Limbajul cotidian, probabil din intenția unor vorbitori de a sublinia (inutil) o anumită idee sau din neștiință, neatenție, oferă nenumărate exemple de expresii pleonastice. Fizionomia feței este unul dintre pleonasmele frecvente, întâlnite (oarecum surprinzător) mai mult în mass-media. Iată câteva exemple, dintre zecile, luate la întâmplare, de pe internet: „Analiza personalității în funcție de fizionomia feței” (gabybrezoiu.blogspot.ro/2007/09/analiza-personalitatii-in-functie-de.html), „Cum să-ți prinzi părul în funcție de fizionomia feței” (ziare.com/life-style/coafuri/cum-sa-ti-prinzi-parul-in-functie-de-fizionomia-fetei-1261184), „Trucuri de frumusețe pentru fizionomia feței tale” (andreearaicu.ro/frumusete/recomandari/sfaturi/trucuri-de-frumusete-pentru-fizionomia-fetei-tale) etc.
Fizionomie este un neologism (din fr. physionomie) însemnând: totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară; chip, figura, expresie, față etc. (DEX). Prin urmare, un simplu exercițiu de substituție a termenului fizionomie, în structura fizionomia feței, cu o expresie sinonimă, ne-ar conduce la „trăsăturile feței feței”, ceea ce ar fi o construcție absurdă.
Așadar, evitarea acestui pleonasm se poate face foarte simplu, prin formulări firești precum: expresia feței, trăsăturile feței, fizionomia lui X etc.
Termenul fizionomie se poate folosi și cu sens figurat, caz în care înseamnă: Caracter distinctiv, înfățișare particulară a unei epoci, a unei colectivități umane etc. (DEX). Exemplu: Fizionomia societății contemporane este dominată de progresul științific.
Înțelegerea diferenței dintre fizionomia feței și expresia feței este crucială pentru o descriere precisă și adecvată în literatură, psihologie sau chiar în conversațiile zilnice. Fizionomia se referă la structura și trăsăturile stabile ale feței unei persoane, în timp ce expresia feței evocă emoțiile și sentimentele momentane transmise prin mișcările faciale. Alegerea corectă între aceste două termeni îmbunătățește claritatea mesajului transmis și reflectă o înțelegere profundă a limbajului corpului și a comunicării non-verbale.
Pentru aprofundarea cunoștințelor despre expresivitatea limbii române și a evita ambiguitățile, vă recomandăm să explorați și cum este corect: niciun sau nici un. Acest articol vă va oferi perspective suplimentare despre utilizarea corectă a negațiilor și a altor aspecte gramaticale esențiale pentru comunicarea eficientă și expresia clară.
