Dependenţa de electricitate, în secolul al XXI-lea, este o realitate de necontestat. Trăim într-o epocă în care fiecare, la un moment dat, poate deveni dependent de ceva. Lăsând deoparte dependenţele grave, care pot pune în pericol sănătatea şi chiar viaţa (droguri, alcool etc.), există şi o altă categorie de adicţii, care se insinuează în existenţa noastră, pe măsură ce progresul societăţii devine tot mai dinamic.
Din această a doua categorie, o dependenţă mai puternică decât cea de telefon, de Internet, de reţelele sociale, de tehnologie, în general, este dependenţa de electricitate. Să ne gândim la o singură zi/seară în care curentul electric s-a întrerupt pentru câteva ore şi vom înţelege de îndată cât de important este în viaţa noastră, în fiecare moment.
O simplă pană de electricitate şi totul se opreşte: sistemul de iluminat, sistemul de încălzire, televizorul, calculatorul, aparatele electrocasnice etc. Suntem total scoşi din ritm, din program, din reperele cotidiene. O întrerupere la scară largă a electricităţii ar paraliza acitivitatile de orice fel. Totul funcţionează cu energie electrică. Dependenţa de electricitate este majoră şi, cu fiecare zi, dezvoltăm această dependenţă, chiar fără să conştientizăm acest lucru.
În cele mai negre scenarii, o pană de curent prelungită poate conduce, practic, la paralizarea tuturor activităţilor economice, sociale, financiare, de sănătate publică etc. şi se poate solda cu un adevărat colaps al civilizaţiei urbane şi industriale.
Cea mai mare până de curent electric din lume a arătat ce înseamnă dependenţa de electricitate
Cea mai mare pană de electricitate (in engleză, “blackout”) din istorie a avut loc în India, la data de 31 iulie 2012. Aceasta a afectat 670 de milioane de utilizatori. Principala cauză a fost faptul că India, începând cu anul 1951 nu reuşeşte să atingă ţintele de producţie de energie electrică, pentru a face faţă creşterii populaţiei şi a nivelului de trai, a suprasolicitat sitemul energetic, la care s-a adăugat, în 2012, o secetă extremă.
În 2011, în Japonia, ca urmare a cutremurului de 9,1 pe scara Richter, de pe coasta Pacificului, 4 milioane de persoane au fost private de curent electric în Tokyo şi în împrejurimi.
În America de Nord, Europa, Africa de Nord, în 2003, mai multe defecţiuni la o serie de centrale electrice de pe cele trei continente, au avut efecte majore asupra a milioane de locuitori şi asupra economiei. Recent, într-un singur cartier din New York, o pană de curent a afectat peste 42 000 de utilizatori, a blocat circulaţia, semafoarele s-au stins, ascensoarele s-au oprit, staţiile de metrou s-au cufundat în beznă.
Astfel de situaţii au devenit, după anii 1980, din ce în ce mai frecvente, fie din cauze naturale (calamităţi, furtuni, cutremure etc.), fie din pricina unor defecţiuni sau a suprasolicitării reţelelor de alimentare cu electricitate.
Lumea fără curent electric
Dacă am face un exerciţiu de imaginaţie şi am încerca să ne reprezentăm lumea in conditiile în care pe Terra nu ar mai funcţiona nicio sursă de energie electrică, pe o perioadă nedeterminată, am realiza, poate, ce înseamnă dependenţa de electricitate la momentul actual, mai mult decât dependenţa de petrol, de exemplu.
Ar fi de ajuns o furtună magnetică, generată de activitatea solară, pentru ca, în numai 48 de ore, spun specialiştii, omenirea să se întoarcă la epoca de piatră – fără niciun mijloc de comunicare, fără radio, Internet, telefonie, supermarchet, fără alimente conservate la rece, fără apă la robinet, fără mijloace de transport, fără posibilitatea exercitării profesiilor, fără nimic. Umanitatea, oricât de inteligentă, pare a fi, în acelaşi timp, extrem de vulnerabilă.
Un Raport din 2013, al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, aflat în subordinea Băncii Modiale, arată că, la ora actuală, aproximativ 1,2 miliarde de oameni trăiesc încă fără electricitate, în absenţa tuturor facilitaţilor oferite de lumea contemporană, în condiţiile specifice unor vremuri demult apuse pentru ţările civilizate. Probabil că, în cazul unui colaps al sistemului de alimentare cu energie electrică, pe mapamond, doar aceştia ar mai fi capabili să supravieţuiască unei “catastrofe electrice”.
Pe de altă parte, criza apei pe glob este o realitate tot mai evidentă şi tot mai dramatică, iar energia electrică este dependentă de apă, nu numai în centralele hidroelectrice, ci în tot ce înseamnă producţie de energie. Un studiu al unor specialişti australieni arată că numai funcţionarea unei centrale nucleare necesită echivalentul de apă a 5000 de piscine olimpice pe an.
Dacă adăugăm şi schimbările climatice, inclusiv extinderea perioadelor caniculare şi secetoase, cu fiecare an, se poate constata că acestea sunt condiţii agravante în privinţa acestei puternice adicţii a mileniului III – dependenţa de electricitate.
