Comportamentele toxice sau, cu o expresie mai uzitată, “persoanele toxice”, sunt pretutindeni în jurul nostru – la locul de muncă, printre cunoştinţele noastre, printre prieteni sau pretinşi prieteni, în relaţiile de cuplu, printre cei care susţin că sunt interesaţi de “binele” nostru etc. În realitate, sunt cei care ne subminează permanent buna dispoziţie, moralul, entuziasmul, încrederea, prin pesimismul, ostilitatea şi negativismul lor.
Psihologii spun că, de fapt, termenul de “persoană toxică” este oarecum excesiv, pentru că niciun om nu poate fi categoric şi în totalitate “bun” sau “rău”. Oamenii, ca şi viaţa, se schimbă. Dar comportamentele toxice, pe termen mai lung sau mai scurt, în diverse contexte, există indubitabil.
Comportamentele toxice – cum se manifestă?
Comportamentele toxice maschează, în general, o foarte scăzută stimă de sine şi un sentiment de insecuritate al persoanei respective. Sunt însoţite adesea de convingeri eronate, care alimentează un asemenea fel de a fi.
Persoanele toxice, din punct de vedere psihologic, trăiesc intense complexe de inferioritate, sunt instabile emoţional, sabotează permanent relaţiile cu ceilalţi, îi devalorizează pe alţii în orice ocazie, vor să controleze şi să domine. O persoană devine toxică pentru alţii pentru că nu este în echilibru cu propria identitate.
Diverse studii şi statistici arată că, de exemplu, peste 90% dintre persoanele chestionate au mărturisit că, la locul de muncă, au avut de înfruntat nenumărate comportamente toxice şi că, adesea, urmările au fost nefaste. Şi nu este vorba numai de degenerarea relaţiilor în stări conflictuale, ci de faptul că o persoană cu un comportament toxic este extrem de suspicioasă, gândind în mod constant că alţii îi vor răul.
Iată câteva exemple legate de comportamentele toxice, pe care ar trebui să ştim să le recunoaştem şi să le evităm, pentru ca viaţa noastră, cu ritmurile si ipostazele ei, să fie mai liniştită, mai echilibrată, mai luminoasă:
Comportamentele toxice – Cei care au constant o stare de spirit negativă
Se ştie că emoţiile sunt contagioase. Persoanele negativiste vor încerca permanent să-şi propage negativismul asupra celor din jur. Iar cei din jur trebuie să facă eforturi constante pentru a-şi păstra optimismul, încrederea, buna dispoziţie.
Din nefericire, persoanele care trebuie să înfrunte comportamentele toxice pe termen lung, riscă să fie influenţate major în felul de a gândi, de a fi. De aceea nu trebuie ignorat impactul anturajului asupra stării de spirit, iar cea mai bună metodă de “protectie” este evitarea pesimiştilor, a persoanelor deprimate, a celor care se plâng permanent de orice.
Cei care joacă permanent rolul “victimei”
Pentru cel care joacă rolul “victimei”, viaţa nu este decât un şir nesfârşit de nefericiri. Şi nimic nu se întâmplă din vina lui. Comportamentul unei astfel de persoane toxice este la limită cu mania persecuţiei şi cu mitomania. Inventează întâmplări, deformează realitatea, în căutare de compasiune. Are nevoie mereu de atenţie, vrea să fie ascultat, este un adevărat vampir energetic.
Cei care critică fără încetare orice
Probabil că mulţi dintre noi am întâlnit, printre comportamentele toxice, această tipologie. Pentru ei, orice ar spune, orice ar face cineva, nimic nu este bine. Îşi critică prietenii, colegii, părinţii, nimeni nu scapă, nimeni nu le intră în graţii. Este o diferenţă enormă faţă de spiritul critic constructiv, cel care stimulează, care creează contextul pentru evoluţie, pentru progres.
Din punctul de vedere al persoanelor toxice, scopul criticii lor (inutilă şi nejustificată, de altfel) este acela a răni, de a devaloriza, de a-i pune în umbră pe cei din jur, în favoarea egoului lor.
Cei care vă consumă tot timpul
Persoane care, aparent, au nevoie de ajutor, care îşi povestesc la nesfârşit problemele, care cer în continuu sfaturi, pe care oricum nu le urmează, fără să le pese cât consumă din timpul tău, din energia ta, reprezintă o altă ipostază a comportamentelor toxice. Or, fiecare om are nevoie să-i fie respectată intimitatea, timpul, nu trebuie şi nu poate fi forţat să fie mereu disponibil.
