Constelatia Dorado se afla in emisfera sudica. Numele sau provine din spaniola si inseamna “corifena”. Aceasta constelatie a fost creata de astronomul olandez Petrus Plancius din observatiile navigatorilor olandezi Pieter Dirkszoon Keyser si Frederik de Houtman, si a fost descrisa pentru prima oara in atlasul stelar al lui Johann Bayer (Uranometria), in anul 1603. Constelatia Dorado contine cea mai mare parte a Norului Magellanic Mare, o galaxie neregulata aflata in apropierea Caii Lactee. Polul Sud Ecliptic este, de asemenea,situat in directia constelatiei Dorado. Aceasta constelatie se afla pe locul 72 ca marime, in topul constelatiilor, ocupand o zona de 179 de grade patrate.

Dorado este situata in primul cadran al emisferei de sud si poate fi vazuta la latitudini cuprinse intre +20 si -90 de grade. Constelatiile invecinate cu aceasta sunt Caelum, Hydrus, Horologium, Mensa, Pictor, Reticulum si Volans. Dorado are doua stele cu planete cunoscute si nu contine niciun obiect Messier. Cea mai stralucitoare stea din constelatie este Alpha Doradus. Nu exista ploi de meteoriti asociate cu aceasta constelatie. Dorado apartine familiei de constelatii Johann Bayer, alaturi de Apus, Chamaeleon, Grus, Hydrus, Indus, Musca, Phoenix, Pavo, Tucana si Volans.

Stele principale din constelatie

Alpha Doradus este cea mai stralucitoare stea din constelatie. Luminozitatea stelei variaza intre magnitudinile 3,26 si 3,30. Aceasta se afla la aproximativ 169 de ani lumina distanta. Alpha Doradus este o stea binara, fiind una dintre cele mai stralucitoare stele binare cunoscute. Sistemul binar este compus din steaua principala, o giganta care apartine clasei spectrale A0III, si o subgiganta de tip spectral B9IV. ,Steaua principala este clasificata ca o stea Si care inseamna ca atmosfera acesteia prezinta o abundenta exceptionala de siliciu. Steaua principala are o magnitudine aparenta de 3.8, in timp ce insotitoarea are magnitudinea de 4,3. Sistemul are si o insotitoare optica, aflata la 77 secunde de arc distanta, insa aceasta stea nu este asociata in mod fizic cu sistemul Alpha Doradus.

Beta Doradus este o variabila Cefeida. Tipul sau spectral variaza de la tipul F la tipul G, iar luminozitatea sa variaza intre magnitudinile 4,05 si 3,45. Aceasta este cea de-a doua cea mai stralucitoare stea din constelatie. Beta Doradus se afla la aproximativ 1050 de ani lumina distanta de Pamant. Gamma Doradus este o alta stea variabila. Aceasta serveste drept prototip al unor stele cunoscute sub numele de variabile Gamma Doradus. Aceste stele sunt variabile pulsatorii, a caror luminozitate variaza cu mai putin de o zecime de magnitudine, ca rezultat al oscilatiilor non-radiale ale undelor gravitationale. Gamma Doradus se afla la aproximativ 66,2 ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 4,25.

Delta Doradus este o stea ce apartine tipului spectral A7V. Aceasta are o magnitudine aparenta de 4,34 si se afla la aproximativ 145 de ani lumina distanta. Delta Doradus este faimoasa pentru faptul ca este Steaua Polara de Sud a Lunii. Zeta Doradus este o stea alb-galbuie de secventa principala de tip spectral F7V. Aceasta se afla la 38 de ani lumina distanta de Pamant si are magnitudinea aparenta de 4,68. Steaua se va deplasa in constelatia Pictor in jurul anului 6400.

Constelatia Dorado si obiectele principale, Foto: astronomia-para-amadores.blogspot.com
Constelatia Dorado si obiectele principale, Foto: astronomia-para-amadores.blogspot.com

R Doradus este o giganta rosie care apartine clasei spectrale M8 III. Aceasta se afla la aproximativ 178 de ani lumina distanta si este clasificata ca o variabila Mira. Se crede ca R Doradus este steaua cu cea de-a doua cea mai mare dimensiune aparenta atunci cand este observata de pe Pamant, pe primul loc aflandu-se soarele nostru. Aceasta stea are o magnitudine medie de 5.40, iar luminozitatea sa variaza intre magnitudinile 4,8 si 6,6. Diametrul stelei este de aproape 370 de ori mai mare decat al soarelui.

