Am citit, de curând, pe un forum, comentariile multor cetăţeni care, aproape fără excepţie, se plângeau de “tulburarea liniştei publice” de către diverşi indivizi, un fapt care tinde să se generalizeze, în absenţa unei educaţii minimale şi în confuzia societăţii româneşti, de astăzi, care numai civilizată nu se poate numi.

Dar, dincolo de acest aspect, comentariile respective mi-au atras atenţia şi din punctul de vedere al exprimării – tulburarea liniştei sau liniştii publice?

În limba română, formele de genitiv-dativ (ca şi în structura menţionată mai sus) ale celor mai multe substantive se formează de la formele de plural ale cuvintelor respective. De exemplu: carte – cărţi – cărţii (paginile cărţii), casă – case – casei (ferestrele casei), floare – flori – florii (petalele florii) etc.

Substantivul linişte este defectiv de plural (se foloseşte numai cu formă de singular), în gramatică, astfel de substantive numindu-se singularia tantumlinişte, cinste, sete, aur, sânge, lapte etc.

Într-un astfel de caz, trebuie reţinut că forma corectă de genitiv-dativ a substantivului linişte este liniştii. Se va spune corect, aşadar: tulburarea liniştii publice/o perioadă a liniştii şi bucuriei/ efectele liniştii şi ordinii publice etc.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