Evenimente naturale formidabile, ieșite din comun, unele dintre ele având impact major asupra vieții pe Pământ, asupra civilizațiilor, climei și chiar culturii umane, au avut loc constant de-a lungul istoriei. Iată câteva dintre cele mai spectaculoase și dramatice evenimente naturale, care arată imensa forţă a naturii şi vulnerabilitatea civilizaţiei umane:
Evenimente naturale formidabile – Erupția vulcanului Toba (aproximativ 74 000 î.Hr.)
Este considerată una dintre cele mai mari erupții vulcanice din ultimele 2 milioane de ani. A avut loc în Indonezia, în zona în care astăzi se află LaculToba. Se estimează că a durat între 9 şi 14 zile, iar cenuşa a căzut pe circa 38 de milioane de kilometri pătraţi, ajungând chiar şi în Africa Subsahariană şi pe coasta Africii de Sud.
Norii de cenușă și dioxid de sulf au dus la o „iarnă vulcanică” globală, care a durat în jur de 1000 de ani. Temperaturile au scăzut cu până la 3 – 5°C pe întreg globul. Unii cercetători susțin că populația umană a fost redusă drastic la câteva zeci de mii de indivizi (10 000 – 30 000), creând un „gât de sticlă genetic” în evoluția speciei.
Tot în Indonezia, în anul 1815, pe insula Sumbawa, s-a înregistrat cea mai mare erupţie vulcanică din istoria umanităţii, explozia auzindu-se şi la 2000 kilometri distanţă, pe insula Sumatra. Cele circa 400 de milioane de tone de gaze emanate de vulcan au dus la răcirea Pământului, anul 1816 fiind cunoscut, în istorie, ca “anul fără vară” în Europa și America de Nord – cu recolte distruse, foamete, boli etc.
Evenimente naturale formidabile – Căderea meteoritului de la Chicxulub (aproximativ 66 milioane de ani î.Hr.)
Unul dintre cele mai impresionante evenimente naturale s-a petrecut în urmă cu peste 66 de milioane de ani i.Hr., când un asteroid cu 10 – 15 kilometri în diametru a lovit Pământul, în zona Peninsulei Yucatan, din Mexic, formând un crater cu diametrul de 200 de kilometri şi o adâncime de 30 de kilometri. Există şi teorii care susţin că ar fi fost vorba de o cometă, provenită din Norul Oort (planete îngheţate care înconjoară Soarele), nu de un asteroid,
Acest dezastru natural a dus la extincția în masă de la sfârșitul Cretacicului (au dispărut 75% din speciile de animale şi plante de pe Terra, inclusiv dinozaurii non-aviari), a provocat incendii globale, tsunamiuri uriașe, vânturi de peste 1000 de kilometri/oră, întuneric și o schimbare climatică majoră. O parte din cenuşa şi praful fierbinte, scăpate de pe orbita terestră, s-a dispersat în Sistemul solar, iar altă parte a căzut înapoi pe Pământ, provocând incendii uriaşe de vegetaţie.
Cutremurul din Shaanxi (1556) – China
Cutremurul din Shaanxi, China, din dimineaţa zilei de 2 februrie 1556, a fost unul dintre cele mai mari dezastre naturale din istoria acestei ţări şi a lumii (cu peste 800 000 de victime), care a schimbat geologia şi geografia locului (provincia Shaanxi, pe Valea Râului Wei, din estul Chinei), structura socială și economică a regiunii.
Într-un studiu despre acest cutremur, se spune că: “Munții și râurile și-au schimbat locul, iar drumurile au fost distruse. În unele locuri, pământul s-a ridicat brusc și a format noi dealuri sau s-a scufundat brusc și au luat naștere noi văi. În alte zone, un pârâu a izbucnit într-o clipă sau pământul s-a crăpat și au apărut noi râpe. Colibe, case oficiale, temple și zidurile orașelor s-au prăbușit brusc”. Numărul mare de victime a fost cauzat şi de prăbușirea locuințelor săpate în dealuri (yaodong-uri), care, deşi sunt mai rezistente la cutremure, nu au putut face faţă dezastrului.
