Excepţia confirmă regula este o expresie intrată în limbajul curent, în multe limbi, dar adesea greşit înţeleasă şi greşit utilizată, cu sensul că “excepţia întăreşte regula”, când, în realitate, doar confirmă existenţa acelei reguli. Altfel spus, “Excepţia confirmă regula” semnifică faptul că existenţa unei “excepţii” poate confirma/valida existenţa unei reguli, la modul general, deoarece nu s-ar putea vorbi de o “excepţie” de la o regulă care nu există (în cercetarea ştiinţifică, de exemplu, ar fi de neconceput să se afirme că ceea ce se abate de la o regulă, de la o lege, de la un principiu, ar confirma valabilitatea acelei legi/reguli, pentru că, dimpotrivă, o excepţie poate anula o lege sau o teorie).

Excepţia confirmă regula, o expresie controversată
Excepţia confirmă regula, o expresie controversată

Eugen Coşeriu, unul dintre cei mai mari lingvişti ai secolului al XX-lea, care a trăit mare parte a vieţii în exil, fondatorul Şcolii lingvistice de la Tubingen (Germania), considera că această expresie, utilizată în cele mai diferite contexte, mai degrabă pentru a epata, decât pentru a exprima un adevar, este “o stupizenie”, invocând sensul din textele medievale, în care cuvântul “excepţie” (lat. “exceptio”) avea înţelesul de “obiecţie”. Prin urmare, subliniază lingvistul, pentru a verifica valabilitatea unei reguli trebuie să se ridice una sau mai multe excepţii (obiecţii), iar dacă “obiecţia” se respinge, regula se confirmă.

Utilizarea stereotipă şi greşită a expresiei se explică şi prin citarea ei incompletă, în comparaţie cu varianta originală, dar şi prin contaminare cu alte expresii apropiate ca sens.

Dreptul roman, lege si justitie
Dreptul roman, lege si justitie

Mai exact, expresiaExcepţia confirmă regula” derivă din dreptul roman, în care formularea completă este: “Exceptio probat regulam in casibus non exceptis”, care înseamnă: “Excepţia confirmă regula în cazurile neexceptate” sau, într-o altă variantă, “Exceptio, quae firmat legem, exponit legem” (“Excepţia, care întăreşte legea, vădeşte legea”), ceea ce trebuie înţeles în sensul că: “Excepţia trebuie tratată aşa cum prevede legea, mai puţin în cazul în care aparţine listei de excepţii menţionate explicit”.

Impusă de dreptul roman, celebra expresie a fost preluată, de fapt, dintr-un discurs al lui Cicero, celebru filosof, jurist şi orator roman, din secolul I i.Hr. În discursul respectiv – “Pro Balbo” – Cicero îl apără pe Lucius Cornelius Balbus, personalitate remarcabilă a Republicii Romane, când, în anul 56 i.Hr., adversarii politici ai lui Cezar, îi contestă cetăţenia romană, pe care o primise cu aproape 20 de ani mai înainte, invocându-se un viciu de procedură.

Citește și:  Sensul şi originea expresiei “Panta rhei”
Cicero, Excepţia confirmă regula
Cicero, Excepţia confirmă regula

În prezent, în ştiinţele juridice, argumentul “Exceptio probat regulam in casibus non exceptis” înseamnă că “excepţia introdusă expres pentru a permite pedepsirea încălcării regulii este o întărire a regulii” sau, într-un sens mai larg, că “o excepţie explicită a unei reguli implicite (sau nu foarte puternice) confirmă existenţa regulii”.

Pentru înţelesul general al expresiei, este foarte posibilă şi o contaminare cu un alt adagiu latinesc: “Nulla regula sine exceptione” (“Nicio regulă fără excepţie”), făcând referire, la origine, la complexitatea realităţii, a fenomenelor de orice fel, fizice, sociale, economice etc.).

Felul în care s-a fixat în mentalul colectiv şi este decodată, astăzi, expresia “Excepţia confirmă regula”, arată fie că este vorba de o utilizare inerţială, în care se ignoră lipsa de logică, rezultată din citarea parţială a expresiei latineşti, fie că este percepută ca un oximoron (o figură de stil, care constă in asocierea voită a doi termeni contradictorii, pentru a atrage atenţia asupra unui fapt).

Nulla regula sine exceptione
Nulla regula sine exceptione

Dacă, de pildă, într-un contract de asigurare, se menţionează o serie de excepţii care-l fac depăşit, învechit, dar un eveniment excepţional, din afara seriei respective, va “confirma” că regulile obişnuite ale contractului trebuie să se aplice, expresia are logică, este corectă. La fel, într-o situaţie banală, dacă pe uşa unui magazin este scris “Magazinul este închis în weekend!”, regula care poate fi dedusă din “excepţie” este că magazinul este deschis în zilele lucrătoare, ceea ce este adevărat.

Dar este lipsită de sens expresia dacă, de exemplu, se referă la “X care întârzie întotdeauna”, dar, într-o bună zi, acesta ajunge la timp. Punctualitatea de o zi va arăta ca “regula” întârzierii sistematice este nulă, deci sublinierea “Iată excepţia care confirmă regula!” ar fi lipsită de conţinut logic.

Gustave Flaubert, autorul celebrului roman, “Madame Bovary”, observa cu umor: “Excepţia! Spuneţi că excepţia confimă regula? Nu riscaţi să explicaţi cum!”.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.