Depresia, potrivit analizelor şi statisticilor publicate la finalul anului 2017, de către OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), tinde să devină boala secolului XXI, cu o creştere a cazurilor de depresie, în ultimii zece ani, la nivel mondial, cu 18%. Circa 350 de milioane de oameni, în lume, suferă de depresie, femeile fiind afectate într-un număr mai mare decât bărbaţii, iar suma totală alocată anual pe glob pentru tratamentul acestei maladii este de aproximativ 1000 de miliarde de dolari, neluându-se în calcul, în astfel de statistici, cazurile neînregistrate oficial, care ar creşte incidenţa bolii cu alte procente semnificative. Mai mult, fiind considerată ca a doua maladie, în lume, generatoare de handicap (psihic), după paralizie (ca handicap fizic), depresia reprezintă şi cauza a peste 800 de mii de cazuri de suicid în fiecare an.

Depresia, spun specialiştii în domeniu, are legătură cu schimbările sociale, cu criza valorilor (la nivel individual şi la nivelul societăţii), cu precaritatea (în ţările sărace numărul cazurilor de depresie fiind mult mai mare decât în ţările dezvoltate), cu insecuritatea, mentalităţile timpului (referitoare, de exemplu, la familie, la relaţiile de cuplu, la starea materială etc.), cu spiritul de competiţie, tot mai accentuat, cu consumul de droguri şi de alcool, stresul, toţi aceşti factori influenţând starea de spirit. Desigur, fiecare dintre noi, inerent, trece prin momente de tristeţe, din diverse motive, dar când această tristeţe se prelungeşte, când devenim din ce în ce mai trişti, mai deprimaţi, şi nu mai găsim în noi înşine puterea de a depăşi asemenea situaţii, se poate ajunge la depresie.

Ce este depresia şi cum se manifestă?

Deşi, încă din secolul al V-lea i.Hr., Hipocrate, cel mai cunoscut medic al Greciei antice, părintele medicinei de astăzi, identificase această formă de “proastă dispoziţie”, pe care el a numit-o, la vremea respectivă, “melancolie” (din grecescul “melas”- negru şi ”chloe” – bilă/lichidul amar secretat de ficat), adică “bilă neagră”, cea care “otrăveşte creierul şi sufletul omului”, a fost nevoie să treacă foarte mult timp până când resorturile acestei boli să fie explicate. Abia astăzi, cercetările în neurostiinte au adus explicaţii mai amănunţite asupra cauzelor depresiei, fără ca subiectul să fie pe deplin elucidat.

Apărând la aproximativ o persoană din cinci, depresia se manifestă ca o suferinţă emoţională majoră, o anxietate pronunţată, asociate cu tulburări de personalitate şi de caracter, precum şi cu alte simptome care diferă de la o persoană la alta. Pentru un depresiv, viaţa este lipsită de orice bucurie sau plăcere, acesta manifestă o apatie continuă, lipsă de motivaţie, retragere în sine, chiar şi pentru banalele activităţi cotidiene efortul depus pare uriaş.

La un depresiv, totul stă sub semnul dezinteresului şi al eşecului, zilele sunt terne, umorile/dispoziţiile sufleteşti, în starea de depresie, sunt schimbătoare, la intervale de timp nefireşti de scurte, trecându-se de la euforie la nelinişte şi supărare profundă. Sensibilitatea faţă de orice eveniment este exacerbată, gândurile negative sunt predominante. În cazurile mai grave, gândul sinuciderii poate fi prezent şi acesta trebuie luat în serios de către cei apropiaţi, pentru a preveni situatii dramatice. Acestor simptome specifice li se pot adăuga şi altele nespecifice, cum ar fi tulburări ale somnului, oboseala permanentă, agitaţie sau, dimpotrivă, o încetinire a mişcărilor, lipsa poftei de mâncare, dificultăţi în concentrare, pierderea energiei. Dacă o persoană manifestă mai mult de două săptămâni, spun medicii, cel puţin două dintre aceste simptome, atunci poate fi vorba de depresie şi trebuie să se apeleze la ajutor specializat. Această formă de depresie se mai numeşte şi maladie bipolară sau psihoză maniaco-depresivă.

Care sunt cauzele depresiei?

Cauzele depresiei nu au fost încă explicate până la capăt, dar, în principal, la nivelul la care au ajuns astăzi cercetările în domeniu, acestea sunt:

• Cauze exterioare, specifice acestei maladii bipolare, din categoria celor menţionate la începutul articolului, care ţin de un mod de viaţă solicitant, de stres, de incertitudini, de supărări prelungite, de frustrări, de teamă de ceva, de competiţie, de dorinţa de succes incorect gestionată etc. Aparent, trăim într-o lume care oferă libertate şi multe oportunităţi, în realitate, reperele impuse de viaţa cotidiană sunt tot mai severe şi fiecare dintre noi trebuie să conştientizeze maniera în care să-şi gestioneze viaţa, pentru a ţine totul în echilibru.

  

• Cauze interne, caracteristice depresiei endogene, care au legătură cu un dezechilibru la nivelul sistemului nervos şi care generează o tristeţe patologică, autodevalorizare, scepticism cronic, anxietate. Cercetări recente în domeniul neurostiintelor au arătat că o cauză importantă a depresiei endogene tine de nivelul exagerat de scăzut al serotoninei, un compus chimic prezent în organism, care are un rol esenţial în biochimia funcţională a creierului. Acest neuromediator – serotonina – asigură comunicarea între diversele categorii de neuroni, jucând un rol important în controlul stării de spirit, al adaptării sociale şi al motivaţiei. Ceea ce nu se ştie sigur este în ce zonă a creierului nivelul scăzut de serotonină devine cauză a bolii.