Evenimente naturale formidabile – Furtuna solară Carrington (1859)
Cea mai mare furtună solară din istorie, unul dintre acele evenimente naturale cu efecte inimaginabile, a fost “Furtuna Carrington” (care a atins apogeul în zilele de 1 şi 2 septembruie 1859), numită aşa de la numele astronomului englez Richard Christopher Carrington, care a inregistrat, pentru prima dată, un astfel de fenomen.
A fost rezultatul unei ejecţii de masă coronală (ejecţie a masei plasmatice din Soare, în heliosferă), care s-a ciocnit cu magnetosfera Terrei, fenomen asociat cu o erupţie solară puternică.
Furtuna solară Carrington a afectat grav rețelele telegrafice din lume (există mărturii despre scântei care ţâşneau din aparatele telegrafice, despre şocuri electrice resimţite de operatori etc.), a produs aurore boreale vizibile până la latitudini tropicale.
Dacă s-ar produce astăzi o furtună solară de o asemenea intensitate, ar paraliza comunicațiile, sateliții și rețelele electrice globale, ar genera pagube de trilioane de dolari. Specialiştii spun că furtuni solare de o astfel de intensitate se produc o dată la 500 de ani, dar nimeni nu poate anticipa cu precizie un astfel de fenomen.
Evenimente naturale formidabile – Erupția Krakatoa (1883)
Erupţia vulcanului Krakatoa, din 1883, din Strâmtoarea Sunda, Indonezia, a fost unul dintre acele evenimente naturale care a intrat în analele istoriei, prin consecinţele dezastruoase din regiunea în care s-a produs şi din lume.
Zgomotul exploziei s-a auzit la peste 4 800 km distanță (în Australia și India), a creat tsunamiuri uriașe, ucigând peste 36 000 de oameni. A avut efecte climatice globale – ceruri roșii, precipitaţii record în anumite regiuni, scăderea temperaturii cu 1,2 grade Celsius timp de ani, cenuşă depusă şi la 2500 kilometri distanţă, un halou cenuşiu (“Inelul Episcopului”) în jurul Soarelui.
Se crede că orizonturile colorate violent în roşu, de după erupţia vulcanului, şi care au putut fi văzute în multe zone ale emisferei vestice (inclusiv în fiordurile norvegiene), luni la rând, l-ar fi inspirat pe pictorul norvegian Edvard Munch să realizeze, un deceniu mai târziu, celebrul tablou “Ţipătul” (expus în galeriile germane cu titlul “Ţipătul naturii”), în centrul tabloului aflându-se un chip uman desfigurat de spaimă.
Evenimente naturale formidabile, în secolele al XX-lea – al XXI-lea
Tunguska, 1908
În dimineaţa zilei de 30 iunie 1908, o explozie imensă, resimţită la sute de kilometri distanţă, a avut loc deasupra taigalei est-siberiene, în regiunea Tunguska, distrugând circa 2000 de kilometri pătraţi de pădure. Este unul dintre marile mistere ale secolului al XX-lea, pentru că, deşi se presupune că fenomenul a fost generat de explozia unui meteorit sau a unui fragment de cometă, nu au fost găsite fragmente ale obiectului cosmic care să confirme această ipoteză.
Martori oculari susţin că au văzut mai întâi o lumină albăstruie, extraordinar de strălucitoare, care lăsa pe cer o dâră subţire, apoi un “stâlp” de foc care s-a rupt în două, devenind negru, şi câteva minute mai târziu, un zgomot precum focul de artilerie, însoţit de o undă de şoc, care a fost resimţită la sute de kilometri distanţă.
Secetă și Dust Bowl-ul din SUA (1930–1936)
Statele din vestul și centrul SUA, între anii 1930 şi 1936, s-au confruntat cu o combinație de secetă severă și practici agricole nepotrivite (în principal, distrugerea solului natural, de către coloniștii din regiune), care a dus la pierderea a milioane de hectare de teren agricol, a provocat migrații masive, foamete și criză economică, a influențat politicile agricole și ecologice ale SUA.
