Fizica cuantica si spiritualitatea

Fizica cuantica este denumirea data unui ansamblu de teorii relativ noi, pentru ca apartin secolului al XX-lea, si care marcheaza o ruptura in raport cu teoriile fizicii clasice. Mai exact, teoriile cuantice descriu comportamentul atomilor si al particulelor intr-o maniera care a rasturnat multe dintre adevarurile considerate, pana pe la inceputul secolului trecut, imuabile, ceea ce a permis si elucidarea anumitor proprietati ale campului electromagnetic.

“Parintele” fizicii cuantice este Max Planck, fizician german, laureat al Premiului Nobel, in 1918. Termenul “fizica cuantica” deriva de la “cuanta”, definita de Planck drept cantitate de energie radianta (cea mai mica, indivizibila), cu o valoare proportionala cu frecventa radiatiei, adica este cea mai mica particula incarcata cu energie si, prin urmare, imprevizibila. La modul foarte general, fizica cuantica se bazeaza pe cateva aspecte importante, care au schimbat esential perceptia asupra universului, asupra lumii materiale si a celei invizibile:

• Sistemele materiale se caracterizeaza prin dualitatea unda – particula;
• Interactiunea particulelor se face ca si cum ar fi conectate (invizibil) la un intreg;
• Particule aflate la distanta pot sa interactioneze, fara a se putea defini exact natura acestei interactiuni si, mai mult, un observator al unui sistem, poate schimba starea sistemului respectiv, prin simplul fapt al observarii lui (privesti, de exemplu, un copac, si, la nivel cuantic, starea copacului respectiv se schimba, ca urmare a fixarii atentiei asupra lui);
• Epocala descoperire a lui Einstein, concentrata in formula E=m c², demonstreaza ca masa unei particule este o forma de energie, prin urmare implica un proces dinamic si nu este vorba, ca in fizica traditionala, de o substanta;
• Intregul este continut in fiecare parte si fiecare parte contine intregul;

  

Pornind de la teoriile lui Planck, in 1913, Ernest Rutherford, fizician din Noua Zeelanda, a elaborat un model atomic, aratand ca electronii incarcati negativ se misca in jurul nucleului atomic, incarcat pozitiv, precum planetele in jurul Soarelui.

In 1926, un fizician vienez, Erwin Schrondinger, a calculat cuantele (cantitatile de energie), pentru electronul unui atom de hidrogen, pe care Planck le descrisese doar teoretic.

In 1927, austriacul Wolfgang Pauli defineste modelul orbital al atomului, orbitele fiind sfere ordonate in jurul nucleului atomic.

Toate aceste descoperii legate de fizica cuantica, facute intr-un interval scurt de timp, au schimbat fundamental multe interpretari stiintifice, generand aparitia unor noi domenii ale cunoasterii si a unor noi tehnologii, precum energia nucleara, imagistica medicala bazata pe rezonanta magnetica, aparitia microscopului electronic si a laserului, astrofizica, chimia cuantica si, recent, in 1990, in informatica, aparitia calculatorului cuantic, pentru a carui functionalitate inca se mai fac cercetari.

Hologramele lui David Bohm

Pe baza principiilor fizicii cuantice, potrivit carora particulele pot comunica intre ele, fie ca se afla la un centimetru distanta sau la zeci, mii de kilometri, adica este vorba de o comunicare ce depaseste viteza luminii, David Bohm a definit si dezvoltat conceptul de “univers holografic”, potrivit caruia lumea obiectiva este doar o “iluzie”, o “holograma”. Consecinta unei asemenea interpretari ar fi ca particulele aflate la distanta nu sunt interconectate prin cine stie ce forte inca nedescoperite, ci ca acestea sunt reprezentari holografice ale unei singure entitati.

David Bohm a avansat, pe baza legilor fizicii cuantice, si conceptul de “ordine implicita”, vizand ordinea Universului, construit  dupa principiul ca intregul este in parte si partea in intreg si ca, dincolo de planul fizic, exista alte dimensiuni. Oare nu acelasi lucru comunica si cartile de invatura spirituala/religioasa, care au marcat istoria de milenii a omenirii si care, astazi, sunt redescoperite cu din ce in ce mai multa fervoare?

Holograma, asa cum a fost experimentata de fizicianul francez Alain Aspect, este o imagine tridimensionala, rezultata din intersectia mai multor raze laser, experiment care a relevat si ca fiecare parte a unui obiect contine si imaginea intregului. Asadar, tot ceea ce exista in acest univers este interconectat, iar ipostazele timpului pe care noi le numim trecut, prezent si viitor, sunt, de fapt, simultane.

Karl Pribam, psihiatru la Universitatea Stanford, sustine ca si creierul uman functioneaza pe principiul hologramei, informatiile stocandu-se in impulsuri nervoase, astfel explicandu-se capacitatea de memorare, actualizare si conexiune a miliarde de informatii. Pribam considera ca adevarata realitate se gaseste in energia pe care o detecteaza simturile noastre, si nu in obiectele pe care noi le numim “reale”. Ganduri, dorinte, visuri se aduna, rezoneaza si iau forma materiala, forma pe care constiinta noastra o hotaraste.

Asadar, tot mai multe adevaruri stiintifice, multe dintre ele apartinand fizicii cuantice, conduc spre ideea ca ceea ce acceptam pana acum ca fiind de domeniul filmelor stiintifico-fantastice (calatoriile in timp, telepatia, teleportarea, modificarea unei realitati prin concentrarea asupra ei, universurile paralele etc.) sau ceea ce am mostenit de la vechile civilizatii despre “Marele Tot”, despre “Marea Constiinta Universala” s-ar putea sa fie mai adevarate decat ne-am inchipuit vreodata.