Cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea, a căror valoare a fost confirmată deopotrivă de cititori şi de critica literară, ar putea reprezenta un reper pentru planurile noastre de lectură şi, citindu-le, ne putem face o idee despre felul în care a evoluat literatura în epoca actuală, care sunt temele preferate, care este mesajul acestor cărţi, în ce măsură corespund toate acestea căutărilor şi gusturilor omului contemporan.
Când este vorba de cărţi publicate în epoca recentă, şi nu de capodopere ale literaturii universale din precedentele perioade, deja confirmate valoric de timp, este necesară o analiză atentă a acestora, pe baza a diverse criterii, pentru a se face diferenţa între aşa-numita literatură de consum şi literatura autentică.
Literatura de consum/de divertisment/paraliteratura (precum romanele poliţiste, de aventuri, sentimentale, o parte a literaturii SF etc.) este mai puţin elaborată, solicită mai puţin atenţia şi intelectul cititorului, se adresează unui public mai comod, care alege să citească, în anumite momente de răgaz, ceva “uşor”, eventual distractiv. Marea literatură este la antipodul literaturii de consum, trebuie să reziste prin conţinut şi prin formă, să provoace gândirea, imaginaţia, să te facă să meditezi, să te întorci, să reciteşti, să pui într-o paradigmă mesajul acesteia.
Când se fac astfel de topuri, precum cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea, de exemplu, în revistele de specialitate, se apelează la criterii care definesc marea literatură. Într-un studiu publicat în revista “Science”, despre impactul literaturii asupra cititorului – “Reading Literary Fiction Improves Theory of Mind” (Cititul cărţilor îmbunătăţeşte gândirea) – autorii insistă asupra faptului că o carte de literatură valoroasă trebuie să aducă o viziune complexă asupra lumii, să ofere posibilitatea înţelegerii şi cunoaşterii vieţii chiar înainte de experienţa trăită, să producă o elevaţie a spiritului, să apeleze la un discurs care să dezvolte supleţea, vivacitatea şi prospeţimea limbii. Desigur, se ia în calcul, în astfel de topuri, şi succesul la public reflectat în numărul de volume vândute.
Cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea – vitalitatea unei specii literare
În pofida unor afirmaţii tot mai categorice ale specialiştilor în istoria şi critica literară că literatura, în ultimele decenii, şi-a pierdut substanţa, că nu mai există scriitori capabili să scrie opere mari, romanul şi-a păstrat vitalitatea, este specia literară preferată de cititori.
Pe de altă parte, într-o societate de consum, publicarea unui număr imens de romane face dificilă identificarea cărţilor cu adevărat valoroase. Potivit unui top BBC şi al altor câteva reviste prestigioase, cele mai citite zece romane ale secolului al XXI-lea, publicate în anii 2000 sau cu puţin timp înainte de începutul acestui secol, sunt următoarele:
J.M. Coetzee – “Ruşinea” (Disgrace, 2006)
J.M. Coetzee (născut în 1940) este un scriitor sud-african (el preferă să i se spună “scriitor occidental, care trăieşte în Africa de Sud”), laureat a nenumărate premii (este cel mai premiat romancier contemporan), a primit inclusiv Premiul Nobel pentru literatură în 2003. Literatura sa abordează, în ample alegorii, teme precum alienarea, violenţa şi servitutea, fobiile şi nevrozele omului contemporan – victimă şi complice, în acelaşi timp, al unui sistem corupt.
Romanul “Ruşinea” (Disgrace), publicat în 1999, operă de maturitate, reconstruieşte, cu mijloacele literaturii, imaginea societăţii sud-africane post-apartheid, cu toate disfuncţionalităţile şi tarele acesteia: violenţe, violuri, umilinţă, o ruptură imensă între o aşa-zisă “elită”, fără conştiinţă, fără scrupule, şi o comunitate însetată de răzbunare.
Protagonistul romanului “Ruşinea”, roman aflat în fruntea topului cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea, este un profesor universitar, în vârstă de 52 de ani, acuzat de una dintre studentele sale de hărţuire sexuală. Constrâns să-şi dea demisia, personajul se refugiază la o fermă izolată a fiicei sale, dar destinul său se schimbă dramatic. Romanul a fost ecranizat, în 2008, de către cineastul australian Steve Jacobs.
Alte romane ale lui J.M. Coetzee sunt: “Dusklands” (Tărâmuri în amurg), “Waiting for Barbarians” (Aşteptându-i pe barbari), “Slow Man” (2005), “Diary of Bad Year” (Jurnalul unui an prost, 2007), “The Childhood of Jesus” (Copilăria lui Iisus, 2013), “The Schooldays of Jesus” (Zilele de şcoală ale lui Iisus, 2016).
Când lui Coetzee i s-a acordat Premiul Nobel, în motivaţia juriului scria că: “Prin explorarea slăbiciunii si a înfrângerii, Coetzee surprinde scânteia divină din om”.