Începând cu 1934, furtuni de praf uriaşe au afectat Chicago, Boston, New York, Cleveland, Washinton DC, iar iarna a acoperit regiunea New England cu zăpadă roşie.
Data de 14 aprilie 1935 a rămas cunoscută, în istorie, ca “Duminica Neagră” – una dintre cele mai violente furtuni de praf, când aproximativ 300 000 de tone de sol au fost duse de vânt în prerie, iar oamenii au fost nevoiţi, după cum se relatează în presa vremii, să bâjbâie prin norii de praf, prin care nicio lumină nu putea să pătrundă. Ulterior, cei care au rămas în viaţă au avut de înfruntat probleme grave de sănătate, sute de mii migrând spre alte regiuni.
Cutremurul și tsunami-ul din Oceanul Indian (2004)
În 2004, în ziua de 26 decembrie, în largul coastelor Sumatra, din Oceanul Indian, s-a produs al treilea cel mai mare cutremur înregistrat vreodată cu instrumente (după cel din Valdivia/ Chile, din 1960, şi cel din Alaska, din 1964), cu o magnitudine de 9.1–9.3 pe scara Richter (cel mai puternic din Asia şi din secolul al XXI-lea). Tsunamiul rezultat, cu valuri de peste 30 de metri înălţime, a devastat coastele din 14 țări (Indonezia, Thailanda, Sri Lanka, India etc.). Cutremurul şi tsunami-ul au dus la circa 230 000 – 280 000 de victime – fiind catalogate ca “cele mai mortale dezastre naturale din secolul al XXI-lea”.
Incendiile din Australia (2019 – 2020)
Nimeni nu a anticipat dezastrul din vara australiană (septembrie 2019 – ianuarie 2020), care a impresionat întreaga lume – un “paradis terestru” transformat în infern, vieţi umane pierdute, flora şi fauna distruse (aproape un miliard de păsări, animale, reptile au murit), oameni evacuaţi, nori de fum, drumuri închise, un spaţiu în care nimic nu mai putea fi controlat.
Predicții pentru evenimente naturale deosebite, pe termen mediu şi lung
Predicțiile pentru evenimente naturale deosebite se bazează pe modele științifice, observații istorice și înțelegerea proceselor geologice, climatice și astronomice. Chiar dacă nu pot fi prezise exact, anumite tipuri de evenimente sunt aproape inevitabile pe termen mediu şi lung. Iată cele mai importante categorii și exemple de posibile evenimente naturale extraordinare în viitor:
Evenimente naturale în curs de desfăşurare – accelerarea schimbărilor climatice
Accelerarea schimbărilor climatice este un fenomen în desfăşurare – topirea calotelor glaciare, valuri de căldură, creșterea nivelului mărilor şi oceanelor (cu 1–2 m, până în 2100), furtuni devastatoare etc. Zone întregi, spun specialiştii, vor deveni nelocuibile din cauza temperaturii și umidității, vor avea loc migrații climatice masive, va creşte riscul de foamete, conflicte, crize de apă potabilă. Europa, Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud sunt regiunile cele mai vulnerabile la combinația “căldură + umiditate letală”.
Inversarea câmpului magnetic al Pământului
Inversarea câmpului magnetic al Pământului este un fenomen care se va produce, fără a se putea spune cu certitudine când. Conform NASA, o inversare a polilor magnetici ai Terrei s-a mai produs de circa 300 de ori în istoria planetei, ultima în urmă cu 780 000 de ani (evenimentul Brunhes–Matuyama). Consecinţele unui asemenea fenomen vor fi dificil de înfruntat, pentru o reechilibrare şi neutralizare a efectelor fiind nevoie de cel puţin 200 de ani.
Într-un studiu realizat de “Geophysical Journal International”, în care se arată că magnetismul Pământului a scăzut într-un ritm de zece ori mai rapid decât cel preconizat, se precizează că inversarea câmpului magnetic al Pământului s-ar putea produce în doar câteva decenii.