Dependenţa de electricitate – “Jurnalul de bord” al unei săptămâni fără electricitate
Se ştie despre electricitate, în sensul consacrat, că nu este stocabilă şi acest fapt a determinat şi specificul tehnologiilor asociate, care au generat şi mari probleme legate de mediu. Politicile de mediu actuale inversează cauzalitatea. Tehnologiile ecologice necesită stocarea electricităţii.
Panourile solare, centralele eoliene, bateriile de stocare pe bază de metale lichide şi o serie de alte tehnologii, foarte scumpe deocamdată, vizează tocmai crearea unei alternative la producţia clasică de energie electrică, iar stocarea energiei este condiţie fundamentală pentru tehnologia bazată pe resursele regenerabile.
Pe de altă parte, 1 august 2018 a fost data de la care Terra şi-a epuizat rezervele pe anul în curs (“Ziua Depăşirii” – Earth Overshoot Day) şi de atunci trăieşte “pe credit”, iar dependenţa de electricitate şi consumul energetic excesiv, la toate nivelurile, fac parte din cauzele unei astfel de situaţii.
Un specialist în ştiinţe sociale şi managementul spaţiului, Guillaume Bernard, într-o carte intitulată “Dependenţa de electricitate: care este impactul asupra modului nostru de viaţă?”, dincolo de analiza amănunţită a acestei adicţii a secolului al XXI-lea, relatează experienţa unei săptămâni fără electricitate, într-un aşa-zis “Jurnal de bord” al supravieţuirii, experienţă în care a antrenat şi un grup de prieteni.
Concluzia acestei experienţe de o săptămână a fost că totul ar trebui schimbat în mod radical – de la programul zilnic la hrană, de la relaţiile sociale, profesionale, familiale la arhitectura locuinţei, a locului de muncă, de la necesităţile primare la ideea de confort, de la comportament la mentalităţi etc.
Dincolo de tehnologie – Electricitatea şi miracolul vieţii
Paradoxal, în timp ce, în lumea modernă, electricitatea, stăpânirea acestei energii şi dependenţa de electricitate a omului sunt marile cuceriri ale cunoaşterii şi tehnologiei, dar şi mari vulnerabilităţi, în interioritatea organismului nostru, electricitatea este unul dintre miracole.
Corpul uman este asemenea unui “aparat” electric sofisticat, al cărui “centru de comandă” se află în creier. Fără electricitate, nimic nu ar funcţiona în organismul nostru. Această energie este fundamentală pentru viaţă, pentru abilităţile noastre de a vorbi, a ne mişca, de a percepe lumea din jur. Din momentul în care ne naştem, începem să vedem, să cunoaştem ce este în jur, să ne dezvoltăm, prin intermediul mecanismelor biologice care depind vital de electricitate.
Gândurile noastre, capacitatea de a acţiona, de a visa, activitatea musculară, neuronală, bătăile inimii, toate sunt coordonate de impulsuri electrice. Organismul nostru este similar unui computer, dar mult mai complicat şi mult mai performant. Orice reacţie chimică din corp este posibilă graţie electricităţii, prin transferul de electroni la nivel molecular.
Electronul, miraculoasa particula subatomica
Toate elementele chimice pe care le introducem în organismul nostru, cum ar fi oxigenul, sodiul, potasiul, magneziul, calciul etc., au o sarcină electrică specifică, ceea ce înseamnă că au un număr de electroni şi protoni. Protonii se află în nucleul atomului, în timp ce electronii se învârtesc în jurul nucleului. Un aspect interesant al electronilor este că energia pe care o posedă este limitată la o valoare specifică dintr-un strat electronic.
Straturile electronice delimitează zonele în care electronul se întoarce spre nucleu, precum planetele care se mişcă pe orbită la distanţe diferite faţă de Soare. Deoarece electronii încărcaţi negativ sunt atraşi de protonii încărcaţi electric, cu cât un electron se îndepărtează de nucleu, cu atât mai puţin este atras de acesta şi cu atât mai uşor poate să părăsească atomul. Substanţele chimice sunt compuse din molecule, iar modul în care aceste molecule se leagă şi reacţionează cu moleculele vecine condiţionează producerea energiei din corpul nostru.
Aceleasi legi, efecte diferite
Deşi energia electrică din organismul uman nu pare a fi aceeaşi cu cea care ne alimentează computerul, singura diferenţă este sursa de energie care provoacă fluxul de electroni şi reacţiile chimice rezultate din această mişcare.
Aşadar, am putea vorbi despre “dependenţa de electricitate” atât prin raportare la exterioritatea noastră, cât şi la interioritate, Numai că, în timp ce electricitatea produsă de tehnologie, prin puterea gândirii şi a cunoaşterii umane, are limitele ei, graniţa dintre beneficiile pe care la aduce, pe de o parte, riscuri şi vulnerabilităţi, pe de alta, este foarte fragilă, electricitatea din organismul nostru, deşi se supune aceloraşi legi fizice, chimice, mai are o caracteristică – ţine de miracolul vieţii. Iar resorturile acestui miracol sunt încă, în mare parte, necunoscute.
