Din perspectiva modelelor matematice pe care le-a folosit Peter Turchin, crizele, la nivelul unei societăţi, izbucnesc atunci când tensiunile nu sunt abordate corespunzător, când existenţa acestora este negată, în pofida evidenţelor, când soluţiile nu sunt adecvate, când încrederea în instituţiile statului este foarte scăzută şi pot dura între 5 şi 15 ani.

În istoria modernă, teoria ciclurilor a permis prezicerea corectă a unor momente de recesiune, a vârfurilor sau accidentelor pieţelor bursiere, identificarea efectelor progresului tehnologic, a cauzelor care duc la schimbări majore într-o societate.

COVID-19, globalizare şi criza 2020

În 2010, analizele lui Peter Turchin, bazate pe modelarea matematică şi pe “ciclurile Kondratiev” l-au făcut să prezică şi să creadă în “criza 2020”, fără a avea vreo idee, evident, despre apariţia, peste un deceniu, a pandemiei de COVID-19. La momentul respectiv, Turchin a scris despre necesitatea de a se găsi modalităţi de îmbunătăţire a efectelor negative ale globalizării asupra bunăstării oamenilor şi despre căi de corectare a inechităţilor economice şi sociale.

Specialistul în cliodinamică susţinea, la vremea când şi-a publicat previziunile, şi faptul că învăţământul superior nu ar trebui să se extindă dincolo de capacitatea economiei de a absorbi absolvenţii de universităţi, pentru că excesul de tineri absolvenţi de învăţământ superior a fost, în trecut, una dintre sursele de instabilitate economică şi socială.

Însă, la momentul în care Peter Turchin atrăgea atenţia asupra acestor lucruri şi asupra faptului că va veni “criza 2020”, nimeni dintre cei care, la nivel global, aveau puterea de decizie, nu a fost interesat de astfel de avertismente.

Pandemia de COVID-19, spune astăzi Peter Turchin, profesorul şi cercetătorul de la Universitatea Connecticut, ale cărui predicţii matematice se adeveresc, nu face decât să agraveze problemele socio-economice existente de mult timp, pentru că această criză sanitară, adăugată altor disfuncţionalităţi, a oprit, practic, maşinăria economică globală.

Criza actuală ar putea fi doar preambulul altor dezechilibre majore

În sprijinul previziunii lui Peter Turchin despre “criza 2020” venea, la începutul lunii aprilie a acestui an, opinia unui foarte cunoscut expert în dezvoltarea durabilă, de la Universitatea Cumbria, din Marea Britanie, Jem Bendell, care susţine că pandemia de COVID-19 nu este decât o “repetiţie generală” pentru alte dezechilibre majore din viitorul apropiat, printre care un loc esenţial îl ocupă “dezastrul climatic”.

Din punctul de vedere al lui Jem Bendell, criza 2020 arată “fragilitatea modului de viaţă actual”. Mai mult, spune acesta, poluarea pe care au generat-o societăţile industriale moderne creşte riscul apariţiei altor pandemii. Dezechilibrele climatice, catastrofele, distrugerea biodiversităţii Terrei nu sunt decât efectele acţiunilor iresponsabile ale omului, care au consecinţe teribile asupra fiinţelor vii şi, indirect, influenţează şi apariţia pandemiilor.

Totul, în natură şi în societate, spun specialiştii, se supune efectului de domino, iar anemicele măsuri luate în ultimii ani, sub titulatura de “dezvoltarea durabilă”, sunt timide şi tardive. Pe de altă parte, societatea actuală, prin liderii săi, pare a fi devenit sinonimă cu “legea celui mai puternic”, în timp ce oamenii obişnuiţi trebuie să reînveţe întrajutorarea şi să găsească un mod de a supravieţui inechităţilor sociale şi economice.

Chiar şi NASA lansează un avertisment categoric

Chiar şi NASA admite că este momentul acum, după “criza 2020”, ca societăţile să decidă dacă vor să dispară sau să supravieţuiască. Dacă supraexploatarea resurselor va continua, dacă defrişarea pădurilor nu încetează, dacă mările şi oceanele vor continua să moară, dacă doar capitalul finaciar, nu cel natural sau uman, va fi valorizat, dacă bogăţia nu va fi corect distribuită, dacă nu ne vom învăţa să eliminăm risipa, civilizaţia noastră nu poate supravieţui.

În 2017, 13 oameni de ştiinţă, toţi laureaţi ai Premiului Nobel, insistau asupra faptului că “probabilitatea unei catastrofe planetare este extrem de ridicată”, că trebuie luate măsuri urgente, că decidenţii din lumea întreagă ar trebui să devină mai înţelepţi, să iasă din modelul “business as usual”, care le protejează interesele, şi să gândească dintr-o altă perspectivă, mai responsabilă şi mai umană.

Şi alţi oameni de ştiinţă şi cercetători spun că, după “criza 2020”, nu se mai poate reveni la modelul “business as usual”. Ar fi o lipsă crasă de responsabilitate, susţin, la unison, antropologi, sociologi, specialişti în diverse domenii ale cunoaşterii. Încetinirea activităţilor economice şi efectele ecologice rapide şi pozitive ale acestui fapt ar trebui să reprezinte un moment de răscruce în privinţa modului de dezvoltare a societăţii moderne.

Toţi indicatorii, începând cu anii 1970, arătau că modelul de dezvoltare adoptat de ţările avansate economic aducea mai mult rău decât bine, inclusiv creşterea numărului maladiilor infecţioase transmise de la animal la om. Iar situaţia de acum, când, din cauza pandemiei de coronavirus, cel puţin jumătate din populaţia globului, timp de peste două luni, s-a aflat în izolare, este ceva fără precedent.

Spre un viitor incert

“Orgoliosul” secol XXI s-a văzut repede îngenuncheat când în scenă a intrat, neprevăzut, necunoscutul şi ameninţătorul COVID-19, urmat de “criza 2020” şi, la fel de repede, oamenii au uitat obişnuinţa (ciudată, de altfel) de a lăsa/amâna toate lucrurile bune şi frumoase pentru viitor, încercând, de această dată, să salveze prezentul.

Desigur, viitorul păstrează întotdeauna doza sa de neprevăzut, dar ceea ce spun toţi cei care avertizează asupra vulnerabilităţii societăţii actuale şi care, prin diverse metode ştiinţifice, încearcă să distingă nişte tendinţe, se referă la măsurile pe care omenirea ar trebui să le ia pentru a se salva, pentru a proteja sănătatea şi vitalitatea civilizaţiei umane.

Când generaţiile viitoare vor căuta, în cărţile de istorie, să afle cum a fost începutul secolului al XXI-lea, probabil că vor putea citi acolo că, după ce, la finalul primului deceniu, s-a depăşit cu greu o criză financiară şi lumea a început să înţeleagă oarecum că fenomenul globalizării a devenit un risc, nu un progres, zece ani mai târziu, un virus numit SARS-CoV-2/COVID-19 s-a răspândit pe întreaga planetă, cu o viteză uluitoare, generând “criza 2020”.

Poate vor mai putea citi si că s-au luat măsuri pentru a se evita colapsul sistemelor de sănătate, economice, că au fost rivalităţi acerbe între modele economice şi sociale, tensiuni, confuzii, că a urmat o recesiune globală şi, cu greu, lumea a intrat într-o altă etapă. Cum va arăta această nouă etapă rămâne de văzut.