Deja, în ultimii ani, s-a observat o deplasare a Polul magnetic nordic spre Siberia, cu un grad la fiecare cinci ani, devierea faţă de poziţia anterioară fiind de circa 100 de kilometri. Locuitorii din zona Polului Nord susţin că Soarele nu mai apune în acelasi loc, iar oamenii de ştiinţă au confirmat că înclinaţia axei Pământului s-a modificat, de la 23,5 grade la 26 de grade.
De asemenea, Anomalia magnetică din Atlanticul de Sud (South Atlantic Anomaly) indică faptul că Centura de radiaţii Van Allen, care înconjoară Pământul, este, în această regiune, mai aproape de Terra decât în trecut. Curenţii din mări şi oceane fac zgomote ciudate, diferite de cele din trecut, vulcani din regiuni diferite ale globului au erupt la numai câteva ore distanţă, cratere uriaşe au apărut în Siberia etc.
Tot ce mai poate face omul, într-o astfel de situaţie, este să găsească soluţii pentru a contracara dezechilibrele devastatoare pe care le-ar genera un asfel de fenomen.
Superfurtună solară (geomagnetică)
Posibilitatea unei superfurtuni solare (geomagnetice) – emisie de masă coronală (CME) de la Soare îndreptată direct spre Pământ – face parte din categoria evenimente naturale deosebite, cu mare probabilitate să se producă într-un viitor apropiat. Într-o lume atât de digitalizată, efectele ar fi mult mai devastatoare decât în 1859 (Furtuna Carrington) – distrugerea sateliților, comunicațiilor, GPS-urilor, pene de curent majore, arderea rețelelor electrice, pagube economice uriașe, de zeci de trilioane de dolari.
Evenimente naturale formidabile, în viitorul îndepărtat – Tsunami global major
Probabilitatea unui tsunami global major, spun specialiştii, este medie. Cauzele posibile ar fi: prăbușirea unei părți din insula La Palma (Canare), în Oceanul Atlantic, cutremure subacvatice în zonele de subducție, alunecări de teren submarine, care ar duce la valuri uriașe (10–30 m), inundații masive în orașe de coastă din Europa, Africa, America de Nord, distrugerea unor economii și porturi esențiale.
Impact cu un asteroid sau o cometă
Există o probabilitate scăzută să se producă, în viitor, impactul cu un asteroid sau o cometă (Obiecte NEO/ Near-Earth Objects, mai mari de 140 metri în diametru), deoarece NASA, ESA și alte agenții spaţiale monitorizează 95% dintre obiectele mari cunoscute. Apophis, un asteroid de 370 m, va trece foarte aproape de Pământ în 2068, dar nu se preconizează impact.
Evenimente naturale catastrofale, în viitorul îndepărtat – Supererupție vulcanică
O supereruptie vulcanică, de 1000 de ori mai puternică decât cele obişnuite, cu nor global de cenuşă, cu Soarele blocat parţial, cu răcire globală timp de ani, poate să apară în sute sau mii de ani. Supererupțiile se produc, în medie, o dată la 100 000 de ani. Vulcani “candidați” la o astfel de catastrofă sunt: Yellowstone (SUA), Campi Flegrei (Italia), Toba (Indonezia).
Cutremur catastrofal (Megaquake)
Există o mare probabilitate, în zonele active seismologic, spun specialiştii, să se producă un cutremur catastrofal, zone de risc fiind, de exemplu, Falia San Andreas (California), Falia Nankai (Japonia), Falia de la Anatolia (Turcia), “The Big One” (coasta Pacificului de Nord-Vest – Cascadia, un eveniment natural, posibil, așteptat cu anxietate în California și Pacificul de Nord-Vest, cu probabilitate de peste 70% în următoarele decenii). În astfel de cazuri ar apărea tsunami-uri în lanț (dacă epicentrul este submarin), structurile urbane ar fi distruse în întregime.