S Doradus este o hipergiganta si este una din cele mai stralucitoare stele din Norul Magellanic Mare. Aceasta este una din cele mai stralucitoare stele cunoscute, insa deoarece se afla la o distanta de 169 000 de ani lumina, nu poate fi vazuta cu ochiul liber. S Doradus are o magnitudine aparenta medie de 9,565 (luminozitatea sa variaza intre magnitudinile 8,6 si 11,5). Aceasta stea serveste drept prototip pentru un grup de stele variabile cunoscute sub numele de variabile S Doradus. Steaua este o variabila albastra care prezinta schimbari in luminozitate pe perioade lungi de timp, cu izbucniri ocazionale. Aceasta este clasificata de obicei ca fiind de tip spectral A0e, insa de fapt ea are spectrul unei stele de clasa F0.

HE 0437-5439 este o stea de hiperviteza din constelatia Doradus, care pare sa se indeparteze de noi la viteza de 723 de kilometri pe secunda. Aceasta este o stea de secventa principala care apartine tipului spectral BV si se crede ca are varsta de 30 de milioane de ani. Steaua se afla la aproximativ 200 000 de ani lumina distanta si are o magnitudine aparenta de 16,3. Masa ei este de noua ori mai mare decat a soarelui nostru. HE 0437-5439 a fost descoperita in 2005 de catre astronomii de la Observatorul European Sudic. Deoarece se deplaseaza la o viteza atat de mare, steaua nu mai este legata gravitational de Calea Lactee si va parasi in cele din urma galaxia, mutandu-se in spatiul intergalactic.

Norul Magellanic Mare

Norul Magellanic Mare este o galaxie neregulata situata in constelatiile Dorado si Mensa. Aceasta este o galaxie satelit a Caii Lactee si este cea de-a treia cea mai apropiata galaxie de a noastra, dupa galaxia pitica sferoidala Sagittarius si galaxia pitica Canis Major. Avand de 10 miliarde de ori masa soarelui, Norul Magellanic Mare este mult mai putin masiva decat Calea Lactee. Aceasta galaxie are raza de aproximativ 14 000 de ani lumina si se afla la 157 000 de ani lumina distanta. Magnitudinea sa aparenta este de 0,9. Aspectul sau neregulat este considerat a fi rezultatul interactiunilor mareice cu Calea Lactee si Norul Magellanic Mic.

Citește și:  Afla totul despre pictura in acuarela

Norul Magellanic Mare contine aproximativ 700 de clustere deschise, 400 nebuloase planetare, 60 de clustere globulare stelare si gazduieste numeroase stele supergigante si gigante. Norul Magellanic Mare este cea de-a patra cea mai mare galaxie din Grupul Local, dupa galaxia Andromeda, Calea Lactee si galaxia Triangulum. Aceasta galaxie este bogata in gaz si praf, iar in prezent activitatea de formare a stelelor in aceasta este foarte intensa. Nebuloasa Tarantula, cea mai activa regiune de formare a stelelor din Grupul Local, este situata in Norul Magellanic Mare.

Norul Magellanic Mare, Foto: haysvillelibrary.wordpress.com
Norul Magellanic Mare, Foto: haysvillelibrary.wordpress.com

Norul Magellanic Mare a fost mentionat pentru prima oara de catre astronomul persan Abd al-Rahman al-Sufi in anul 964 d.Hr., in Cartea de Stele Fixe. Amerigo Vespucci a mentionat-o mai tarziu intr-o scrisoare, cand descria cea de-a treia calatorie a sa. Acesta a scris despre “trei Baldachine, doua stralucitoare si unul obscur”. Cele “doua Baldachine stralucitoare” erau cei doi Nori Magellanici, iar cel obscur era faimoasa nebuloasa Coalsack din constelatia Crux. Cu toate acestea, Ferdinand Magellan a fost cel care a prezentat europenilor aceste galaxii, prin scrierile sale, fapt care a dus la botezarea lor dupa numele lui.

