De fiecare data cand auzim cuvantul “ciocolata”, ne imaginam o tableta, o cutie de bomboane sau o figurina. Verbul asociat imediat este “a manca” si nu “a bea” si cel mai potrivit atribut care se poate alatura acestui cuvant este “dulce”. Ciudat sau nu, in lunga istorie a savurosului desert, 90% dintre date atesta faptul ca ciocolata era o bautura, iar zaharul nu intra in componenta sa.
Inceputuri
Etimologic, “ciocolata” provine din cuvantul aztec “xocoatl”, o bautura foarte amara, obtinuta prin fierberea boabelor de cacao, iar numele latin al arborelui de cacao, “Theobroma cacao”, inseamna “mancarea zeilor”. Numerosi istorici ai gastronomiei au demonstrat existenta ciocolatei inca de acum 2000 de ani, dar descoperiri recente arata faptul ca era cunoscuta inca din perioada culturilor pre-columbiene, din Mezo-America (arie culturala cuprinzand America de Nord si America Centrala), asa cum a fost cazul populatiei olmece.
Pe o scala a timpului este foarte greu de identificat, cu precizie, care sunt inceputurile reale ale “mancarii zeilor”, insa este clar faptul ca, dintotdeauna, a inflorit ca popularitate, indiferent de civilizatie. Timp de cateva secole, in America latina ante-moderna, boabele de cacao erau atat de valoroase, incat erau folosite ca moneda de schimb – cu 100 de boabe, fiecare locuitor putea achizitiona un curcan de mari dimensiuni, asa cum arata unele documente aztece, care dateaza din secolul al XVI-lea.
Atat maiasii, cat si aztecii, considerau ca boabele de cacao – componenta principala a ciocolatei – aveau numeroase proprietati magice, de aceea erau deseori folosite in ceremoniile consacrate zeului Ouetzalcoatl (despre care se credea ca, printre altele, a adus oamenilor arborele de cacao, simbol al abundentei). Nelipsite erau boabele de cacao si din ritualurile de inmormantare, ca ofranda adusa fortei divine. Conform unor documente stravechi, se presupune ca aztecii administrau boabe de cacao inmuiate in sange, si viitoarelor lor victime, care erau prea deprimate pentru a li se alatura in dansurile ritualice, cu scopul de a le inveseli, dat fiind faptul ca virtutile revigorante si reconfortante ale acestui fruct erau bine cunoscute la vremea respectiva.
In momentul in care europenii au descoperit cele doua Americi si, odata cu ele, si bucataria locala, isi face aparitia si varianta indulcita a ciocolatei. Legenda spune ca regele aztec Montezuma l-ar fi intampinat pe exploratorul spaniol Hernando Cortes cu un banchet ce includea si minunata bautura, pentru ca l-ar fi perceput pe acesta din urma ca pe o zeitate reincarnata si nu ca pe un invadator care dorea cucerirea teritoriului pe care regele aztec il stapanea. Initial, bautura nu a fost pe placul exploratorului, acesta descriind-o, intr-unul dintre jurnalele sale, ca fiind “o bautura ingrozitor de amara, special facuta pentru hranirea porcilor”, dar, odata amestecata cu lapte, miere sau zahar, bautura a devenit, intr-un timp foarte scurt, extrem de populara, pe tot teritoriul Spaniei.
Lansarea ciocolatei pe piata selecta a Europei
In secolul al XVII-lea, ciocolata devenise deja o bautura “la moda”, pe tot teritoriul Europei, considerandu-se ca avea proprietati medicinale si chiar afrodisiace (in acea perioada se zvonea ca insusi Casanova era un impatimit al acestei bauturi). Cu ocazia nuntii lui Ludovic al XIII-lea, cu Ana de Austria, in 1615, ciocolata, sub forma de bautura dulce si aromata, si-a facut aparitia si la curtea Frantei. In Anglia, a patruns odata cu ceaiul adus din China si cafeaua provenita din Orient, ramanand o bautura rezervata elitei. In 1659, prima fabrica de ciocolata isi deschidea portile la Paris, iar o jumatate de secol mai tarziu, italienii devin renumiti pentru calitatea produsului lor.
