Numeralele cardinale, când sunt întrebuințate singure, se comportă asemenea substantivelor: „Patru au plecat”, „Cincisprezece s-au înscris la concurs”, „Douăzeci și cinci pleacă acasă” etc., și ca adjectivele, când determină un substantiv (acordându-se cu acesta): „Doi băieți au plecat”, „Două fete au rămas” etc. Au forme specifice de gen numeralele unu/una, doi/două, precum și compusele acestora – doisprezece/douăsprezece, douăzeci și doi/douăzeci și două, în celelalte cazuri genul fiind marcat doar prin articolul demonstrativ – cei patru/cele patru etc.
Reguli de bază
În limba română, numeralul „douăsprezece” urmează regulile de acord în gen cu substantivul pe care îl însoțește. Deoarece „ora” este un substantiv de gen feminin, forma corectă este „ora douăsprezece”. Este o greșeală comună să se folosească „ora doisprezece”, dar aceasta reflectă o lipsă de acord între numeral și genul substantivului. Este important să ne amintim această regulă pentru a evita greșelile în comunicare și a ne exprima corect în orice context.
În contextul în care este vorba de numeralele (cu valoare adjectivală) care se referă la oră, se aplică aceeași regulă a acordului, prin urmare, se va spune corect „ora douăsprezece”, „ora două” (nu „ora doisprezece”, „ora doi”), oră fiind un substantiv de genul feminin, deci este obligatorie folosirea numeralului corespunzător. În mod similar, pentru ora 22, singura formă corectă este „ora douăzeci și două”.
Atenție! Excepțiile de la această regulă sunt „ora unu”/„ora douăzeci și unu” (un substantiv feminin, urmat de un numeral masculin), care se explică prin faptul că mostenesc o structură veche – „e ceasul unu”/„un ceas după miezul nopții” – care s-a consolidat în timp și este tolerată.
Se mai pot constata greșeli frecvente și în utilizarea altor numerale. Așadar, trebuie să fim atenți la următoarele:
- „paisprezece” (nu „patrusprezece” sau „paișpe”)
- „saisprezece” (nu „sasesprezece” sau șsaișpe”)
- „șaptesprezece” (nu „saptisprezece” sau „șaptișpe”)
- „optsprezece” (nu „optisprezece” sau „optâșpe”)
- „nouăsprezece” (nu „noosprezece” sau „nooșpe”)
În privința cazurilor, doar numeralul unu/una este marcat prin forme proprii:
- N.Ac. – „unu”/„una”
- G.D. – „unuia” / „unei”
La celelalte numerale, diferența de formă cazuală este marcată prin articolul demonstrativ:
- N.Ac. – „cei”/„cele cinci”
- G.D. – „celor cinci”
În situațiile în care numeralul nu este însoțit de articolul demonstrativ, genitivul, de la numeralul doi în sus, se exprimă cu ajutorul prepoziției „a” („Cartile a doi copii”), iar dativul, cu prepoziția „la” („A împărțit cărțile la zece copii”).
Exemple și excepții
Deși majoritatea vorbitorilor pot fi tentați să utilizeze „doisprezece” în orice context, este esențial să recunoaștem că acest lucru este incorect atunci când vine vorba de „ora”. Exemplele corecte includ „este ora douăsprezece”, în timp ce „este ora doisprezece” este incorect. Prin practicarea și memorarea acestor reguli, putem îmbunătăți modul în care comunicăm și putem asigura că folosim limba română într-un mod respectuos și corect.
