Dansul este o forma culturala, aproape la fel de veche precum existenta societatii umane. Este prima aparuta dintre arte, pentru ca, inainte de a-si exprima emotiile si gandurile in muzica, piatra, culoare, cuvant, omul, instinctiv, s-a manifestat emotional prin gesturi si ritm. Arta, ritual sau divertisment, dansul, dintotdeauna, a exprimat o stare de spirit sau a “spus” o poveste. Popoarele isi definesc specificitatea prin dansurile caracteristice (dansurile populare), asa cum si maniera de a dansa a unei persoane transmite ceva despre personalitatea acesteia.
Exista, in general, doua mari categorii de dansuri – cele de “participare” (dansurile ritualice, dansurile folclorice, dansurile de societate etc.) si dansuri destinate sa fie reprezentate pe scena, cu dansatori profesionisti (in templele/arenele antice, in cadrul ceremoniilor de la curtile regale, intr-o sala de spectacol etc.).
Istoria dansului de societate
Dansurile de societate au aparut in Evul Mediu si au evoluat constant, in nenumarate variante, pana in zilele noastre. Dupa modelul dansurilor populare, specifice sarbatorilor campenesti, au fost inventate dansuri “de curte”, pentru ocazii festive organizate de aristocratie. Au existat dansuri de societate specifice unor anumite perioade (dansate in cerc sau in cuplu), care au fost inlocuite rapid de altele, in functie de spiritul epocii. Unele dintre ele si-au pastrat prospetimea pana astazi. De exemplu, in saloanele elegante ale nobilimii europene, din secolul al XVII-lea, ar fi fost de neconceput un bal fara menuet. Tinerele nu puteau iesi in lume, inainte de a-si desavarsi educatia si prin stapanirea perfecta a regulilor dansului.
Un secol mai tarziu, polka si valsul, ca dansuri de societate, s-au bucurat de mare popularitate. Ambele isi au originea in dansurile populare, iar valsul este si astazi unul dintre cele mai indragite (si dificile dansuri clasice de societate).
La inceputul secolului al XX-lea, fox-trot-ul si, in general, ritmurile latino-americane – tangoul, cha-cha-cha, rumba – au cucerit nu numai America, dar si Europa, lor adaugandu-li-se ritmul sincopat al dansurilor afro-americane – cakewalk, urmat, in anii ’20 de charleston. Daca unele dintre aceste dansuri de societate au ramas, astazi, numai ca probe obligatorii in concursurile de dans, tangoul “vesnic tanar” fascineaza prin pasionalitatea miscarilor si a mesajului.
In jurul anului 1900, calatorii europeni care au vizitat Buenos Aires au descoperit tangoul in cartierele sarace sau in bordelurile din capitala argentiniana. Au adus dansul in Europa si, initial, cei mai multi dintre privitori au fost scandalizati, considerandu-l indecent si inacceptabil. Treptat, miscarile s-au mai temperat si s-a nascut tangoul european, mai “cuminte”.
Anii ’50 au reprezentat, in dansul de societate, perioada nebuna a rock and roll-ului, urmat de twist.
Dupa 1980, mai ales in randul tinerilor, break-dance-ul se bucura de mare interes. Este un stil de dans acrobatic, executat individual, in centrul unui grup, pe ritmuri de hip-hop, o muzica avand o sonoritate repetitiva, insistenta.
Dansul ne dezvaluie personalitatea
Un studiu din 2010, al unor cercetatori finlandezi de la Universitatea Jyvaskyla, pune in evidenta aspecte uimitoare referitoare la felul in care miscarile unei persoane, in cadrul unui dans (de societate), releva trasaturi semnificative de personalitate. Observatiile s-au facut pe un lot de 60 de persoane, care s-au oferit sa fie testate din acest punct de vedere. Acestea au trebuit sa danseze pe 30 de melodii diferite, apartinand mai multor genuri muzicale – rock, techno, jazz, funk ,pop etc. – iar gesturile (utilizand o tehnologie de captura a miscarii) au fost analizate cu ajutorul unui software specializat. S-a ajuns la urmatoarele concluzii:
- Daca o persoana danseaza cu miscari bruste, sacadate, rapide, ale mainilor si ale picioarelor, este foarte posibil sa fie, in viata de toate zilele, excesiv de nervoasa.
- Daca, in dans, mai accentuate sunt miscarile bratelor si ale capului, ar putea fi vorba de o persoana extravertita. Persoanele care se exteriorizeaza mai mult au preferat rock-ul.
- Cand dansul se compune din miscari suple, armonioase, linistite, acest fapt tradeaza o personalitate amiabila. Cei mai multi din aceasta categorie au ales muzica latino.
- Miscarea, mai accentuata, din sus in jos, a bratelor, si miscarile mai temperate exprima un spirit deschis.
- O persoana care, atunci cand danseaza, acopera cat mai mult din spatiul de dans este, foarte probabil, extrem de constiincioasa, in viata de toate zilele. Muzica preferata a acestora a fost tehno.
- Impatimitii de jazz, mai interiorizati, au miscari ale capului inainte si inapoi, mai accentuate.
Asadar, mesaje subtile despre ganduri, sentimente, trasaturi de personalitate se pot desprinde din dans si poate ca nu e lipsit de importanta ca atunci cand ne aflam intr-un context de acest fel, pe langa bucuria distractiei, sa facem si acest exercitiu de “decodare”. Poate fi foarte interesant, mai ales, cand este vorba de cunoasterea unui potential partener (nu numai de dans).
