Omofonele (cuvinte/ structuri care se pronunta identic, dar se scriu diferit) – iar si i-ar – au valori morfologice si, evident, sensuri diferite, in functie de contextul in care sunt folosite. Iar (scris intr-un cuvant) poate sa fie adverb, cu intelesul de iarasi, din nou, inca o data (indicand repetabilitatea unei actiuni) : Iar a plouat !/ Nu vreau sa aud iar ceea ce mi-ai mai spus ! etc.Cum este corect

Tot intr-un cuvant se scrie iar si cand are valoarea unei conjunctii adversative (precum dar, insa), stabilind o relatie de coordonare intre doua propozitii de acelasi fel : Unul urca, iar altul coboara/ Eu vorbesc, iar el tace etc.

I-ar (scris cu cratima) este o structura alcatuita din pronumele personal, forma neaccentuata – i (lui/ei, ii, i) – si verbul auxiliar ar, care ajuta la formarea modului conditional, timpul prezent : I-ar spune adevarul, dar nu indrazneste/ Stiu ca i-ar darui multe lucruri, daca ar putea/ Doar lui/ei i-ar marturisi ceea ce s-a intamplat etc.

Prin urmare, ambele forme – iar si i-ar – sunt corecte, dar se scriu diferit, in functie de contextul lingvistic in care apar. Pentru fixarea, in memorie, a sensurilor si a ortografiei corespunzatoare, se poate tine minte un enunt simplu, de verificare, de felul : S-au intalnit iar (adverb), iar (conjunctie) el i-ar spune (pronume + verb) acum adevarul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.