Predicţiile oamenilor de ştiinţă pentru evenimente naturale majore, în România
România, deși relativ ferită de unele catastrofe majore (cum ar fi tsunami-urile sau uraganele), este vulnerabilă la mai multe tipuri de evenimente naturale, care pot avea impact semnificativ în viitor. Iată o prezentare a predicțiilor pentru România, făcute de specialişti, privind dezastrele naturale sau fenomenele extreme:
Cutremure majore (zona Vrancea) – seisme profunde (80–150 km), care pot afecta zone mari din țară (București inclusiv), dar și Balcanii. Un cutremur major este posibil în următorii 10–50 de ani.
Schimbări climatice, căldură extremă și secetă – este un fenomen în desfăşurare. Printre tendinţele observate se numără: creșterea temperaturii medii anuale cu 1,5° C, în ultimii 50 de ani, episoade frecvente de caniculă (40° C+ în sud și est), valuri de căldură chiar și în aprilie sau septembrie. Efectele, pe termen mediu şi lung, sunt: deşertificare progresivă în sudul Olteniei și Bărăgan, secete prelungite, afectarea agriculturii, creșterea consumului de apă și electricitate, stres termic asupra populației urbane. Studii climatice estimează că, până în 2050, verile vor fi cu 3–4° C mai calde decât media actuală, cu peste 50 de zile de caniculă/an în sud-est.
Ploi torențiale, grindină de mari dimensiuni şi inundaţii frecvente – mai ales pe văile râurilor mari (Siret, Prut, Olt, Jiu, Mureș), dar și pe râuri mici de munte, cu pericol mare în zonele montane și submontane defrișate, posibile tornade izolate în sud și vest (au fost deja câteva exemple în ultimul deceniu).
Ierni anormale (viscol sau lipsa zăpezii) – vor fi ierni mai calde, dar cu episoade scurte și violente de viscol, ceea ce va conduce la probleme pentru agricultură şi dezechilibru hidrologic în zonele montane (topirea bruscă a zăpezii).
Eroarea pariorului…
Evenimente naturale precum cele menţionate anterior reprezintă doar o parte infimă din istoria planetei, care, pe de o parte, arată forţa excepţională a naturii şi, pe de alta, confirmă că înţelegerea noastră, a oamenilor, cu privire la ceea ce înseamnă un dezastru natural este limitată, iar capacitatea de apărare extrem de scăzută. Cunoscând momente din istoria unor astfel de evenimente naturale putem, eventual, să conştientizăm riscurile şi să manifestăm grijă şi respect pentru lumea/ natura în care ne-a fost dat să trăim.
Este evident că, în realitatea de astăzi, semnele dezechilibrelor naturii, anomaliile climatice (valuri de caniculă, secetă extremă, modificarea anotimpurilor, furtuni violente, tornade etc.) se înmulţesc. Totul arată că dezastrele sunt tot mai dese şi avem impresia, de la distanţă, că mereu se vor întâmpla “în altă parte”. Mai mult, cei din zonele expuse pericolelor (autorităţile, în special) sunt mereu “luaţi prin surprindere”.
Un cunoscut geolog australian, Ian Plimer, ale cărui opinii au stârnit controverse aprinse, fără a nega efectul negativ al industrializării, tehnologizării şi atâtea alte excese ale lumii contemporane, care tulbură echilibrul naturii (subiecte confiscate de politicieni, de militanţi ecologişti etc., care profită, financiar, din inducerea unei “nelinişti publice”), spune că există şi o ciclicitate la scara istoriei planetei noastre, incontrolabilă, dar la care omul se poate adapta.
Psihologii spun şi ei că există şi ceva în natura noastră – “eroarea pariorului” – care ţine de tendinţa de negare a realităţii (mai ales în cazul conducătorilor şi decidenţilor din comunităţi) şi care ne face să subestimăm constant vulnerabilitatea noastră în faţa dezastrelor naturale, a riscurilor. Mai este apoi un fel de fatalism sau iresponsabilitate care conduce la decizii greşite, indiferenţă, lipsă de iniţiativă, excese, deşi omenirea trăieşte deja “pe credit”, iar jocul “de-a Dumnezeu” este, firesc, sortit eşecului.