Era industriala determina schimbari importante in productia si exportul de ciocolata, produsele diversificandu-se constant. Cea mai veche marca de ciocolata elvetiana – Cailler – dateaza din 1819. In anul 1828, un chimist de origine olandeza, Van Houten, a descoperit o modalitate prin care putea transforma in pudra lichidul magic, prin inlaturarea a peste jumatate din grasimea naturala a lichiorului de ciocolata (untul de ciocolata), pulverizarea si tratarea cu saruri alcaline, a partii care ramanea din acest proces, luandu-i, astfel, mult, din gustul amarui. Produsul sau poarta numele de “Cacao olandeza”.
Realizarea ciocolatei, asa cum o cunoastem in prezent (sub forma de tableta), se datoreaza lui Joseph Fry, care, in anul 1847, a descoperit ca poate face o pasta modelabila de cacao, prin adaugarea pudrei de cacao olandeze in untul de cacao. Pana la finalul anului 1868, o mica firma – Cadbury – era cea care producea cutii de bomboane de ciocolata in Anglia. Cativa ani mai tarziu, apare si varianta cu lapte, produsul fiind fabricat de compania care avea sa devina celebra pentru produsele sale dulci – Nestle.
In Statele Unite ale Americii, acest produs a fost unul foarte “gustat” si valorificat inca din timpul razboiului de Independenta, fiind considerat atat de hranitor si de util, incat era inclus, obligatoriu, in ratia soldatilor de pe front. Chiar si in ziua de astazi, boabele de cacao reprezinta o adevarata forta economica in Statele Unite ale Americii, industria fabricarii de ciocolata fiind extrem de profitabila, cu cifre ce ajung pana la 4 miliarde de dolari, in fiecare an, americanii consumand, in medie, o jumatate de kilogram/locuitor, in fiecare luna.
Incepand cu secolul al XX-lea, gama de produse din cacao a crescut foarte mult, ajungandu-se la dulciuri ieftine, accesibile, cu diferite forme si arome, cu fructe uscate, cu lichior, praline, caramel, fondante etc. In 2010, consumul mondial de cacao era de aproximativ 0,97 kilograme/persoana, 1,87 Kg/persoana, in Europa (in Franta, 4,8 kg/locuitor), 1,20 Kg, in America, 0.13 Kg, in Africa si 0,11 Kg, in Asia. Elvetienii sunt cei mai mari consumatori de ciocolata, cu 12,3 Kg/locuitor, anual.
Cererea uriasa, care exista in acest moment pe piata, a facut ca acest minunat produs – ciocolata – sa aiba, ca baza, mai putina cacao si mai mult zahar si aditivi. In cazul anumitor produse, cacaua este inlocuita cu versiunea sa mai putin aromata – forastero (un hibrid al arborelui de cacao, mai rezistent si mai productiv). Totusi, trendul eco a facut ca, la nivel global, sa existe o cerere din ce in ce mai crescuta de produse de inalta calitate, din cacao olandeza – asa numita “revolutie a ciocolatei” – motiv pentru care se inregistreaza o crestere sustinuta in ceea ce priveste cultivarea si recoltarea boabelor de cacao, atent selectionate.
Mai mult, potrivit ICCO (International Cocoa Organization), organism international care se ocupa de reglementarea comertului cu cacao, incepand cu 1994, oficial, s-a intocmit o lista a producatorilor de cacao de cea mai buna calitate: Guineea, Venezuela, Madagascar, Republica Dominicana etc. Ciocolata de calitate superioara este cea obtinuta din cacao provenita dintr-un singur loc, conditiile climatice si geografice fiind importante pentru gustul si savoarea boabelor de cacao.
Efectele ciocolatei asupra sanatatii
- contine substante antioxidante, anticancer si afrodisiace;
- ciocolata neagra stimuleaza sistemul circulator;
- diminueaza riscul de infarct;
- reduce presiunea sangvina;
- stimuleaza activitatea cerebrala;
- previne riscul de cancer gastric;
- accelereaza cicatrizarea ranilor;
- faciliteaza hidratarea pielii;
- diminueaza efectul stresului, deoarece creste nivelul serotoninei;
Un aspect mai putin cunoscut se refera la faptul ca nu trebuie, sub nici o forma, sa se dea ciocolata animalelor de companie, deoarece, teobromina, un compus asemanator cafeinei, nu poate fi metabolizat de organismul animalelor.
