Cladirea Operei din Sydney, in patrimoniul UNESCO

Inaugurata in 1973, cladirea Operei din Sydney, Australia (Sydney Opera House) este una dintre cele mai cunoscute si originale constructii din lume, dintre cele care au o astfel de destinatie. Este considerata o capodopera a arhitecturii moderne, un punct de reper pentru arta contemporana, date fiind inovatiile tehnologice, alura  indrazneata si vizionara si estetica exceptionala. Privita din exterior, pare a avea, in functie de imaginatia privitorului, forma unei corabii cu panze, a unor cochilii suprapuse, a unor aripi de rechin, a unor dinti de crocodil sau a valurilor oceanului. Este situata in portul Sydney, in punctul numit Bennelong Point, la capatul unei peninsule, inconjurata de un parc luxuriant si in vecinatatea unui celebru pod – Harbour Bridge – in forma de arc metalic, care face legatura intre cartierul de afaceri si partea de nord a portului.

Autorul proiectului este arhitectul danez Jorn Utzon, ales de autoritatile australiene in urma unui concurs la care au participat 232 de lucrari, iar partea de inginerie a fost coordonata de Ove Arup, specialist, de asemenea, din Danemarca. Ideea construirii unei cladiri a operei, in Sydney, s-a nascut inca din 1940, cand directorul Conservatorului de muzica, din capitala Australiei, Eugene Goossens, el insusi cunoscut dirijor si compozitor, a lansat o campanie pentru ridicarea unui edificiu adecvat spectacolelor teatrale si muzicale. In 1955 a fost ales proiectul lui Jorn Utzon, iar lucrarile propriu-zise s-au desfasurat intre 1959 si 1973, cu o investitie de peste 100 de milioane de dolari australieni.

Cladirea operei din Sydney are 183 de metri lungime, 120 de metri in zona cea mai larga si ocupa, in total, 1,8 hectare. Constructia este sustinuta de 580 de stalpi de beton, care sunt fixati la o adancime de 25 de metri sub nivelul marii. Ceea ce da insa originalitatea si notorietatea acestei opere arhitecturale este forma sa, alcatuita din doua serii de cate trei “cochilii” uriase, care se acopera succesiv, iesind toate dintr-o sfera, in jurul lor gasindu-se mai multe terase accesibile vizitatorilor, pentru plimbare si pentru a admira frumusetea locului, a oceanului, a apusurilor si a rasariturilor de soare, cu o lumina care se schimba mereu, de-a lungul zilei, asa cum nu se poate vedea in nici o alta parte a lumii. Acoperisul este realizat din 1 056 006 tigle, fabricate din ceramica alba, dupa modelul bolurilor japoneze. Aceste tigle au fost produse in Suedia, de societatea “Honagas”, dupa trei ani de incercari, pana s-a ajuns la rezultatul dorit. Este, de asemenea, prima cladire din lume la care s-au folosit siliconul, ca material de constructie, precum si mari suprafete de sticla integrate.

Spatiul interior cuprinde cinci teatre, cinci studiouri pentru repetitii, doua holuri imense, patru restaurante, sase baruri si nenumarate magazine de unde se pot cumpara suveniruri. Decoratia se bazeaza, in cea mai mare parte, pe granit roz, extras din cariera de la Tarana, din sud-vestul Australiei. Cea mai mare sala de concert are 2 670 de locuri si adaposteste cea mai mare orga mecanica din lume, cu 10 000 de tuburi. Reprezentatiile Operei se tin in “The Opera Theatre”, sala cu peste 1500 de locuri. Particularitatea acestui interior este ca are peretii laterali vopsiti integral in negru, pentru ca spectatorii sa se poata concentra exclusiv la ceea ce vad pe scena. Din 1999, s-a mai adaugat inca o sala, mai mica, ideala pentru trupe de teatru si de dans, aflate in turneu, sau pentru concerte de jazz. Sistemul de iluminare este echivalent cu acela al unui oras cu 25 000 de locuitori, curentul electric fiind distribuit printr-o retea de 640 de kilometri de cablu.

Inaugurarea acestei superbe bijuterii arhitecturale s-a facut la 20 octombrie 1973, in prezenta reginei Elisabeta a II-a si a milioane de persoane, care au asistat la un joc de artificii impresionant, in timp ce, pe fundal, se auzea Simfonia a IX-a, de Beethoven. Inainte de acest moment, in septembrie 1973, mai avusesera loc doua spectacole de opera, unul cu “Razboi si pace” de Serge Prokofiev si altul – “Concert Hall” – dirijat de Charles Mackerras, unul dintre cei mai pretuiti si talentati muzicieni australieni (de origine americana) si cu participarea celei care a fost numita “soprana secolului al XX-lea”, suedeza Birgit Nilsson. Un fapt interesant este si acela ca, in timpul constructiei cladirii operei din Sydney, pentru a “pregati” locul in vederea destinatiei pe care o avea, in timpul pauzelor de pranz, muncitorii puteau asculta muzica in interpretarea unor artististi special invitati.

Cladirea operei din Sydney, perfect  integrata in peisajul urban, a devenit un simbol al Australiei si o atractie turistica incontestabila, chiar si in situatiile in care vizitatorii nu ajung sa asiste la vreunul dintre spectacolele care se desfasoara aici. In 2005, acest edificiu a fost inscris pe lista Patrimoniului National al Australiei, iar din 2007, figureaza in Patrimoniul UNESCO. In fiecare an, Opera si Baletul australian, Sydney Theatre Company si Sydney Dance Company atrag peste doua milioane de spectatori. Stagiunea 2013 cuprinde opere dintre cele mai apreciate de public – “Boema” si “Tosca”, de Puccini, “Falstaff” si “Traviata”, de Giuseppe Verdi, “Orfeu in infern”, de Jacques Offenbach etc.