Cei care nu manifestă nici compasiune, nici empatie
Oamenii, în general, manifesta în grade diferite empatia şi compasiunea şi, dacă nu o fac tot timpul, nu înseamnă că sunt egoişti. Comportamentele toxice se caracterizează prin nevoia de li se arăta compasiune şi empatie, fără ca, la rândul lor, să întoarcă astfel de sentimente.
Cei care îşi pierd cu uşurinţă sângele rece
Oamenii, prin natura lor, îşi gestionează cu mare consum de energie emoţiile, iar momente dificile se ivesc tot timpul în viaţă. Spre deosebire de această situaţie, firească, de exteriorizare a sentimentelor şi emoţiilor, în anumite împrejurări, persoanele toxice au accese de furie neaşteptate, agresivitate, schimbări imprevizibile de dispoziţie – sursă de stres pentru cei din jur.
Cei care mint
Comportamentele toxice sunt profund legate de minciună, minciuna patologică, prin care se încearcă manipularea celor din jur. Iar o astfel de situaţie nu poate fi gestionată, remediată, ci trebuie doar evitată.
Cei care manipulează
Persoanele toxice se folosesc de cunoştinţe, prieteni, pentru a-şi satisface nevoile, îşi creează relaţii din interes – pentru a exploata generozitatea celorlalţi. Nu vor ezita niciodată să culpabilizeze, să umilească, să-şi devalorizeze “victimele”.
Cei care invidiază
Persoanele care invidiază sunt cei nesatisfăcuţi de propria viaţă, care trăiesc frustrări diverse, care ar vrea să-i vadă pe ceilalţi nemulţumiţi, eşuând. Or, în mod firesc, orice om ar trebui să aibă în jur persoane care inspiră încredere, optimism, putere.
Cei care stresează
Sunt cei care proiectează ce este mai rău asupra vieţii celorlalţi, chiar dacă nu există nicun motiv în acest sens. Este doar un fel de a-şi transfera angoasele, anxietăţile, pesimismul lor, iar efectul este un stres continuu pentru cel care ar suporta aşa ceva.
Comportamentele toxice/Persoane toxice la locul de muncă
O echipă de psihologi de la Universitatea Georgetown, într-un studiu recent, ocupându-se de efectele negative ale relaţiilor toxice la locul de muncă, au ajuns la concluzia, pe baza răspunsurilor primite de la cei intervievaţi, că 98% dintre angajaţi au trecut prin cel puţin o experienţă de acest fel.
80% au declarat că sunt conştienţi că au pierdut timpul încercând să gestioneze comportamentele toxice, 78% au spus că, din această cauză, randamentul lor a scăzut semnificativ, 47% au mărturisit că şi-au diminuat în mod intenţionat timpul petrecut la serviciu, precum şi calitatea muncii, 12 % au părăsit locul de muncă din această cauză.
Cercetătorii respectivi au făcut şi profilul psihologic al diverselor tipuri de persoane toxice, frecvente fiind următoarele:
- “Domnul”/”Doamna ştie tot” – este cel/cea care are o părere şi dă sfaturi despre orice, o formă de “tiranie”, pentru că această persoană este convinsă că are întotdeauna dreptate şi încearcă să se plaseze constant deasupra tuturor;
- Cel care îţi retează toate replicile şi care intervine în orice conversaţie ai avea, chiar şi una privată;
- Anarhistul -se referă la unul dintre comportamentele toxice cel mai greu de gestionat; acest tip de colaborator sau de patron acţionează derutant pentru ceilalţi, se plictiseşte repede şi creează intenţionat probleme, pur şi simplu pentru a genera agitaţie şi enervare;
- Negativistul – este cel care nu-şi iubeşte munca, pentru el, şefii şi colegii sunt toţi “proşti” şi “invidioşi”, clienţii sunt răi, afacerea este nesatisfăcătoare, nimic nu ii convine, viaţa este o lamentaţie continuă;
- “Victima” – în această tipologie toxică intră cei care încearcă să convingă pe toată lumea că nu sunt trataţi corect, că sunt excluşi de la toate proiectele si activitătile importante, că au mai mult de muncă decât ceilalţi etc.
