Ceasul Apocalipsei, indicator simbolic, monitorizat de 13 laureaţi ai Premiului Nobel, este tot mai aproape de “miezul nopţii”

Ceasul Apocalipsei este un ceas simbolic, virtual, creat la puţin timp după începutul “Războiului Rece”, din a doua jumătate a secolului trecut, dintre “Blocul apusean” (SUA şi aliaţii săi) şi “Blocul răsăritean” (URSS şi aliaţii săi).

A fost conceput în 1947, ca urmare a unei iniţiative, paradoxal, tocmai a oamenilor de ştiinţă implicaţi în Proiectul Manhattan – proiect de realizare a primei arme atomice, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de către SUA, Canada şi Regatul Unit.

Ceasul sfârşitului lumii nu face predicţii, nu “cunoaşte” viitorul, este doar un instrument, un mijloc de atenţionare în privinţa acţiunilor iresponsabile ale omului şi a măsurilor de urgenţă care trebuie luate la nivel global.

La momentul la care a fost creat, Ceasul Apocalipsei avertiza omenirea, prin chiar vocea celor care participaseră la crearea bombei atomice, asupra pericolului armelor nucleare – tehnologie care ar fi putut şi poate încă să provoace un cataclism planetar. De atunci şi până astăzi, nu numai că această ameninţare nu a dispărut, dar i s-au adăugat altele, care vulnerabilizează, din multe puncte de vedere, planeta pe care locuim.

Cum funcţionează şi cine supraveghează Ceasul Apocalipsei?

Ceasul Apocalipsei (în engleză, Doomsday Clock) sau “Ceasul sfârşitului lumii” este administrat de Consiliul Director al “Bulletin of the Atomic Scientists” (Buletinul oamenilor de ştiinţă din domeniul atomic), de la Universitatea Chicago, o revistă ştiinţifică de prestigiu, care se ocupă cu monitorizarea şi analiza problemelor de securitate mondială.

De la momentul apariţiei Buletinului şi până în prezent, la fiecare număr al acestuia, ceasul apare pe copertă, într-o reprezentare grafică realizată de Martyl Langsdorf, soţia lui Alexander Langsdorf, unul dintre cercetătorii asociaţi Proiectului Manhattan.

Consiliul Director este format din cercetători, specialişti în diverse domenii, 13 dintre aceştia fiind laureaţi ai Premiului Nobel, aşadar personalităţi cu o autoritate ştiinţifică recunoscută la nivel internaţional.

În 1947, când a fost creat, Ceasul Apocalipsei a fost setat la ora 23:53, cu şapte minute înainte de miezul nopţii. În plan simbolic, “miezul nopţii” înseamnă Sfârşitul. În cei 73 de ani de când există, ceasul a fost resetat anual, de către membrii Consililui Director, în funcţie de ameninţările care s-au acumulat la adresa umanităţii – reluarea cursei armelor nucleare, riscul unui război din cauza unui accident tehnic, atac computerizat, terorism, schimbările climatice, geopolitica petrolului, riscurile legate de noile tehnologii (nanotehnologii, biotehnologii etc.), fake-news-urile, jocurile politice s.a.m.d.

Cel mai scurt timp până la miezul nopţii (2 minute) a fost indicat în 1953, când SUA şi URSS au testat primele bombe cu hidrogen, iar cel mai lung timp (17 minute), în 1991, odată cu încheierea Războiului Rece, a căderii URSS şi a încheierii Tratatului de Reducere Strategică a Armamentului, între SUA şi Rusia.

Dacă în anii 1980, 1990, s-a înregistrat o oarecare acalmie în privinţa evenimentelor cu potenţial periculos la adresa umanităţii, în anii 2000 situaţia a devenit din ce în ce mai încordată, reflectându-se şi în felul în care acele ceasornicului au fost setate.

2015 şi 2016 – trei minute înainte de “miezul nopţii”

În 2015 şi 2016, de exemplu, Ceasul Apocalipsei a fost fixat la 23:57, adică la doar trei minute de “miezul nopţii”, la fel ca în 1984, când a fost apogeul Războiului Rece. La momentul respectiv, membrii Consiliului Director, care se întrunesc la fiecare început de an pentru a evalua situaţia, declarau: “Ceasul mai are doar trei minute până la miezul nopţii, pentru că cei care deţin puterea şi iau decizii au eşuat în a-şi îndeplini cea mai importantă datorie, aceea ce a asigura şi proteja sănătatea şi vitalitatea civilizaţiei umane”. Se pare că 30 de ani mai traziu, înţelepciunea umanităţii nu a progresat deloc.

2017 – două minute şi 30 de secunde înainte de “miezul nopţii”

În 2017, Cosiliul director, inclusiv cei 13 oameni de ştiinţă laureaţi ai Premiului Nobel, observau că umanitatea se confruntă, mai mult ca oricând, cu o realitate în permanentă schimbare, departe de speranţa cu care a debutat secolul al XXI-lea. Mai constatau că decidenţii din lumea întreagă nu reuşesc să iasă din modelul “business as usual”, care le favorizează propriile interese, care nu sunt favorabile viitorului omenirii.

