Efectul de sera vs. incalzirea globala

Efectul de sera este un fenomen natural important pentru supravietuirea planetei, care consta in faptul ca, atunci cand razele solare ating atmosfera terestra, o parte (aproximativ 30%) dintre acestea sunt reflectate (retrimise in spatiu) de catre aer, nori si de catre suprafata “clara” a Terrei (de exemplu, zapezile si gheturile de la poli, apa marilor, a oceanelor, lacurilor etc.), iar razele care nu sunt reflectate sunt absorbite de atmosfera (20%) si de sol (50%).

Norii si gazele de sera pastreaza radiatia termica in apropierea solului, asemenea unui clopot de sticla, asigurand temperaturi placute, adica o medie pe Terra de 15 grade Celsius, si nu -18 grade, cum s-ar intampla, daca acest efect nu ar exista. Fenomenul a fost descoperit de fizicianul francez Joseph Fourier, in 1824. Cercetarea sistematica a efectului de sera a inceput insa ceva mai tarziu, in 1958, prin activitatea cercetatorului american Charles David Keeling, care a initiat, in Hawaii, primele masuratori ale valorilor dioxidului de carbon, pe termen lung. Din datele adunate, Keeling a dedus ca omul intareste efectul de sera natural, prin arderea petrolului, a carbunelui si a altor combustibili fosili, sporind concentratia de dioxid de carbon din atmosfera.

In 1909, fizicianul american Robert Williams Wood a insistat asupra faptului ca termenul “efect de sera” nu este cel mai potrivit pentru a numi fenomenul care asigura viata, in parametri normali, pe Terra, dar expresia s-a inradacinat in limbajul curent, facandu-se o confuzie cu “incalzirea globala” – fenomen de crestere a temperaturii medii a oceanelor si a atmosferei, explicabil exclusiv prin interventia (nefasta) a omului in echilibrul natural.

Transferul de caldura intre Pamant si atmosfera se face potrivit celui de-al doilea principiu al termodinamicii, de la cald (Terra) spre rece (atmosfera), prin fenomenul de convectie (incalzirea si umidificarea aerului, la contactul cu solul, urmate de eliberarea caldurii latente din vaporii de apa) si sub forma de radiatii infrarosii. O parte dintre aceste radiatii sunt absorbite de gazele cu efecte de sera (dioxidul de carbon, metanul, ozonul, protoxidul de azot, vaporii de apa).

Cele mai multe gaze cu efect de sera  (GES) tin de echilibrul natural al planetei, dar exista si gaze a caror concentratie crescuta in atmosfera se explica exclusiv prin activitatea umana (poluarea, de pilda), acestea din urma devenind periculoase pentru destinul Terrei pe termen lung. Cercetatorii de la GIEC (Grupul de Experti Interguvenamentali in Evolutia Climatului – care are filiale in toate tarile membre ONU) avertizeaza tot mai insistent asupra faptului ca incalzirea globala este consecinta activitatilor umane, generatoare de gaze cu efect de sera. Astfel, membrii GIEC atrag atentia asupra mai multor aspecte, dintre care mai importante sunt:

• Ozonul, de exemplu, este prezent, in mod natural, in atmosfera terestra, formand, in stratosfera, o bariera, la 13-40 de kilometri altitudine, care absoarbe 97% dintre razele ultraviolete venite de la Soare (bariera care, in prezent, este perforata, deasupra polilor). Ozonul este, insa, poluant, in straturile joase ale atmosferei (troposfera), adunandu-se, de regula, deasupra zonelor industriale, situatie in care afecteaza sistemul respirator al vietuitoarelor, poate sa arda plantele mai sensibile si accelereaza fenomenul de coroziune.
• A doua cauza majora a incalzirii globale este defrisarea dramatica a unor mari suprafete, despaduririle fiind motivul pentru care 20% din emisia totala de gaze cu efect de sera nu pot fi contracarate. Cele mai grave consecinte sunt legate direct de distrugerea padurilor tropicale, a padurii amazoniene, indoneziene si a celei din bazinul Congo (Africa Centrala) – aceasta din urma acoperind, initial, doua milioane de kilometri patrati (diminuati semnificativ in ultimele decenii). Numai in secolul al XX-lea, prin extinderea terenurilor agricole, prin urbanizare si prin exploatarea haotica a lemnului, s-a distrus jumatate din suprafata impadurita a Terrei si sunt pe cale de disparitie peste 7000 de specii de arbori. Anual sunt rase de pe glob circa 13 milioane de hectare de padure, ceea ce echivaleaza cu distrugerea  unei suprafete cat un teren de fotbal, la fiecare 15 secunde – un fapt fara precedent, in istoria omenirii. Toata cantitatea de carbon pe care ar fi absorbit-o acesti arbori se raspandeste in atmosfera.
• Celelalte cauze ale incalzirii globale (adica ale alterarii efectului de sera natural) sunt transporturile (26%), industria (22%), agricultura (19%), constructiile (19%), producerea si transformarea energiei (11%), tratarea deseurilor (3%).

Prin urmare, nu efectul de sera este nociv, deoarece, fara acesta, Terra nu ar fi decat un bulgare de gheata, pe care viata nu ar fi posibila. Periculoasa este incalzirea globala, care determina variatii rapide si importante ale conditiilor climatice. Potrivit GIEC, daca emisia de gaze cu efect de sera continua in ritmul ultimilor 20 de ani, pana la sfarsitul acestui secol, temperatura pe Terra ar putea creste intre 1,5 si 6 grade Celsius, ceea ce ar insemna cresterea semnificativa a nivelului marilor si oceanelor, modificarea curentilor marini, a parametrilor fizici si chimici ai apei etc.

Urmarile grave ale incalzirii globale au fost semnalate, cu mai multa ingrijorare decat pana atunci, inca din Raportul Brundtland, din 1987, intitulat “Viitorul nostru comun”, sub egida ONU, si reluate in Protocolul de la Kyoto, din 1995, care este, si in prezent, documentul de referinta in privinta masurilor care trebuie luate pentru reducerea riscurilor incalzirii globale. Cu toate preocuparile oficiale si in pofida conferintelor, tratatelor, summit-urilor etc., se pare, totusi, ca sanatatea planetei este in pericol si ca este nevoie de o schimbare majora la nivelul constiintei individuale si colective si ca omul trebuie sa isi aminteasca faptul ca nu este meritul lui ca s-a ivit in aceasta lume si ca, mai mult, a gasit-o infloritoare si o lasa urmasilor “parjolita”. Mai trebuie subliniat, pentru a elimina o perceptie comuna gresita, ca , efectul de sera (natural) este benefic Terrei, nociva fiind incalzirea globala determinata de gazele cu “efect de sera”, rezultat exclusiv al actiunii umane iresponsabile.