3I/ATLAS, un misterios obiect interstelar, a fost descoperit la data de 1 iulie 2025, cu ajutorul telescopului VLT (Very Large Telescope), din programul ATLAS (Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System), al NASA, de la Rio Hurdado, din Chile. ATLAS (Asteroid Terrestrial-impact Last Alert System – Sistem de alertă de ultimă oră pentru impactul terestru cu asteroizii) are rolul de a detecta obiecte cosmice (NEO) potenţial periculoase, din apropierea Terrei, astfel încât să fie evitate posibile coliziuni, cu urmări dramatice pentru planeta noastră.
Un obiect interstelar (sau “intrus interstelar”) poate fi o cometă, un asteroid sau o planetă interstelară, care nu se leagă gravitaţional de o stea, dar trece, temporar, prin apropierea unei stele. 3I/ATLAS este al treilea obiect cosmic din afara sistemului nostru solar (ceea ce explică denumirea “3I”), care a fost identificat, după 1I/Oumuamua – primul obiect interstelar observat vreodată, în octombrie 2017 (rămas, până astăzi, unul dintre cele mai mari mistere pentru specialiştii în astronomie) și 2I/Borisov – o cometă “rătăcită”, descoperită de un astronom amator (constructor de telescoape), din Crimeea – Gennadiy Borisov – la 29 august 2019.
La scurtă vreme după ce a fost observat de VLT, şi alte observatoare astronomice din Arizona şi Hawaii au confirmat existenţa lui 3I/ATLAS şi faptul că este o cometă, poate cea mai veche observată vreodată, cu trei miliarde de ani mai veche decât sistemul nostru solar, după cum susţin oamenii de ştiinţă, ceea ce ar putea-o face, aşa cum spunea astronomul Matthew Hopkins, de la Universitatea Oxford, implicat în cercetări, “cel mai remarcabil vizitator interstelar de până acum”.
3I/ATLAS – Caracteristici fizice și orbitale
Dat fiind timpul scurt de când a fost identificat şi până acum (doar câteva săptămâni), informațiile despre 3I/ATLAS sunt limitate, dar se cunosc deja câteva aspecte importante despre misteriosul obiect interstelar.
Se pare că 3I/ATLAS are un diametru (estimat) de aproximativ 10 – 20 de kilometri (unii specialişti susţin că mai puţin, dar nimic nu este sigur deocamdată, deoarece “coma” gazoasă a cometei este înşelătoare şi ar putea ascunde un necleu mai mic).
Se mai presupune că acest obiect cosmic s-a format într-un alt sistem stelar (rest al unei stele care, probabil, nu mai există), că a fost ejectat în spaţiul interstelar, unde a plutit în derivă, milioane sau chiar miliarde de ani, până a ajuns în sistemul nostru solar, într-o regiune foarte veche a Căii Lactee (de circa 10 miliarde de ani, adică dublul vârstei Soarelui nostru), bogată în gheață. Ipoteza că 3I/ATLAS ar putea fi mai vechi decât Soarele ar fi o premieră absolută în istoria observaţiilor astronomice.
„Discul gros” al Căii Lactee
Această regiune foarte veche a Căii Lactee, dinspre care vine cometa recent descoperită, se numeşte “discul gros” – o componentă a Căii Lactee formată din stele vechi (la aproximativ 0,8 miliarde de ani după Big Bang), care orbitează deasupra şi sub discul galactic principal, mai subţire, unde se află Soarele şi stelele mai tinere şi mai luminoase ale sistemului nostru solar.
În “discul gros” se află, din abundenţă “materiale primordiale”, ceea ce înseamnă că datele pe care le poate oferi 3I/ATLAS sunt de o importanţă majoră în studiul istoriei galaxiei noastre, al Universului, al formării planetelor și stelelor din alte părți ale galaxiei.
S-a mai constatat că 3I/ATLAS se îndreaptă spre Soare, cu o viteză de 221 000 de kilometri pe oră, că are o traiectorie hiperbolică (nu are o traiectorie orbitală închisă în jurul Soarelui), ceea ce confirmă că nu este capturat de Soare și provine din spațiul interstelar.
3I/ATLAS – Ce urmează?
Analizele de până acum ale traiectoriei cometei 3I/ATLAS indică faptul că, la data de 30 octombrie 2025, cometa se va afla la cea mai mică distanţă de Soare (in interiorul orbitei lui Marte), iar la 19 decembrie 2025, la cea mai mică distanţă de Pământ, adică 240 de milioane de kilometri (acum aflându-se la 670 milioane kilometri), când va fi mai vizibilă (cel mai probabil cu ajutorul telescoapelor), după care va părăsi sistemul nostru solar (dacă va supravieţui întâlnirii cu Soarele). Specialiştii mai dau asigurări că această distanţă (240 milioane de kilometri) nu prezintă niciun pericol pentru Terra.
Descoperirea acestui obiect interstelar este însă una dintre cele mai interesante şi provocatoare descoperiri astronomice din ultima vreme, deoarece ar putea fi cea mai veche cometă observată vreodată, cu o vârstă estimată la peste 7 miliarde de ani, cu probabilitate de 2/3 să fi luat naștere cu 3 miliarde de ani înainte de formarea Soarelui nostru.
Nu se cunoaşte încă nici viteza sa de rotaţie, dar, prin analiza luminozităţii, se va obţine un rezultat care să explice şi în ce fel a fost eejectat obiectul cosmic din steaua sa natală. În plus, viteza de rotaţie poate da indicii şi despre forma cometei – o rotație constantă ar sugera o formă sferică, în timp ce o viteză fluctuantă ar putea însemna o formă neregulată (ca în cazul obiectului interstelar Oumuamua, în formă de trabuc).
Cometa 3I/ATLAS este cea mai mare dintre cele trei obiecte interstelare detectate, dar mult mai lentă decât 1I/ʻOumuamua (2017) şi 2I/Borisov (2019). De asemenea, oferă o oportunitate unică de studiu despre istoria galaxiei noastre şi despre evoluţia Universului.
Incertitudini şi perspective
Apariţia 3I/ATLAS a readus în atenţia astronomilor şi o altă întrebare fără răspuns deocamdată – cât de multe sunt aceste obiecte interstelare? Predicţiile spun că, în jurul galaxiei noastre, probabil de ordinul trilioanelor, dar numai trei intrate şi observate în sistemul nostru solar.
Pentru a se studia acest aspect, un nou telescop, foarte performant, a fost pus în funcţiune – Observatorul Vera C. Rubin, din Chile – a cărui sarcină va fi să supravegheze astronomic cerul sudic (“cerul austral”), prin înregistrări time-lapse (în care frecvenţa cadrelor capturate este mai mică decât rata pentru redare, precum tehnica “undercranking”, în cinematografie), pe o perioadă de zece ani.
În acelaşi timp, astronomii care supraveghează telescopul Gemini North, de pe vârful vulcanului Mauna Kea, din Hawaii, au obţinut deja imagini time-lapse spectaculoase cu 3I/ATLAS strălucind ca un curcubeu gigantic (efect obţinut prin accelerarea imaginilor). Iar această cea mai veche cometă observată vreodată va deveni şi mai impresionantă pe măsură ce se apropie de Soare, când vor începe să se topească straturile exterioare de gheaţă, care, împreună cu particulele de praf, vor forma o “comă” şi o coadă impresionantă a acestui misterios obiect interstelar, vestigiu al unei lumi cosmice de dincolo de lumea noastră.
){kind=link}