Multi profesori nu realizeaza importanta si impactul pozitiv al unui element central in educatie: creativitatea in procesul didactic. Caci sarcina profesorului nu este numai sa transfere mecanic notiuni si informatii, ci sa provoace mintile tinere, sa le dezvolte critica si creativitatea. Profesorul bun nu le spune elevilor sai in mod necesar ce sa gandeasca, ci sa faca aceasta printr-o diseminare personala a informatiei primite.
Creativitatea in procesul didactic ajuta elevul sa isi dezvolte propria-i capacitate de critica, de creatie, ca parte esentiala a modului de a gandi si a personalitatii sale. Mintea umana este libera sa se exprime si provocata constant de catre un mentor adevarat (cum ar trebui sa se considere profesorii) poate crea noi si provocatoare idei. Prin educatie, profesorul nu trebuie sa isi asume rolul de paznic al elevului, ci de mentor, care cultiva si provoaca la dezvoltare potentialul elevilor sai: in aceasta consta creativitatea in procesul didactic.
Creativitatea in procesul didactic presupune doua variabile: stimularea acesteia la elevi si formarea, aplicarea unor metode creative si atractive in predare. Astfel, stimuland creativitatea elevilor, se stimuleaza dezvoltarea gandirii lor ca sursa de satisfactie si autorealizare. Fara creativitatea persoanei, umanitatea nu ar fi cunoscut cele mai importante inovatii si progrese, de aceea este un fapt extrem de nefericit ca in scolile noastre se stimuleaza mai degraba o atitudine conformista si rituala de supunere si invatare mecanica.
Astfel, se poate spune ca creativitatea in procesul didactic ar trebui sa devina un imperativ si o prioritate pentru fiecare profesor – acestia trebuie sa realizeze odata pentru totdeauna ca rolul lor nu se limiteaza la a transmite informatiile incluse in programa scolara, ci ca ei formeaza minti si personalitati! Un profesor fara aceasta vocatie este pur si simplu un robot!
Aceasta idee este prezentata si in cadrul legii invatamantului, unde se spune ca procesul educational trebuie sa tinda spre „dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative”. Astfel, procesul educativ ar consta atat in transmiterea informatiilor, cat si in formarea aptitudinilor, a capacitatilor de gandire, de critica libera, de exprimare a emotiilor, deci de formare a unei individualitati unice si independente. Creativitatea in procesul didactic este deci recunoscuta ca fiind singura modalitate eficienta intr-o dezvoltare armonioasa si proprie a persoanei. Insa, din pacate, realitatea scolilor romanesti arata un cu totul alt cadru: scolile formeaza personalitati uniforme – uniformizeaza comportamentul elevilor prin regulamente si activitati rutiniere. Profesorii care ofera mai mult decat informatiile programei scolare, care se implica practic si in comunicarea cu elevii sai, in suportul emotional al acestora si in provocarea acestor minti tinere sunt rari si de multe ori munca lor de mentori este invinsa de atitudinea autoritara si stereotipa a altor profesori.
Acest fapt trist apare si din lipsa de vocatie a viitorilor profesori, dar si din modul de desfasurare a modulelor pedagogice de pregatire a viitorilor profesori: acestea presupun doar cursuri de informare teoretica si de formare a aptitudinii didactice – de a structura materia, de a o rezuma pe intelesul elevilor in functie de nivelul scolar, de a o preda eficient si incadrat in timp. Dar nu contin cursuri de comunicare, de strategii de interactiune, de sensibilizare cu privire la rolul sau educativ si spiritual, de psihologie a copilului, intr-un cuvant, de pregatire a viitorului profesor in activitatea sa de mentor, nu numai de cadru didactic.
Profesorul va influenta elevii sai, va constitui un model pentru acestia, iar tipurile cele mai frecvente de profesori – cel autoritar, dur, strict si cel rutinier, permisiv si neimplicat – nu provoaca in nici un fel mintea si creativitatea elevilor, ci mai degraba ii provoaca la gasirea unor noi modalitati de chiul (este si aceasta un tip de creativitate!).
Dupa cum s-a spus, creativitatea in procesul didactic presupune si existenta si utilizarea unor metode creative in predare si evaluare, metode care, din pacate, nu sunt la fel de frecvente precum cele clasice si rutiniere. Nici lipsa de dotari moderne a scolilor romanesti nu ajuta la implinirea acestui imperativ educational – laboratoarele sunt de multe ori slab dotate, tehnologiile de vizualizare sunt putine, computerele sunt de asemenea in numar mic si sunt folosite de multe ori doar la ora de informatica.
Creativitatea in procesul didactic ar presupune astfel existenta unor proiecte de finantare prin care scolile sa devina dotate cu noi tehnologii educationale (printre care inovativa tehnologie a realitatii virtuale are efecte benefice neprevazute), mai presupune restructurarea continutului informational al programelor scolare – prin favorizarea informatiilor practice, cu aplicabilitate si prin incurajarea orelor de creatie, si in sfarsit presupune informarea viitorilor profesori asupra unor noi si creative metode de predare-invatare.
Astfel, ar trebui ca profesorii sa se asigure ca folosesc metode interesante de predare a informatiei (printre care metodele ce permit vizualizarea au efecte imediate, metode de genul studiilor de caz, jocurilor de rol, rezolvarea de probleme potentiale prin solutii alternative), ca organizeaza si activitati extrascolare provocatoare, ca in cadrul evaluarii nu urmaresc doar gradul de retinere a informatiei, ci si capacitatea de critica a acesteia. Elevii trebuie provocati si aceasta nu se poate face prin intermediul unui discurs intr-un singur sens profesor-elev, ci prin intermediul unei comunicari deschise, in ambele sensuri, prin libertatea de exprimare si de critica, prin starnirea interesului acestuia prin discutie. Creativitatea si exprimarea libera si personala trebuie apreciate, nu limitate de un proces educativ rutinier, conformist si autoritar.
In concluzie, creativitatea in procesul didactic trebuie sa fie considerata o prioritate in cadrul sistemului de invatamant, caci implica o dotare adecvata si moderna a scolilor, o pregatire adecvata si creativa a profesorilor si, prin acestea, o dezvoltare libera si armonioasa a mintilor tinere.