  

• O altă ipoteză legată de cauzele interne ale acestei maladii se referă la o deficienţă de noradrenalină în sinapsele cerebrale (o substanţă produsă de fibrele nervoase periferice şi de sistemul nervos central). O astfel de ipoteză este susţinută de o descoperire recentă, aceea că privarea de somn, mai exact a fazei REM a somnului, conduce la o hipersensibilizare a receptorilor de noradrenalină, implicit la depresie.
• Sistemul imunitar poate, de asemenea, să aibă legătură cu această boală a secolului al XXI-lea. De exemplu, o boală inflamatorie (diabetul, poliartrita, lupus) face ca organismul să elibereze substanţe care favorizează reacţiile imunitare şi care alterează concentraţia unor neurotransmiţători indispensabili în controlul stărilor de spirit. De asemenea, ereditatea poate constitui un factor potenţator în manifestarea depresiei.

Cum poate fi prevenită depresia?

Pentru că trăim într-o realitate care ne solicită intens resursele emoţionale, afective, intelectuale, pentru că suntem expuşi zilnic stresului, pentru că depresia tinde să devină o boală a secolului al XXI-lea, de vreme ce incidenţa acestei boli a crescut cu 18% în ultimii zece ani, este bine să fim atenţi la felul în care ne trăim viaţa şi să nu ignorăm semnalele pe care organismul nostru ni le transmite. Când sesizăm instalarea unor stări de tristeţe, de melancolie, de apatie, prelungite, dacă devenim exagerat de sceptici în privinţa dorinţelor şi idealurilor noastre, dacă simtim că ne pierdem vitalitatea şi buna dispoziţie, dacă suntem prea des tentaţi să renunţăm la a duce la bun sfârşit activităţile în care suntem implicaţi, dacă relaţiile noastre cu ceilalţi devin dificile, există câteva măsuri de “redresare”, pe care medicii şi psihologii ni le recomandă:

• Să ne implicăm în activităţi care ne fac plăcere, dincolo de cele obligatorii, deoarece acestea ne vor face să uităm de gândurile negative – să practicăm un sport, să ne plimbăm mai mult, să ascultăm muzica preferată, să ne ocupăm de pasiunile noastre, multe dintre ele, poate, abandonate la un moment dat din lipsă de timp etc.
• Să rămânem în contact cu ceilalţi. Intr-un studiu publicat în revista PLOS ONE, se arată că lipsa de susţinere, fie că e vorba de partenerul de cuplu, de alţi membri ai familiei, de prieteni, poate deveni o cauză a depresiei şi că mai importantă decât “cantitatea” relaţiilor este calitatea acestora.
• Să facem toate eforturile pentru a nu mai gândi negativ, să nu ne mai reprezentăm în culori sumbre aspectele vitale, precum percepţia asupra sinelui, asupra lumii, a viitorului, pentru că o astfel de atitudine are un efect nociv, demonstrat, asupra mentalului nostru. Să învăţăm să recunoaştem distorsiunile cognitive.
• Să parcurgem drumul spre obiectivele, ţelurile, visurile noastre, în paşi mici, planificaţi cu grijă, mai uşor de realizat, evitând în acest fel procrastinarea (tendinţa de a lăsa pe mâine, pe mai târziu, ceea ce avem de făcut). Una dintre cele mai cunoscute metode, în acest sens, folosită şi ca terapie în depresie, este terapia Zorilla şi Nezu, care constă în adaptarea/aplicarea metodelor ştiinţifice în rezolvarea problemelor cotidiene. Etapele practice indicate de această terapie sunt: orientarea spre problema de rezolvat, definirea ei, generarea de soluţii alternative, luarea deciziei, punerea în practică şi verificarea soluţiei. Şi pentru că, întotdeauna, este mai uşor să previi decât să vindeci, o asemenea metodă se poate dovedi utilă.
• Să încercăm să fim mai “realişti”. Percepţia noastră despre ideea de succes în viaţa de toate zilele ne poate influenţa moralul. Probabil că fiecare dintre noi avem prieteni pesimişti sau optimişti. Dar unde sunt “realiştii”? În general, este dificil să fii realist, pentru că avem percepţii subiective despre realitate. Psihologii spun că cei care au un profil depresiv au tendinţa de a pune eşecurile pe seama unor cauze exclusiv personale sau exclusiv globale şi stabile (cauza unui eveniment negativ este aceeasi si este permanentă). În fapt, şi acest lucru este clar pentru “realişti”, nu există o cauză exclusivă (ci un cumul de cauze exterioare si interioare) care explică un eşec, iar acesta nu se va produce în toate situaţiile din viitor şi nu va dura veşnic.
• Alte metode prin care putem deveni mai puternici în faţa unor situaţii care ne-ar altera starea de spirit şi ne-ar putea conduce spre depresie sunt: o alimentaţie sănătoasă, practicarea unui sport, somn sănătos, relaxare, atenţie şi solicitudine faţă de cei din jurul nostru.

  

Neurobiologul american Michael Hamon, preocupat de incidenţa depresiei în societatea modernă a secolului XXI, sublinia că cel mai mare pericol la care suntem expuşi fiecare dintre noi, în privinţa depresiei şi a altor boli, este stresul şi impactul pe care acesta îl poate avea asupra creierului nostru, generând un comportament resemnat, o tendinţă spre însingurare şi pesimism. Prin urmare, până la urmă, cea mai eficace armă împotriva unor realităţi care ne pot destabiliza emoţional, provocând chiar depresie, este acţiunea, asociată cu redescoperirea latenţelor noastre pozitive, care ne vor face să simţim pulsul vieţii, să renaştem când ne pierdem speranţa şi energia, să redescoperim drumul spre bucurie şi forţa de a cuceri realitatea din jur.