Printre creaturile ce tin de mit care isi au originea in tinuturile germanice se numara si Elful, o fiinta considerata divina in timpurile stravechi. Acesta avea puteri magice pe care le folosea atat pentru a ajuta cat si pentru a rani oamenii.

In mitologia nordica era impartit in doua tabere: elfii luminii si elfii intunericului. Erau temuti si iubiti deopotriva de catre oameni. Insa odata cu trecerea timpului, rolul elfilor a fost diminuat prin utilizarea lor excesiva in folclorul romantic unde erau depictati ca si zane ce traiau in paduri, pesteri si fantani. In secolele XIX si XX insa, ei au fost readusi la imaginea initiala. Scriitorii au decis sa ii arate ca pe niste barbati si femei de o frumusete nemaivazuta, insa delicata, care ramaneau mereu tineri. Nu pot fi uitate nici rolurile importante pe care elfii le–au detinut in opera lui J.R.R. Tolkien sau in numeroase jocuri ce au aparut de-a lungul ultimului deceniu.

Elful este deseori cuplat cu diverse rase de fiinte divine (Aesir si Vanir), considerandu-se ca acestea ar fi cele care au dat nastere elfilor. El este deci o fiinta considerata divina sau cel putin supranaturala, asa dupa cum se crede inca din vremurile vechi. Se pare ca elfii au legaturi necunoscute cu piticii, care conform unor etimologi, impartasesc nume originare elfilor.

Exista mai multe tipuri de elfi impartite pe categorii. Astfel, elful mitologic nu mai poate fi numit in modul cel mai simplu, el primind cate un adjectiv in functie de locatia si modul sau de viata. Elfii luminii traiesc in Alfheim, casa elfilor, si sunt fiinte radiante, iar elfii intunericului isi au locuintele sub pamant, fiind mai negri ca noaptea. Un al treilea tip de elfi ar fi elfii negri, care sunt identici cu piticii, dupa spusele unui etimolog englez. La baza afirmatiilor sale stau dovezi palpabile si traditii lasate din strabuni sub forma de legende.

In mitologia nordica, elfii sunt fiinte de o frumusete nemaivazuta, sirete si mandre. Chiar si oamenii pot deveni elfi dupa moarte. Elful, asa cum este el vazut in mitologia nordica, este un cunoscator al magiei care are capacitatea de a readuce mortii la viata pentru a lupta, poate trai dragostea alaturi de oameni si poate avea copii cu acestia. Elfii sunt descrisi ca fiind asemanatori semi-zeilor, deseori sunt asociati cu fertiliatea si cu trecutul, fiind venerati. Ei erau asociati naturii si puteau, ca si spiritele, sa treaca prin pereti. In poezia Skaldica apar marturii ce dovedesc existenta elfilor; sacrificii aduse acestora se spunea ca aduc fertilitate si vindeca rani severe.

In timpurile moderne, elful mitologiei nordice a supravietuit doar sub forma feminina care reprezenta o femeie superba ce traia in padure sau in pesteri. Avea o viata lunga si iubea natura, avea parul si pielea deschise la culoare si devena tafnoasa cand era ofensata. Elfii erau considerati fiinte care aduceau si boli, iar cei malevolenti erau temuti de oameni care foloseau asa-numitele cruci ale elfilor pe care le crestau pe cladiri si obiecte. Un tip de cruce folosit impotriva elfilor ce erau vazuti ca un pericol pentru oameni si animale era pentagrama ce era folosita pe usi, pereti si ustensile. Cel de-al doilea tip de cruce folosit ca si pandantiv avea forma unei cruci normale care, pentru a avea destula magie, trebuia confectionata timp de trei nopti din argintul a noua surse de metal pretios.

Dansurile specifice elfilor lasau cercuri care aduceau boli venerice celor care urinau in ele. Fiinta mandra, elful oprea timpul in dansul sau, iar oamenii ce erau martori la acest dans credeau ca doar cateva clipe au trecut, insa ani intregi treceau in timpul dansului elfilor. In Islanda, unii oameni cred inca in existenta elfilor si a altor fiinte mitologice.

In legenda recenta a lui Erlkonig din care Goethe s-a inspirat si a scris poemul Der Erlkonig, al carui nume se traduce prin Regele Elf, se spune ca aparitia acestuia este o predestinare a mortii. Erlkonig apare doar persoanei ce va muri si prin mimica fetei sale, acesta ii dezvaluie persoanei ce va muri daca decesul sau va fi usor sau dureros. Elful este prezent si in numeroase balade englezesti sau in opera lui William Shakespeare (in Visul unei nopti de vara) care si-a imaginat ca elfii sunt oameni micuti. In America, legenda lui Mos Craciun implica existenta elfilor, aceleasi fiinte micute cu urechi ascutite, imbracati in verde si care sunt ajutoarele de seama ale Mosului.

Elfii sunt prezenti si in literatura secolului XX, mai cu seama in opera lui J.R.R.Tolkien: trilogia Stapanul Inelelor, Hobbitul si Silmarillion. Elfii sai sunt mai frumosi si intelepti decat oamenii, au puteri magice si minti agere si iubesc natura. Odata cu promovarea acestora in opera sa, elfii au devenit fiinte mitice populare ce au fost adaugate in povestile multor jocuri video de succes precum World of Warcraft sau League of Legends.

loading...

LEAVE A REPLY