Tonurile pielii variază de la nuanțe deschise, precum roz-albicios, până la unele foarte închise, apropiate de negru. Culoarea pielii este influențată de melanină, o substanță pigmentară neagră sau brun închis. Nivelul de melanină crește în urma expunerilor repetate la soare pentru a proteja, în felul acesta, pielea de radiațiile ultraviolete (UV). Astfel, nuanța naturală a pielii se intensifică și se adaptează expunerilor prelungite la razele ultraviolete, care pot afecta organismul și pot produce mutații în ADN-ul celulelor pielii.

Intensitatea radiațiilor ultraviolete depinde de fiecare zonă geografică. Acest lucru a influențat de-a lungul timpului tonurile de culoare pe care pielea le-a căpătat. În locurile unde radiațiile UV sunt mai puternice, de regulă în zonele ecuatoriale, populația tinde să aibă o piele mai închisă la culoare. În zonele apropiate de regiunile polare, unde intensitatea radiațiilor UV este mai redusă, oamenii au o culoare a pielii mai deschisă.

Teoria care leagă evoluția tonurilor pielii de zona geografică a fost formulată de antropologul Nina Jablonski, împreună cu George Chaplin. Primii oameni, între 4,5 milioane și 2 milioane de ani în urmă, au părăsit pădurile tropicale în favoarea savanei africane. Aici, noul climat a făcut ca hrana să fie mai dificil de găsit, astfel că era necesar să depună eforturi mai mari, iar expunerea la soare era constantă. Organismul a fost nevoit să se adapteze și să elaboreze noi modalități de coborâre a temperaturii. Altminteri, pericolul de insolație era foarte mare. Această adaptare a organismului a favorizat creșterea numărului de glande sudoripale.

Primii oameni aveau mai puține glande sudoripare, care erau localizate îndeosebi în palme și în tălpi, asemeni cimpanzeilor. Sudoarea pe care glandele o produceau contribuia la evaporarea căldurii, făcând-o mai suportabilă. Cei doi cercetători pun evoluția tonurilor pielii și pe seama selecției naturale. Un milion de ani mai târziu, oamenii aveau aproximativ două milioane de glande sudoripare împrăștiate pe suprafața întregului corp.

O altă adaptare a organismului a fost reducerea pilozității corporale. Cu mai puțin păr, transpirația se evapora mai ușor, iar corpul se răcorea mai repede. Totuși, mai puțin păr însemna și mai multă expunere la razele ultraviolet, care sunt vinovate de o serie de boli, printre care cancerul de piele. Pentru a se proteja, pielea a început să secrete o cantitate mai mare de melanină, astfel că pielea mai închisă la culoare rezistă mai bine în fața soarelui.

În același timp, razele solare ajută organismul prin intermediul vitaminei D să absoarbă mai ușor calciul, necesar dezvoltării și întăririi oaselor. În felul acesta se explică și de ce oamenii care au migrat spre zone mai reci au dezvoltat o nuanță mai deschisă a pielii.

Pe măsură ce oamenii au părăsit zonele ecuatoriale și s-au mutat spre locuri unde razele ultraviolet erau mai puțin puternice, selecția naturală a favorizat dezvoltarea unei nuanțe a pielii mai deschisă. Însă raze UV mai puține înseamnă și deficiență de vitamina D, iar oamenii au putut să dezvolte comunități în aceste zone abia după ce au descoperit pescuitul. O dietă bazată pe fructe de mare le-a asigurat acestora o sursă alternativă de vitamina D. În acest fel se explică și de ce unele persoane care trăiesc în zona arctică, precum Canada și Alaska, pot avea o culoare a pielii mai închisă.

Însă nu doar soarele poate determina culoarea pielii, ci și evoluția genetică a omului. De asemenea, o serie de afecțiuni pot ataca pielea, precum albinismul și vitiligo. O parte foarte mică a populației este afectată de o depigmentare a pielii (albinism), care apare atunci când organismul nu produce melanină. În cazul afecțiunii vitiligo, organismul produce melanină doar pe anumite porțiuni ale corpului.

În timp, tonurile pielii au căpătat importanță pe plan social, ducând la perpetuarea comportamentelor discriminatoare și la determinarea statutului social al persoanelor.

Preferințele pentru culoarea albă sau mai închisă a pielii au variat în funcție de epoci și culturi. Tribul african Masai asocia pielea albă cu blestemul sau cu vrăjitoria, iar dacă se întâmpla ca un copil să se nască cu o boală a pielii, precum albinismul, acesta era abandonat.

În Europa, pielea deschisă la culoare era considerată un semn al bunăstării. Nobilimea petrecea mai mult timp în înterior, astfel că pielea le era ferită de bronz și de petele cauzate de soare, spre deosebire de cei săraci, care se îndeletniceau cu muncile câmpului. Colonialiștii europeni, prin statutul lor de invadatori, credeau că sunt superiori populației native americane, a căror culoare era mai întunecată și pe care o considera necivilizată.

Diferențele se resimțeau și în interiorul populației de culoare. În timpul sclaviei, persoanele de culoare, dar cu un ton mai deschis, aveau parte de tratament diferit: erau preferați la muncile din casă, la bucătărie, sau se îngrijeau de copiii patronilor, erau tratați mai cu îngăduință decât sclavii de pe plantație, iar unii dintre ei aveau parte chiar și de educație. Faptul că unii dintre sclavi, în special femeile, aveau pielea mai deschisă, se datorează copiilor care au reieșit în urma relațiilor sexuale pe care patronii le aveau cu femeile sclave.

Rasismul, stereotipurile și discriminările de care au avut parte persoanele de culoare s-au menținut până la jumătatea secolului trecut, când luptele împotriva segregației și discriminării rasiale au izbucnit.

În prezent, chiar dacă aceste atitudini s-au mai diminuat, există încă preferințe asupra unei anumite culori a pielii. În Europa, America de Nord și alte zone unde predomină populația de culoare albă, o piele bronzată, mai închisă, este considerată mai frumoasă și mai sănătoasă. De cealaltă parte a continentului, în special în țările asiatice, predomină preferința pentru o piele cât mai deschisă, care este asociată cu frumusețea. Acest lucru a dus la explozia pe piață a cremelor de înălbire a pielii și a altor produse care servesc acestui scop. Dintre țările asiatice, India este cea mai mare consumatoare de astfel de produse, care sunt considerate controversate și dăunătoare pielii.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