Problema vizată de structurile din titlul articolului este una de topică, mai exact, se referă la locul adverbului mai, atunci când apare în relaţie cu un verb, la forma negativă sau afirmativa, şi în apropierea pronumelor care determină verbul respectiv.

Când determina un verb la o formă compusă (perfect compus, de exemplu) sau la conjunctiv sau un verb reflexiv, adverbul mai (ca şi alte adverbe – prea, cam, şi etc.) stă între auxiliar şi participiu sau infinitiv, între conjuncţia să şi verb ori între pronumele reflexiv şi verb, mai simplu spus, trebuie să fie în vecinătatea imediată a verbului. Exemple :

  • Se mai aflase, în sfârşit, care era cauza plecării lui.
  • De ce să mai vină, dacă nu este interesat de această problemă ?
  • Poate ne mai întâlnim.
  • Nu ne mai întoarcem, nu este semn bun.

Adverbul mai se intercalează şi între complementul direct sau indirect exprimat prin pronume personale neaccentuate şi verb : Îl mai intanesc uneori/ Îi mai dau câte o carte de citit în vacanţă/ Nu le mai aduce cadouri  etc.

Citește și:  Care este sensul expresiei “De la Anna la Caiafa”?

Regula se aplică şi în cazul altor adverbe (nu toate), dacă apar în structuri similare : Nu-l prea cunosc, pentru a-ţi spune cum este/ De la o vreme, începuse a se cam codi de la treburi/ De-aş şti că mă vei şi pedepsi, nu pot să plec etc. (Atentie! In ultimul exemplu, si are valoare adverbiala si nu trebuie confundat cu si folosit, in alte contexte, cu valoare de conjunctie – eu si tu, copiii si parintii etc.)

Aşadar, răspunsul corect la întrebarea din titlul articolului este – Nu îţi mai spun,  adverbul mai plasându-se, potrivit regulii menţionate anterior, între pronumele personal, cu funcţie de complement indirect (îţi) şi verb.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.