A refula şi a defula sunt două neologisme, împrumuturi din limba franceză, a căror “notorietate” se datorează limbajului psihanalizei, lui Sigmund Freud, în primul rând, “părintele” acestei ştiinţe. Utilizarea lor tine de un registru lingvistic elevat şi, deşi se presupune că cine optează pentru o exprimare relativ pretenţioasă ar trebui să aibă şi proprietatea termenilor, în foarte multe contexte de comunicare se poate sesiza utilizarea greşită a celor doua verbe.Cum este corect - a refula, a defula

Conform DEX (Dicţionarul explicativ al limbii române), sensurile acestor cuvinte sunt următoarele :

  • a refula (verb tranzitiv) – a respinge din domeniul conştientului anumite impulsuri, emoţii, idei, sentimente, amintiri în dezacord cu conştiinţa morală – din fr. refouler;
  • a defula (verb tranzitiv)- a da curs liber ideilor sau tendinţelor refulate în subconştient; (Fam.) a-şi descărca sufletul – din fr.defouler;

Pentru fiecare dintre aceste verbe există şi substantivul corespunzător – refulare (acţiunea de a refula şi rezultatul ei; respingere; înăbuşire), respectiv defulare (revenire în conştiinţă a unui fapt emoţional refulat în inconştient).

Aşadar, vom spune corect, de exemplu : El este o fire interiorizată, refulează orice sentiment care ar putea stârni curiozitatea celor din jur/ Pentru el, a ţipa la toata lumea, când este nervos, este un fel de a defula.

Citește și:  Ce s-ar mai putea vinde de Paste – « meii », « ooă » ?

Mai trebuie subliniat faptul că cele două verbe – a refula, a defula – sunt tranzitive, adică acţiunea pe care o exprima se răsfrânge asupra unui obiect (fapt evidentiat in enunturi prin constructii cu complement direct), de aceea nu se vor folosi niciodată însoţite de pronume reflexive, cum se aude adesea. Exemplu : El refulează emoţiile negative (corect), dar El se refulează/ se defulează (incorect).

Confuzia pe care o fac unii vorbitori de limba roamana între a refula si a defula se explică, probabil, şi prin faptul că verbul a refula mai are şi un sens tehnic (mai vechi, în limba franceză, de unde a fost împrumutat cuvântul, decât sensul folosit în psihanaliza) : a deplasa sau a împinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid într-o conductă sau într-un recipient/ (despre fluide) a ieşi dintr-o conductă, dintr-un canal, a se întoarce (DEX).

 

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

1 COMENTARIU

  1. “[…]se datorează limbajului psihanalizei, lui Sigmund Freud, în primul rând, “părintele” acestei ştiinţe.” Ar trebui o rectificare : acestei pseudoştiinţe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.