Cormac McCarthy – “Drumul” (The Road, 2006)
Cormac McCarthy este un scriitor american (născut în 1933), autorul a zece romane, premiat cu prestigiosul Premiu Pulitzer, pentru “The Road” (Drumul), iar romanul “No country for Old Man” (Nu există ţară pentru bătrâni), publicat cu un an înainte, în 2005, a fost ecranizat în 2007, primind 4 premii Oscar, inclusiv marele premiu pentru cel mai bun film.
În “Drumul” (The Road) este imaginată o lume după Apocalipsă. Totul este devastat, acoperit cu cenuşă şi cadavre. Printre supravieţuitori, un bărbat şi fiul său, care rătăcesc pe un drum, împingând un bagaj plin cu tot felul de lucruri. Prin ploaie, zăpadă şi frig, ei înaintează către coastele sudice, cu spaima în suflet de hoardele altor supravieţuitori, canibali, care terorizează ce a mai rămas din lumea aceasta. Vor reuşi să supravieţuiască? În ce fel? Răspunsul îl oferă romanul despre care revista “Le Point” spunea că “provoacă o emoţie rareori atinsă în literatură”, ca, de altfel, şi în “No country for Old Man” (Nu există ţară pentru bătrâni).
Kazuo Ishiguro, “Să nu mă părăseşti” (Never let me go, 2005)
Kazuo Ishiguro, scriitor şi eseist britanic, de origine japoneză, este unul dintre cei mai talentaţi şi originali scriitori contemporani. În 2017, a primit Premiul Nobel pentru literatură, în motivaţia juriului precizându-se că: “A relevat, în romanele sale, de o mare forţă emoţională, abisul care se ascunde dincolo de iluzoriul sentiment de confort pe care îl trăim în privinţa legăturii noastre cu lumea”.
“Să nu mă părăseşti” a fost declarat cel mai bun roman al anului 2005 şi unul dintre cele mai bune dintre cele 100 de romane publicate în ultimii 100 de ani. Figurează, de asemenea, în topul cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea. Personajuul principal este o femeie de 31 de ani, care rememorează copilăria, adolescenţa, scoala, experienţe care i-au marcat destinul în mod dramatic. De altfel, temele preferate ale romanelor lui Kazuo Ishiguro sunt memoria, amintirea, timpul, sufletul, deziluzia, alienarea etc.
Jeffrey Eugenides, Middlesex (2004)
Jeffrey Eugenides este un scriitor american (născut în 1960). Succesul a venit în 1993, odată cu primul său roman, “Virgin suicides”, adaptat pentru marele ecran de Sofia Coppola.
Cu romanul “Middlesex”, Jeffrey Eugenides a obţinut Premiul Pulitzer, fiind salutat cu mult entuziasm de către critică şi de către cititori. Este povestea unui hermafrodit, care suferă de o boală genetică rară. Personajul îşi descoperă identitatea sexuală la vârsta adolescenţei. Pe un alt plan epic este urmărit destinul familiei de greci americani, căreia îi aparţine personajul principal, de-a lungul a trei generaţii. Este vorba de mai multe metamorfoze, de reinventarea identităţii (sexuale, etnice), pe fundalul realităţilor din Detroit.
Robert Littell, “Compania” (2004)
Romanul “Compania”, al scriitorului şi celebrului jurnalist de la Newsweek, Robert Littel, este un redutabil thriller politic, un roman de spionaj, magistral construit, în care se reconstituie aproape jumătate de secol de istorie contemporană. Între ficţiune şi realitate, cartea construieşte personaje fictive, dar şi reale (Kennedy, Boris Elţân, Bin Laden etc.), precum şi mecanismele şi derapajele celebrei organizaţii CIA.
Jonathan Franzen, “Corecţii”
Jonathan Franzen, scriitor american, născut în 1959, pentru doar cele trei romane publicate până acum – The Twenty-Seventh City (Cel de-al douăzeci si saptelea oras), Strong Motion (Miscare puternică) şi The Corrections (Corecţii) – a fost declarat de către cunoscuta revistă The New Yorker, “unul dintre cei 20 de scriitori al secolului XXI”. De asemenea, cu certitudine, romanul “Corecţii” îşi merită locul în topul cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea.
În această cea mai recentă carte a sa, Jonathan Franzen surprinde destinul unei familii obişnuite, dar care, dincolo de aparenţe, ascunde dorinţe care par de neîndeplinit. Se pun constant în cumpănă două lumi: cea veche, a virtuţilor şi inhibiţiilor sexuale, şi cea nouă, cu toate facilităţile tehnologice şi aflată sub semnul lăcomiei globalizate.
Părinţii şi cei trei copii ai lor încearcă să desluşească diversele contradicţii, trecând adesea de la conflicte la reconcilieri. O întrebare se naşte mereu în subtext: dacă oamenii se nasc doar pentru a corecta greşelile părinţilor lor? Este o carte scrisă cu umor, cu inteligenţă, cu subtilitate.
“Deopotrivă comică şi corozivă, ameninţătoare şi emoţionantă, “Corecţii” ne înfăţişează zbaterea unei familii americane de-a lungul a două generaţii”, se sublinia într-o recenzie din The New York Times, imediat după apariţia cărţii.
