Craterele de impact sunt o trasatura comuna pe majoritatea corpurilor planetare, deoarece, in ultimele miliarde de ani, diverse proiectile (cum ar fi asteroizi, meteoriti si comete) s-au ciocnit cu suprafetele planetare. Totusi, fiecare planeta este diferita, prin urmare si craterele de impact sunt la fel de diferite. Un exemplu in acest sens il constituie existenta unor cratere de impact pe Venus, care sunt la fel de unice ca si planeta in sine.

Proiectilele care sunt capabile sa patrunda in atmosfera unei planete, se ciocnesc de planeta cu o viteza de zeci de kilometri pe secunda, cu suficienta energie pentru a genera unde de soc in crusta de roci. Aceste unde de soc se propaga pentru a produce cratere prin ejectia vaporilor, a rocilor topite, a fragmentelor si particulelor fierbinti, a rocilor fragmentate si a stancilor mari. In timpul acestui proces, materialul aflat la cea mai mare adancime este expus cel mai aproape de marginea craterului, iar materialul aflat la mica adancime este depozitat la cea mai mare distanta de buza craterului. In general, craterele de impact au un contur circular, o margine ridicata si o adancime care este superficiala in raport cu diametrul. Craterul este inconjurat de depozite provocate de impact, a caror grosime scade pornind de la buza craterului catre exterior.

Factori care au influentat craterele de impact

Datorita atmosferei dense a planetei Venus, unele aspecte ale formarii si morfologiei craterelor de pe aceasta planeta sunt diferite de cele de pe alte planete. Exista o progresie generala in morfologia dintre craterele mari, intermediare si mici: craterele mari ar putea avea cateva inele si un aspect neted; craterele intermediare tind sa aiba un varf central si o suprafata neteda; craterele mici au forma unui castron si o suprafata aspra. Craterele de impact prezinta o gama variata de degradare pe diverse planete, prin urmare acestea sunt indicatori utili ai remodelarii si modificarii suprafetelor. Pe Pamant, craterele sunt degradate si distruse rapid de procesele de alterare de la suprafata. Prin contrast, craterele de impact de pe Venus raman neatinse deoarece sunt tinere si exista foarte putine intemperii care le-ar putea afecta.

Cratere de impact pe Venus: Danilova, Aglaonice si Saskia, Foto: en.wikipedia.org
Cratere de impact pe Venus: Danilova, Aglaonice si Saskia, Foto: en.wikipedia.org

Craterele de impact sunt distribuite in mod aleatoriu, dar uniform, pe suprafata planetei Venus. Craterele de pe celelalte planete ne arata ca au existat doua perioade distincte, una fiind perioada tarzie de bombardamente, iar cealalta fiind un bombardament al asteroizilor si cometelor care a avut loc mai recent. Venus nu prezinta niciun semn al bombardamentului din prima perioada, ceea ce inseamna ca suprafata planetei a fost remodelata acum 300-500 de milioane de ani. Majoritatea craterelor de pe Venus par a fi neatinse deoarece ele s-au format dupa ce planeta a fost remodelata – a existat foarte putina activitate geologica si alterare cauzata de vreme, prin urmare, craterele nu au fost degradate sau distruse. Pe Venus se gasesc mai putine cratere mici decat pe orice alta planeta. Proiectilele mici se evapora sau se rup in atmosfera lui Venus inainte de a atinge suprafata. Multe cratere afiseaza aureole luminoase sau intunecate, iar un numar de cratere au depozite extinse care au forma de parabola si sunt deschise in partea vestica. O caracteristica unica a craterelor de pe Venus o reprezinta depozitele luminoase de evacuare care se extind pe distante mari, in urma topografiei locale.

Caracteristici ale craterelor de impact

Originea craterelor de impact este determinata de un grup de criterii. Principalele caracteristici care determina originea unui crater sunt: o creasta circulara, flancuri care se ridica usor deasupra terenului din jur, podele mai joase decat terenul inconjurator, o patura de ejectie care inconjoara craterul si un bazin interior care ar putea fi prezent in craterele foarte mari. Craterul de impact Danilova are diametrul de 48 de kilometri. Acesta are un varf central, un perete, o podea, o patura de ejectie si depozite de evacuare. Patura de ejectie si conturul circular al craterului se vad foarte luminoase in imaginile de radar, deoarece ambele sunt aspre, cu multe fatete orientate perpendicular spre iluminarea radar. In mod tipic, peretele craterului care se inclina spre radar pare a fi comprimat, in timp ce peretele care se inclina departe de radar pare a fi extins. Peretii care sunt paraleli cu iluminarea au latimi si luminozitati intermediare.

Citește și:  Top 10 colectionari de arta din intreaga lume
Craterul de impact Danilova, Foto: en.wikipedia.org
Craterul de impact Danilova, Foto: en.wikipedia.org

Simetria unui crater depinde de unghiul de impact al proiectilului care l-a creat. Craterele produse de un impact care este normal fata de suprafata tind sa fie simetrice radial: marginile sale au o inaltime aproximativ egala peste tot si sunt concentrice cu podeaua craterului, in timp ce flancurile par a fi la fel in toate directiile radiale. Cu toate acestea, majoritatea craterelor de impact sunt produse de proiectile cu traiectorii care sunt oblice fata de suprafata. Cand unghiul este foarte oblic, craterul are o simetrie bilaterala, marginile sale fiind mai ridicate in partea de jos a traiectoriei si mai mici in partea de sus a traiectoriei. Craterele de impact de pe Venus fie au o podea luminoasa, fie una intunecata, fie amandoua. Luminozitatea podelei unui crater in imaginile realizate de nava Magellan pare sa depinda de unghiul de incidenta al radarului, de marimea craterului, de terenul pe care s-a format craterul si de cantitatea de lava care l-a umplut (sau gradul de topire in urma impactului).

Tipuri de cratere pe Venus

Oamenii de stiinta au clasificat craterele de impact de pe Venus, vazute in imaginile Magellan, in sase tipuri morfologice, si anume:
• Cratere cu inele multiple – acestea sunt similare cu bazinele mai mari cu multe inele de pe Luna, Mercur si Marte. Acest tip include toate craterele care sunt mai mari de 100 de kilometri in diametru.
• Cratere cu inel dublu – acestea au un inel exterior si un inel interior. Majoritatea craterelor cu diametre mai mari de 40 de kilometri se gasesc in aceasta clasificare.
• Cratere cu varf central – aceste cratere reprezinta aproximativ 37% din craterele de pe Venus. Ele au movile centrale sau mai degraba varfuri zimtate luminoase care se afla in centru.
• Cratere cu podele lipsite de structura – acestea au in general pereti terasati si podele plate.
• Cratere neregulate – acest tip reprezinta cele mai mici cratere, care au sub 16 kilometri in diametru. Podelele lor sunt de obicei luminoase deoarece sunt aspre si complexe.
• Cratere multiple – acestea sunt caracterizate prin doua sau mai multe cratere produse de proiectile care s-au ciocnit de planeta foarte aproape unul de altul. In unele cazuri, marginile craterelor se pot suprapune.
Craterele mici, simple, in forma de castron, care sunt destul de comune pe Luna si Marte, sunt rare pe Venus. In schimb, craterele mici de pe Venus formeaza grupuri stranse si se suprapun.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.