- Omul-robot – stabileşte cu greu relaţii cu ceilalţi, este o personalitate rigidă, inflexibilă, nu are simţul nuanţelor, nici pe cel al umorului, are crize de furie, dacă nu obţine ceea ce doreste;
- Capriciosul – acest tip de personalitate este aproape imposibil de gestionat; starea lui de spirit se poate schimba brusc, dacă nu obţine ceea ce îşi doreşte, este impulsiv, cei mai mulţi îl ocolesc, pentru a nu provoca dispute inutile;
- Controlorul – îşi supraestimează calităţile şi abilităţile, vrea să controleze totul, chiar şi ceea ce nu intră în responsabilitatea sa, ignorând alte puncte de vedere;
- Pasivul-agresiv – îşi ascunde adevăratele sentimente, când este supărat simulează că totul este în regulă, pare calculat, dar, în realitate, îşi reprimă pornirile, răzbunându-se pe furiş sau sabotând munca celorlalţi prin toate metodele posibile;
- Hiper-stresatul – indiferent că este vorba de serviciu sau de viaţă personală, acesta are permanent sentimentul că este copleşit de probleme, de aceea va încerca mereu să le transfere altcuiva;
- Bârfitorul – este o tipologie frecventă, în toate mediile; îşi consolidează o anumită poziţie vorbind şi răspândind zvonuri si minciuni despre alţii; pentru aceste persoane, un asemenea comportament este o formă de a-şi masca nesiguranţele, vulnerabilităţile, defectele.
Constientizând existenţa comportamentelor toxice, putem găsi strategiile potrivite pentru a evita situaţiile neplăcute, stresul inutil, indispoziţia, pentru a ne concentra pe ceea ce contează cu adevărat şi pentru a păstra o atmosferă sănătoasă în jurul nostru. Nu putem controla comportamentele toxice, dar putem controla felul în care răspundem în asemenea situaţii.
Comportamentele toxice – cum poate fi gestionat impactul cu acestea?
Omul este o fiinţă socială. Realitatea ne pune mereu în situaţia de a interacţiona cu ceilalţi şi echilibrul, în această privinţă, rareori se stabileşte în mod natural. Comportamentele toxice ale unor persoane trebuie contracarate prin atitudini şi metode adaptate împrejurărilor.
Dialogul este întotdeauna o modalitate de a construi o punte de comunicare, dar dacă o persoană toxică persistă în tentativele de a controla lucrurile după intenţiile şi logica sa, atunci, faţă de aceasta, trebuie stabilite limite, în mod categoric. Dacă nu facem acest lucru, înseamnă că putem să cădem cu uşurinţă în logica ei distructivă. Nimeni nu trebuie să accepte manipularea şi niciun fel de alt comportament care să aducă atingere binelui şi integrităţii personale.
Sunt de evitat, de asemenea, o serie de alte erori, pe care un om cu bune intenţii le face din bunăvoinţă sau în ideea că situaţiile conflictuale se vor rezolva cu timpul:
- nu aşteptaţi ca lucrurile să intre în normal de la sine; o persoană toxică nu se va schimba pentru a vă face pe plac sau pentru că îi pare rău de diverse neînţelegeri;
- nu vă confesaţi niciodată persoanelor toxice; nu vor rata nicio situaţie să vă exploateze vulnerabilităţile şi sinceritatea;
- nu vă lăsaţi antrenaţi în dispute şi controverse, nici nu mizaţi pe subtilităţi de natură psihologică, nu vor avea efect;
- nu vă justificaţi pentru nimic, spuneţi un “nu” categoric când este cazul, păstraţi-vă calmul, enervarea nu va face altceva decât să ofere satisfacţie celor care au exerciţiul comportamentului toxic;
- Nu vă încărcaţi cu sentimente negative, succesul personal, echilibrul, a dispoziţie, detaşarea rămân cele mai bune răspunsuri în faţa unei persoane toxice.
Evident, în realitatea imediată, nimic nu este alb sau negru tot timpul. Unii oameni poate nu conştientizează comportamentele toxice. De aceea este nevoie ca astfel de lucruri să fie bine cântărite, iar când prezenţa cuiva devine agasantă sau inspiră inconfort, neîncredere, stres, cea mai bună soluţie este distanţa. Nimeni nu este obligat să-şi consume timpul şi energia vitală suportând comportamente toxice. Iar dacă distanţa fizică nu este posibilă, atunci se impune, cel puţin, distanta emoţională.