Au insistat, la vremea respectivă, şi asupra faptului că “probabilitatea unei catastrofe planetare este foarte ridicată şi că este nevoie de măsuri urgente”, iar dacă cei responsabili nu fac acest lucru, este de datoria cetăţenilor “înţelepţi” să meargă înainte şi să deschidă drumuri.

Mai constatau că, în lume, există peste 400 de reactoare nucleare mai vechi de 30 de ani, care trebuie întreţinute sau demantelate, eventual construite din nou, în cele mai bune condiţii de securitate.

2018, 2019 – doar două minute înainte de “miezul nopţii” pe Ceasul Apocalipsei

2018 a adăugat pe lista problemelor umanitătii, încălzirea globală, anomaliile climatice şi faptul că liderii mondiali eşuaseră, în 2017, în aceste aspecte. În plus, programul nuclear din Coreea de Nord a luat amploare, iar diverse conflicte, în anumite regiuni ale lumii, au sporit riscurile la nivel mondial ale unui război nuclear, accidental sau dintr-o eroare de calcul.

Rachel Bronson, preşedinte al Consiliului Director al “ Bulletin of the Atomic Scientists”, declara în ianuarie 2019: “Realitatea complexă şi îngrijorătoare pe care o vedem astăzi nu are nimic normal. Deşi Ceasul Apocalipsei este ca anul trecut, acesta nu este un semn de stabilitate, ci un avertisment sever către autorităţile şi cetăţenii din lumea întreagă”.

2020 – Ceasul Apocalipsei, cu doar 100 de secunde înainte de final

Cu doar câteva zile în urmă, acelaşi Rachel Bronson, în conferinţa de presă care se ţine la început de an de către Bulletin of the Atomic Scientists, sublinia că: “Este pentru prima dată când măsurăm (simbolic) timpul dintre lume şi catastrofă, nu în ore şi minute, ci în secunde. Limba ceasului a avansat cu 20 de secunde faţă de anul trecut. Niciodată lumea noastră nu a fost atât de aproape de o schimbare majoră în rău ca acum. Umanitatea continuă să se confrunte cu două pericole existenţiale simultane – războiul nuclear şi schimbările climatice – la care se adăugă războiul cibernetic, care diminuează capacitatea ţărilor de a reacţiona, impasul discuţiilor în privinţa securităţii mondiale”.

Anul 2019 a fost al doilea cel mai cald an înregistrat vreodată, după 2016, cand s-au înregistrat temperaturi record, Antarctica se topeşte, incendiile din Australia au fost devastatoare. La acestea, o nouă ameninţare recentă – epidemia provocată în China de coronavirus – este în extindere, cu efecte dramatice care pot deveni de necontrolat. “Nu avem niciun motiv să credem că o astfel de lume va rămâne favorabilă civilizaţiei umane”, sublinia Sivan Kartha, cercetător suedez, la Enviroment Institute.

Recomandările Consiliului Director al “ Bulletin of the Atomic Scientists”

Constatările din ce în ce mai pesimiste ale celor care monitorizează Ceasul Apocalipsei au condus, anul acesta, la redactarea unei liste de recomandări, dintre care cele mai urgente sunt următoarele:

• Măsuri imediate pentru limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel încât temperatura medie globală să nu mai crească peste +1,5 grade Celsius peste nivelurile industriale;
• Reducerea cheltuielilor cu programele destinate înarmării nucleare;
• Renunţarea la provocările militare din partea Marilor Puteri;
• Rezolvarea problemelor cu deşeurile nucleare, în condiţiile în care producerea energiei nucleare beneficiază de programe de dezvoltare importante;
• Semnarea unor noi protocoale pentru a descuraja şi a sancţiona utilizarea abuzivă a tehnologiei informaţionale, care subminează încrederea populaţiei în instituţiile politice, mass-media, ştiinţă şi, în general, în realitatea obiectivă;
• Stoparea dezinformării, a fake news-urilor, care alterează democraţia şi luarea deciziilor publice.

  

Mulţi sunt tentaţi, spun oamenii de ştiinţă, să nu ia în serios aceste avertismente şi, cu atât mai puţin, mesajul simbolic al Ceasului Apocalipsei. Nu este vorba de a induce temeri nejustificate, ci urgenţa de a trezi lumea din amorţeală, de a o scoate din absenţa unei comunicări autentice, din indecizie, iresponsabilitate, din manifestarea nocivă a unor egouri supradimensionate.

“Ceasul Apocalipsei, un indicator simbolic, nu a sunat încă – spunea fostul secretar al ONU, cu ocazia conferinţei de presă a “Bulletin of the Atomic Scientists – viitorul este încă în mâinile noastre, putem să depăşim pericolele care planează asupra lumii noastre, dar trebuie să acţionăm împreună, să ne trezim”.