Cuvântul numaidecât şi structura numai de cât sunt omofone (adică se pronunţă la fel, dar se scriu diferit, în funcţie de context). Aşadar, ambele sunt corecte, dar au valori morfologice diferite.

Numaidecât (scris într-un cuvânt) este adverb, cu sensul imediat, fără întârziere, fără nicio îndoială, în mod necesar, neapărat, negreşit (DEX). Exemple: Aş vrea să iei o hotărâre numaidecât/A greşi nu înseamnă numaidecât că nimic nu mai poate fi reparat etc.

Numai de cât (scris în trei cuvinte) este o structură alcătuită din adverb + prepoziţie + adverb şi se foloseşte în contexte precum : A vorbit numai de cât a cheltuit când a fost la cumpărături/Mă întreb numai de cât de cuminte a fost în excursie etc.

Este important să se ştie, de asemenea, că structura numai decât (în două cuvinte) este greşită în orice context, primul (numai) fiind un adverb care exprimă restricţia sau exclusivitatea, iar al doilea (decât), dacă este adverb, ajută la exprimarea unei comparaţii (Era mai harnic decât mine), dacă este conjuncţie exprima excepţia (Nu făcea altceva decât să muncească toată ziua) sau introduce o propoziţie comparativă de inegalitate (Mai mult presupunea decât ştia adevărul).

Citește și:  Originea şi sensul expresiei “Le style c'est l'homme même ”

Pentru a nu greşi în folosirea celor două cuvinte – numai, decât – când apar separat, trebuie subliniat că numai apare exclusiv în propoziţii afirmative (Exemplu : Numai tu poţi rezolva această problemă), în timp ce decât apare doar în propoziţii negative (Exemplu : El nu este decât un coleg de serviciu). Nu se va spune niciodată : El este numai decât un coleg de serviciu şi nici El este decât un coleg de serviciu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.