Docul Albert, aflat pe malul nordic al raului Mersey, la o distanta mica de Marea Nordului, este un complex de cladiri si depozite din Liverpool, Anglia. Este cunoscut faptul ca portul Liverpool a cunoscut o dezvoltare uluitor de rapida in secolul al XIX-lea, atunci cand comertul cu sclavi era la mare cautare, mai ales ca Imperiul Britanic era una dintre natiunile in care erau trimisi sclavi. In fapt, in Liverpool sau in Marea Britanie nu existau sclavi, numai ca orasul exporta obiecte de menaj din bumbac, unelte si echipamente spre Africa de Vest.
Tot de aici, din Africa de Vest erau cumparati si sclavii, ca mai apoi, acestia sa fie transportati peste Atlantic, unde urmau sa fie vanduti pe continentul american. Ultimul punct in care vasele se opreau era portul Liverpool, iar acestea erau incarcate cu tutun, rom, bumbac si zahar. Astfel, spre finele secolului al XIX-lea, portul Liverpool devenise principala poarta de comert cu restul lumii si, implicit, docurile au fost extinse, ajungand sa cuprinda o suprafata totala de 11 kilometri de-a lungul raului Mersey.
Pana la acele vremuri, arhitectura industriala nu mai cunoscuse o asemenea creatie. In plus, atunci cand a fost construit, docul Albert, numit astfel in cinstea printului consort al reginei Victoria, a fost considerat un sistem revolutionar, deoarece vasele erau incarcate si descarcate direct in sau din depozite. Pe langa aceste scopuri, docul din Liverpool mai era folosit si pentru depozitarea matasii, a ceaiului, precum si a tutunului, acestea fiind aduse tocmai din Extremul Orient. Cel care s-a ocupat indeaproape de lucrarile de constructie la acest doc a fost Jesse Hartley. Acesta a avut functia de inginer-sef al docurilor mai bine de 35 de ani, din anul 1824 pana la moartea sa, in 1860. Tot Hartley a si pus la punct, pentru prima oara, sistemul cu canale unite intre ele, aceste permitand vaselor sa treaca dintr-un doc in altul, oricare ar fi nivelul mareelor.
De departe cea mai prospera perioada pentru portul Liverpool a fost cea in care era la mare cautare comertul cu sclavi, de aici plecand nu mai putin de noua milioane de oameni. In urmatorii 100 de ani, incepand cu 1830, cand Hartley inca se ocupa de docurile de aici, o multime de emigranti au plecat in America, ei fiind transportati peste Atlantic. In urmatoarea perioada, portul a inceput sa fie folosite de celebrele linii maritime White Star si Cuard.
Si o dovada a faptului ca ceea ce a ajutat docul Albert sa prospere a fost comertul cu sclavi este declinul in care a cazut in urmatorul secol. Activitatea portului a decazut enorm, motiv pentru care docul Albert avea sa fie inchis in anul 1972. Si abia in anii 1990 avea sa intre din nou in drepturi, insa nu neaparat cu aceleasi scopuri. Aici, s-au deschis magazine si restaurante, dar si o galerie de arta intitulata sugestiv Tate Liverpool. Aceasta galerie a fost proiectata de James Stirling.
De altminteri, nu trebuie uitata nici perioada de dinainte, si anume cea din timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, cand docul Albert era considerat mult mai sigur ca alte docuri din Liverpool. Tocmai de aceea a devenit un depozit popular pentru cargourile ce includea bumbac, ceai, tutun, zahar sau coniac. In acelasi timp, depozitele din acest doc erau taman potrivite pentru pastrarea, in conditii excelente, a zaharului sau a canepii. Si dupa aceasta perioada prospera, docul Albert a intrat in declin.
In primul rand, proprietarii docului, Mersey Docks and Habour Board, se aflau intr-o criza financiara fara precedent, motiv pentru care au ales sa nu repare nicio stricaciune facuta in timpului razboiului. De asemenea, intreaga lume era supusa unor schimbari geo-politice majore, porturile importante, la acele vremuri zbuciumate, fiind altele in Regatul Unit.
Cu toate acestea, importanta arhitectonica, culturala si tehnologica a docurilor din portul Liverpool a fost recunoscuta in anul 1952, cand docul Albert a intrat intr-un program special, primind, totodata, o atentie deosebita din partea autoritatilor. In sfarsit, atat portul Liverpool, cat si orasul arata nivelul incredibil la care s-a ajuns datorita comertului maritim, din timpul secolelor al XVIII-lea si al XIX-lea, nivel ce a facut din Imperiul Britanic una dintre cele mai mari puteri ale lumii. Mai mult decat atat, nu a lipsit nici stabilirea unor legaturi culturale importante.
