Sunt cuvinte, în limba română, care, de-a lungul timpului, au suferit modificări semantice. În cazul cuvântului « prost » a avut loc o degradare a sensului. Termenul provine din slavonescul prostu şi a însemnat, iniţial, om simplu, sărac, neştiutor de carte sau, în structura « soldat prost » – ostaş fără grad. Mihail Sadoveanu îl intrebuinteaza, de exemplu, în operele sale, povestiri si romane, cu înţelesul de om simplu, sărac, iar Liviu Rebreanu are chiar o nuvelă intitulata « Prostii », tot cu sensul arhaic.

Ulterior, cuvântul prost a dobândit conotaţii negative, devenind sinonim cu om lipsit de inteligentă, fără judecată, fară minte; nătărău, nerod, tont, prostănac (DEX). Au apărut şi nenumărate expresii care conţin acest cuvânt, semn al unei „expresivităţi” vii: un prost şi jumătate, a-şi găsi prostul, a face pe prostul etc.

Cuvântul prostare şi alte sensuri, în funcţie de context: a vorbi prost o limbă străină (a vorbi incorect), a face prost o lucrare (fără profesionalism, fără îndemânare), veşti proaste (neplăcute), vreme proastă (nefavorabilă), glumă proastă (fără haz, care jigneşte), vorba proastă (injurioasa) etc.

Citește și:  Sensul şi originea expresiei “Patul lui Procust”

Verbul a prosti este un derivat din prost şi, folosit tranzitiv (însoţit de complement direct), înseamnă a induce pe cineva în eroare, a-l duce cu vorba; a păcăli, a înşela. Utilizat reflexiv – a se prosti – are sensul: a-şi pierde puterea de gândire, inteligenta, a deveni prost; a se tâmpi; (Fam.; despre oameni) a avea o comportare nenaturală, afectată, plină de mofturi, de pretenţii; (fam.) a se fandosi, a se izmeni.

Loading...

1 COMENTARIU

  1. Pai daca toti ar fi destepti,cine sa mai munceasca? Toti desteptii traiesc de pe urma lor!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.