Nu sunt rare cazurile în care, în mass-media, citim sau auzim exprimări de felul: „Președenția României a hotărât…”/ „Președenția a dat un comunicat referitor la…” etc. Evident, forma „președenție” este incorectă, singura corectă fiind „președinție”, un cuvânt derivat de la substantivul „președinte” + sufixul –ie. Prin urmare, nu există niciun motiv pentru care vocala –i (din silaba – din -) să se transforme în –e.
Origini și utilizare
Termenul președinție derivă din cuvântul latin praesidentia, care semnifica poziția sau funcția de președinte. În contextul actual, președinție se referă la perioada de timp în care o persoană îndeplinește funcția de președinte într-o organizație, stat etc. Acest cuvânt este adesea confundat cu președenție, o formă incorectă care apare în uzul cotidian, dar care nu este acceptată în standardul limbii române.
Cuvântul „președinție” denumește, conform DEX (Dictionarul explicativ al limbii române), funcția și activitatea președintelui/ perioada în care un președinte exercită această funcție/ aparatul administrativ aflat în subordinea președintelui și, prin extensie, sediul în care își desfășoară activitatea președintele. Exemple:
În acest an, există mai mulți candidați pentru „Președinția României”/ „Președinția” are un număr important de angajați/ S-au executat lucrări de renovare la „Președinția României” etc.
Forma corectă de genitiv – dativ, nearticulat este (unor) „președinții”, iar cea articulată – „președinției”. Exemple: Comunicatele unor „președinții” europene au exprimat opțiuni politice diferite/ Comunicatul „Președinției României” nu a fost clar etc.
Q. e. d. ! Presidente al dente…