Nebuloase si alte obiecte importante

Nebuloasa Tarantula este o regiune H II situata in Norul Magellanic Mare. Crezuta initial a fi o stea, abia in anul 1751 a fost confirmata ca fiind o nebuloasa de catre astronomul francez Nicolas Louis de Lacaille. Nebuloasa are o magnitudine aparenta de 8 si se afla la aproximativ 160 000 de ani lumina distanta. Acesta este un obiect non-stelar extrem de luminos – daca s-ar afla la fel de aproape ca nebuloasa Orion, aceasta ar parea atat de luminoasa, incat ar arunca umbre.

Nebuloasa Tarantula are o magnitudine absoluta de -11,7. Avand 500 de ani lumina in raza, nebuloasa Tarantula este cea mai mare si mai activa regiune de formare a stelelor din Grupul Local. Nebuloasa contine clusterul stelar compact R136 in centrul sau. Clusterul este responsabil pentru producerea majoritatii energiei care face ca nebuloasa sa fie atat de luminoasa. Un alt cluster stelar, Hodge 301 este situat in interiorul nebuloasei. Acesta este un cluster mai batran, iar cele mai masive stele ale sale au explodat deja in cadrul unor supernove.

SNR 0509-67.5 este o ramasita de supernova situata in Norul Magellanic Mare, la aproximativ 160 000 de ani lumina distanta. Se crede ca supernova a avut loc acum aproximativ 400 de ani si ca a fost cel mai probabil o supernova de tip Ia. SN 1987A a fost o supernova care a avut loc in regiunea exterioara a nebuloasei Tarantula, la o distanta de aproximativ 167 885 de ani lumina. Cu o magnitudine de varf de 2.9, aceasta a putut fi vazuta cu ochiul liber. Lumina de la explozie a ajuns pe Pamant pe 23 februarie 1987. Steaua care i-a dat nastere a fost identificata ca fiind o supergiganta albastra.

Nebuloasa tarantula, Foto: ozastropics.wordpress.com
Nebuloasa Tarantula, Foto: ozastropics.wordpress.com

Nebuloasa Capul Fantomei este situata la sud de nebuloasa Tarantula si este o alta regiune de formare a stelelor in Dorado, aflata in Norul Magellanic Mare. Nebuloasa are 50 de ani lumina in diametru si se afla la aproximativ 160 000 de ani lumina distanta. Nebuloasa Capul Fantomei a fost descoperita de John Frederik William Herschel in anul 1834. Aceasta si-a capatat numele deoarece are doua petice albe foarte distincte numite “ochii fantomei”. Peticul alb situat spre vest, numit A1, are o bula in centru, care a fost creata de o stea masiva tanara. Peticul dinspre est, A2, contine un cluster de stele tinere nou format.

N44 este o nebuloasa de emisie situata in Norul Magellanic Mare. Aceasta are latimea de aproximativ 1000 de ani lumina si se afla la 160 000 – 170 000 de ani lumina distanta de Pamant. Nebuloasa are o structura de superbula, formata de presiunea de radiatie a unui grup de 40 de stele luminoase alb-albastrui care se afla in apropiere de centrul acesteia. N44 contine, de asemenea, o structura de bula mai mica, desemnata N44F, formata intr-un mod similar. NGC 1566 este cea mai stralucitoare galaxie din Grupul Dorado. Aceasta este o galaxie spirala intermediara care se afla la aproximativ 38,4 ani lumina distanta. NGC 1566 are magnitudinea aparenta de 10,3 si este cea de-a doua cea mai stralucitoare galaxie Seyfert, dupa NGC 1068. In iunie 2010, in aceasta galaxie a fost observata o supernova.

NGC 1850 este un cluster stelar deschis din constelatia Dorado. Acesta a fost descoperit de James Dunlop in anul 1826. Clusterul are o magnitudine aparenta de 9,0. NGC 1850 este faimoasa deoarece stelele sale sunt distribuite asa cum ar fi normal intr-un cluster globular, insa clusterele globulare din Calea Lactee sunt formate din stele batrane, in timp ce NGC 1850 contine stele tinere. Acest cluster este diferit de orice alt cluster stelar cunoscut in galaxia noastra.

VIDEO:

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.