Dinozaurul Drinker a devenit cunoscut in paleontologie ca fiind un animal preistoric care avea cel mai mic pelvis de dinozaur cu picioare de pasare. Intr-adevar asa demonstreaza ramasitele sale fosile descoperite intr-un cimitir de dinozauri din formatiunea Morrison (din vestul SUA, Wyoming) alcatuita din roci sedimentare continentale ce datau din Jurasicul tarziu.
In aceste sisturi, bucati de calcar si gresii in nuante de culori gri, roscate sau gri-verzui existau fosile din acea perioada a erei Mezozoice. Geologii si paleontologii au escavat o suprafata mare de cca. 1,5 km in aceasta zona si au scos la lumina o bogata sursa de fosile de dinozauri care apartineau diferitelor specii.
Cel care a descris pentru prima data aceasta specie in anul 1990 a fost paleontologul Robert Bakker ajutat de colegii sai, iar numele stiintific ales pentru dinozaur a fost Drinker nisti. Numele sau a fost un omagiu adus celebrului cercetator paleontolog american Edward Drinker Cope din sex XIX, care a descris numeroase specii de dinozauri din era Mezozoica.
Acest animal preistoric avea dimensiuni mici, oamenii de stiinta au apreciat lungimea sa la 2 m, inaltimea la 70 cm si greutatea la 10 kg.
Era un dinozaur ornitopod si traia in Jurasicul superior pe teritoriul unde azi se gaseste America de Nord. Ramasitele sale fosile constau dintr-un fragment de schelet, parti ale maxilarului, cateva vertebre, dinti, oase ale membrelor anaterioare si posterioare.
Dinozaurul Drinker era erbivor, se hranea cu plante ce existau in Jurasic (frunze de ferigi, conifere, cycade) si a trait in urma cu 155-145 milioane de ani. Avea dintii perfecti adaptati la modul de hranire cu astfel de plante, le smulgea cu putere si le aduna in pungile bucale.
In majoritatea timpului statea pe cele doua picioare din spate, iar daca era nevoit alerga rapid, era agil, ceea ce il ajuta sa scape de animalele de prada. Traia in turme si popula acelasi habitat cu gigantii Brachiosaurus si Diplodocus in acea perioada. Nu avea carapace, iar membrele sale posterioare erau mai mari decat cele anterioare si prezentau cate 3-4 degete lungi prevazute cu gheare.
Coada era lunga si subtire, il ajuta la pastrarea echilibrului corpului si schimbarea directiei de mers cand rula rapid spre rau spre a se refugia de pradatori pe malul opus al acestuia.
Oamenii de stiinta l-au clasat in familia Hypsilophodontidae, subordinul Neornithischia.