Jean-Paul Dubois, “O viaţă de francez” (2005)
Jean-Paul Dubois, născut la Toulouse, Franţa, unde trăieşte şi în prezent, este unul dintre cei mai talentaţi romancieri contemporani. Ziarul “Le Figaro” remarca arta inconfundabilă a lui Jean-Paul Dubois de a descrie situaţii, epoci, generaţii.
În romanul “O viaţă de francez”, autorul urmăreşte 50 de ani din viaţa personajului său principal, într-o societate franceză din perioada dintre Charles de Gaulle şi Jacques Chirac. Cartea este un amestec interesant de fapte reale şi altele imaginate, din care nu lipsesc evenimente politice, dar şi experienţe personale intense, descrise când grav, când cu umor.
Chantal Thomas, “Adio, regina mea!” (2006)
Romanul lui Chantal Thomas, ecranizat cu titlul “Adio, regina mea!”, este “un regal pentru cei îndrăgostiţi de Secolul Luminilor şi de Versailles”, se spune într-un articol dedicat cărţii, în revista “Historia”.
Acţiunea cărţii se desfăşoară începând cu iulie 1879, ultimele zile de dinaintea izbucnirii Revoluţiei Franceze. Viena este un oraş ruinat şi umilit după trecerea şi victoria lui Napoleon. Agahta, personajul narator, confidenta reginei, îşi aminteşte cum au fost ultimele zile ale reginei Maria-Antoaneta, la Versailles, după căderea Bastiliei, şi împrejurările în care familia regală a fugit. Într-un stil febril şi atent la detalii, este redat fastul de la curtea regală şi se aduce în prim plan imaginea acestei regine atât de controversate.
Jonathan Safran Foer, Extrem de tare şi incredibil de aproape
Jonathan Safran Foer, scriitor american (născut în 1977), a debutat în 2002, cu romanul “Everything is Illuminated” (Totul este iluminat).
“Extrem de tare şi incredibil de aproape” este cel de-al doilea roman al său, deja aflat în top cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea şi ecranizat în 2011, cu Tom Hanks şi Sandra Bullok în rolurile principale.
Este un roman lucrat extrem de atent, enigmatic şi emoţionant, avându-l în centrul atenţiei pe Oskar, personajul principal, un băiat de nouă ani, ultrasensibil, pasionat de astrofizică, fan Beatles, colecţionar de cactuşi miniaturali. Tatăl său, dispărut în tragicele evenimente de la World Trade Center, i-a lăsat o cheie. Gândind că această cheie îi va lămuri dispariţia injustă a tatălui său, băiatul caută uşa la care s-ar potrivi cheia respectivă, pretext pentru autor de a construi situaţii, personaje, care transmit un mesaj puternic şi emoţionant despre suferinţă, disperare, rupturi existenţiale, despre viaţă şi moarte: “M-am întrebat (…) dacă viaţa merită munca pe care o depui ca să trăieşti. Ce face ca viaţa să merite toate astea? Ce este atât de îngrozitor în a fi mort pentru totdeauna, fără să simţi nimic, fără ca măcar să visezi? Ce-o fi aşa grozav să simţi şi să visezi?” – se întreabă personajul la un moment dat.
Martin Suter, “Small World” (1997)
Martin Suter este un scriitor elveţian, tradus în peste 20 de limbi, care a debutat cu romanul “Small World” (Lumea mică), de o redutabilă originalitate si care isi merită pe deplin locul in ele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea. Cartea a fost transpusă cinematografic în 2010, cu titlul “Nu am uitat nimic”, avându-i în rolurile principale pe actorul Gerard Depardieu şi actriţa româncă Alexandra Mara Lara.
Small Word este un roman-cronică de familie, personajul principal fiind un bărbat cu vârsta în jur de 60 de ani, care trăieşte în casa somptuoasă a unei familii din înalta burghezie elveţiană. Bolnav de Alzheimer, protagonismul devine tot mai mult prizonier în amintirile sale din trecutul îndepărtat, realitatea recentă fiind tot mai estompată. În acest context, personajul îşi aminteşte un episod din trecut, care ar putea compromite reputaţia şi averea familiei la care locuieşte.
Dincolo de topul cele mai citite 10 romane ale secolului al XXI-lea, întocmit de diverse reviste de specialitate, nenumărate alte cărţi s-au bucurat şi se bucură de un succes incontestabil, justificat de chiar valoarea lor. Printre acestea se află, de exemplu: “Umbra vântului” (2001), de Carlos Ruiz Zafon, vândut în peste 12 milioane de exemplare, “Indignare”, “Complotul împotriva Americii”, “Pastorala americană”, de Philip Roth (singurul scriitor contemporan a cărui operă va fi publicată integral de Library of America), “Vânătorii de zmeie”, de Khaled Hosseini, un roman despre femeile afgane, vândut în 23 de milioane de exemplare, tradus în 54 de limbi, “Alabama song”, de Gilles Leroy, “Goana nebună a lumii”, de Colum McCann etc.
