Chinurile lui Tantal sau Chinurile tantalice este o expresie a cărei origine se află în mitologia greacă. Potrivit legendelor antice, Tantal/Tantalos era un muritor, dar prieten al zeilor, fiu al lui Zeus şi al nimfei Pluto, rege al Frigiei, regiune din partea central-vestică a Asiei Mici. Căsătorit cu Dione, fiica titanului Atlas (cel pedepsit de zei să poarte Pământul pe umeri, pentru eternitate), Tantalus a avut doi fii (Pelops şi Broteas) şi o fiică (Niobe).

Tantalus, Sursa: edu.glogster.com
Tantalus, Sursa: edu.glogster.com

Primit la masa zeilor, se pare că Tantal le-a trădat, la un moment dat, prietenia. După unele mituri, acesta, obişnuind să petreacă alături de tineri de vârsta lui, ar fi furat de la zei ambrozie şi nectar (hrana zeilor), pentru a le oferi prietenilor. Mâniat, Zeus l-a alungat de la banchetul divin, l-a exilat pe vârful unui munte, cu mâinile legate deasupra capului, după care a răsturnat muntele, îngropându-l pe cel care l-a ofensat.

Diodorus Siculus, istoric roman, de origine greacă, a consemnat, în scrierile sale, o altă versiune despre chinurile lui Tantal. El spune că Zeus l-ar fi pedepsit pentru că a împărtăşit muritorilor o mulţime de secrete divine, urmarea fiind că Tantal a primit pedeapsa de a sta mereu în picioare, acoperit până la gât de apă, suferind de foame şi de sete şi sub ameninţarea unei stânci gata să se rostogolească peste el.

Chinurile lui Tantalus
Chinurile lui Tantalus, Sursa: youtube.com

O altă variantă legată de chinurile lui Tantal spune că, la unul dintre banchetele zeilor, Tantal le-ar fi oferit la masă chiar pe fiul său cel mai mare, Pelops, pentru a vedea dacă zeii îşi vor da seama, dacă sunt atotştiutori sau, spun alte variante, ca un fel de a-şi cere iertare lui Zeus, tatăl său, pentru că i-a înşelat increderea, mit care face parte, probabil, dintr-o perioadă în care încă se mai practica sacrificiul uman în cinstea zeilor.

Citește și:  Ce stim despre astronomia greaca?

Zeii, nu numai că au refuzat un astfel de sacrificiu, dar l-au înviat pe Pelops, iar pe Tantal l-au supus la un crunt supliciu: să rămână pentru totdeauna în Infern, în mijlocul unui fluviu din care să nu poată ieşi, având deasupra capului pomi încărcaţi cu fructe, de care să nu se poată atinge, iar fluviul să sece când, însetat, Tantal ar fi vrut să bea apă.

Platon, într-unul dintre “Dialogurile” sale, “Gorgias”, îl pomeneşte pe Tantal ca aflându-se în Infern, printre criminali, semn că perioada sacrificiilor umane era la finalul ei, ceea ce explică şi revolta zeilor în fata gestului lui Tantal de a-şi sacrifica fiul.

Chinurile tantalice
Chinurile tantalice

Socrate explică semnificaţia numelui Tantal ca venind din greaca veche, din cuvântul “talas” – “nefericit”– o etimologie populară, pe care o confirmă şi Platon, în “Cratyle”, o scriere despre legătura logică dintre cuvinte şi obiectele, persoanele sau conceptele pe care le desemnează.

Expresia “Chinurile lui Tantal” s-a păstrat până astăzi cu sensul de “strădanie zadarnică”, “eşec al celui care tocmai era pe punctul de a reuşi”, “tortură continuă a celui care nu îşi vede niciodată dorinţele împlinite”.

“A fi tantalizat” este o expresie derivată, cu înţelesul “a fi blestemat, pentru totdeauna, cu cea mai neîndurata soarta”.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.