Eternul feminin este o expresie care transcende epocile, definită şi redefinită în fel şi chip, încercând să surprindă, dincolo de culturi, tradiţii, canoane, context social, esenţa feminităţii, acel “nu ştiu ce şi nu ştiu cum”, cum spunea în vers poetul nostru naţional. Elogiat de unii, contestat sau negat vehement de alţii, eternul feminin i-a preocupat pe scriitori, filosofi, psihologi si psihanalisti, în tentativa de a interpreta acele constante ale personalităţii feminine, un fel de arhetip pe care orice femeie, într-un fel sau altul, îl întruchipează.
Chiar dacă substanţa feminităţii este veche de când lumea, expresia “eternul feminin” aparţine scriitorului german Goethe, care, în tragedia “Faust”, din 1832, îi atribuie personajului său feminin replica adresată lui Faust : “Vino, ia-ți zborul către sferele înalte”, în timp ce corul (ca în orice tragedie), pe fundal , spune: “Eternul feminin ne înalţă în tării” (“Das Ewig-Weibliche zieht uns hinan”, în traducerea lui Lucian Blaga – “Tot ce este vremelnic e numai simbol/ Ce este chip îndoielnic aici s-a împlinit/ Nespusul, deplinul izbândei/ Eternul feminin ne înalţă în tării”).
Secvenţa apatine Epilogului piesei “Faust”, făcând referire la faptul că rugăciunile iubitei lui Faust, Margareta, salvează sufletul protagonistului vândut diavolului. Este feminitatea văzută în esenţa ei tulburătoare şi în veşnicia ei, capabilă să ghideze aspiraţia omului spre transcendenţă. Cu câteva secole mai înainte, acelaşi rol de ghid spre “tării” îi este atribuit de Dante şi personajului său, Beatrice, din “Divina comedie”.
Eternul feminin şi “sufletul lumii”
La începutul secolului al XX-lea, Nicolas Berdiaev, un cunoscut filosof al religiilor şi reprezentant de marcă al existenţialismului, doctrină filosofică ce a pledat, printre altele, pentru libertatea individuală şi subiectivitate, era convins că femeia va avea un rol din ce în ce mai important în societăţile viitorului, pentru că ea este mai legată de “sufletul lumii” decât bărbatul, este mai apropiată, prin natura ei, de forţele elementare, dar şi de transcendenţă. Iar această afirmaţie nu avea în vedere nici emanciparea femeii odată cu evoluţia societăţii, nici mişcările feministe, ci ceva mult mai profund, care face parte din eternul feminin şi care are ca resort iubirea si capacitatea de a iubi, ca forţă cosmică.
Din antichitate şi până în epoca modernă, dimensiunea feminină a fost asociată şi cu un alt arhetip – “anima” – care înseamnă “suflet”, “suflu vital”, “respiraţie”. Aristotel, în lucrarea “De anima” (“Despre suflet”) defineşte acest concept ca parte fundamentală a fiinţei, principiu al vieţii, un “principiu de perfecţiune” – “entelehia” (stare de împlinire), partea inefabilă din fiinţa noastră, inteligenţa, spiritul, viaţa. Din “anima” derivă, de altfel, şi verbul “a (se) anima” – a (se ) însufleţi, a da viaţă, a pune suflet, a se entuziasma.
Carl Gustav Jung, celebrul psihiatru elveţian, este cel care a reinterpretat, în epoca modernă, conceptele antice de “anima şi animus”, ca arhetipuri ale sexului opus, “anima” reprezentând, spune psihiatrul, dimensiunea feminină din psihicul uman si care explică predispoziţiile afective ale bărbaţilor, iar “animus”, partea masculină a psihicului feminin, care explică ipostazele ferme, imperioase ale femeilor.
De la arhetipuri la realitate
Eternul feminin poate fi interpretat ca un cumul de latenţe – iubire, frumuseţe, graţie, inteligenţă, intuiţie, rafinament, seducţie, amestec de inocenţă şi maturitate, curaj, spirit de sacrificiu, devotament, generozitate, spontaneitate etc. – care, în funcţie de context, se manifestă în diverse ipostaze.
Prin tradiţie, începutul lunii martie este dedicat celebrării primăverii, dar şi femeii şi acest fapt nu este o invenţie a timpurilor moderne, ci se circumscrie unui arhetip al feminităţii născut încă din antichitate. De asemenea, ziua de 8 Martie, din 1910, până astăzi, a fost aleasă pentru a sărbători Ziua Internaţională a Femeii, oficializată în 1977 de ONU.
Dar, în afară de zile oficiale dedicate femeilor, începutul primăverii ar trebui să ne amintească mai mult decât în alte împrejurări de ceea ce un poet spunea printr-o metaforă, concentrând esenţa eternului feminin – “ochii femeii iubite sunt marginea lumii” (Grigore Vieru) – şi poate că ne vom obişnui să căutăm lucrurile importante dincoace, în esenţa feminităţii, nu dincolo de “margine”.
Cu ocazia zilei de 8 Martie 2021, tuturor femeilor, La mulţi ani!
