Constelatia sudica Triangulum Australe a fost introdusa pentru prima oara in anul 1589 de catre Petrus Plancius, pe un glob ceresc care a fost adaugat ulterior la atlasul lui Johann Bayer, Uranometria, in 1603. Constelatia, numita pe-atunci “Triangul Australe”, a fost adoptata mai tarziu drept una dintre cele 88 de constelatii moderne. Aceasta constelatie se intinde pe 110 grade patrate de cer, fiind plasata pe locul 83 ca marime. Triangulum Australe are trei stele principale in asterismul sau si zece stele desemnate Bayer-Flamsteed. Constelatiile care se invecineaza cu aceasta sunt: Ara, Apus, Circinus si Norma. Triangulum Australe poate fi vazuta de toti observatorii situati la latitudinile cuprinse intre +25 si -90 de grade si poate fi observata cel mai bine la punctul culminant din luna iulie.

Deoarece Triangulum este considerata a fi o constelatie “noua”, nu exista niciun mit asociat cu aceasta, cu exceptia provenientei numelui sau. La sfarsitul anilor 1600, navigatorii olandezi Pieter Dirkszoon Keyser si Frederick de Houtman explorau emisfera de sud, iar o parte din munca lor consta in cartografierea stelelor sudice. Petrus Plancius, un cartograf ceresc, reprezentase un “triunghi” de stele pe globul sau, care aparea la sud de Argo Navis. Sarcina lor era sa confirme acest lucru. Mai tarziu, Abbe Nicolas Louis de Lacaille a calatorit deasemenea in emisfera sudica pentru a cartografia cerurile, iar pe hartile sale el a botezat aceasta configuratie distinctiva drept “Triangle Austral ou le Niveau”. Deoarece atatea denumiri diferite au creat confuzii, Uniunea Astronomica Internationala a stabilit in cele din urma limitele si numele acestei constelatii – Triangulum Australe (Triunghiul de Sud).

Stele importante din constelatia Triangulum Australe, Foto: skymaponline.net
Stele importante din constelatia Triangulum Australe, Foto: skymaponline.net

Atria (Alpha Trianguli Australis) este situata la aproximativ 415 ani lumina distanta de Pamant si este o giganta portocalie luminoasa de tip K, care ar putea avea o insotitoare spectroscopica. In timp ce fuzioneaza heliu in carbon si oxigen in adancul nucleului sau, Atria straluceste de 4900 de ori mai puternic decat soarele nostru. Clasificata drept o stea de bariu, acest urias hibrid este interesant datorita abundentei de emisii de raze x, fapt care sugereaza prezenta unei pitice albe in apropiere. Beta Trianguli Australis este situata la aproximativ 40 de ani lumina distanta de sistemul nostru solar si este o stea binara adevarata. Componenta principala, Beta Trianguli Australis A, este o giganta alb-galbuie de tip F, iar insotitoarea sa este o stea de magnitudinea 14, situata la 155 secunde de arc distanta de cea principala. X Trianguli Australis este o stea variabila. Aceasta stea variabila rosie poate fi vazuta cu aproape orice ajutor optic. X Trianguli Australis se afla la 1500 de ani lumina distanta, iar magnitudinea sa variaza intre 7 si 6.

Citește și:  In cautarea materiei negre

NGC 6025 este un cluster deschis. Acesta se intinde pe 12 minute de arc si are magnitudinea aparenta de 5. NGC 6025 a fost descoperit de Nicolas Louis de Lacaille si a fost inclus in Catalogul Caldwell al lui Sir Patrick Moore, sub numele de Caldwell 95. Chiar si un instrument optic mic poate repera cu usurinta in jur de 30 de stele in acest cluster bogat. NGC 6025 a fost studiat intens pentru a vedea daca acesta contine stele binare sau stele cu rotatie rapida cu pete care ar putea constitui insotitoare nevazute. NGC 5979 este o nebuloasa planetara care poate fi vazuta cu ajutorul unui telescop cu filtru de nebuloase. In constelatie se mai gasesc si doua galaxii foarte slab iluminate: NGC 6156 si NGC 5938. Din cauza marimii si magnitudinii lor, aceste galaxii pot fi vazute doar cu ajutorul celor mai mari telescoape.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.