Forte Michelangelo, una dintre cele mai mari fortarete ale vremii, a fost construita cu scopul de a apara portul Civitavecchia, zona de mare interes pentru cetatea Romei, precum si unul dintre cele mai importante puncte strategice. Orasul fusese un port important inca din secolul al II-lea, cand imparatul Traian a construit aici un port. In fapt, s-au facut eforturi uriase pentru a se construi un port, cu atat mai mult cu cat zona in sine era una riscanta, fiind sub amenintarea constanta a piratilor si nu numai. Ba mai mult decat atat, spre sfarsitul secolului al XV-lea, portul a fost supus atacurilor si incursiunilor frecvente ale piratilor, aceasta fiind, daca vreti, o perioada de rascruce pentru oras.
Chiar si asa, romanii nu aveau sa se dea batuti, in cele din urma, ajungand la un consens, poate singura sansa pe care o mai aveau, si anume construirea unei fortarete. Astfel, pentru a apara portul, papa Iuliu al II-lea l-a insarcinat pe Donato Bramante, celebru pentru planurile bazilicii Sf. Petru de la Roma, al caror autor este, sa proiecteze si sa construiasca o fortareata. Aceasta trebuia sa fie cat mai rezistenta, altfel, nu avea cum sa faca fata atacurilor neasteptate ale piratilor ori ale altor invadatori. Lucrarile de constructie au fost finalizate, pana la urma, de discipolii lui Bramante abia in anul 1535, respectiv in timpul pontificatului lui Paul al III-lea.
Fortareata s-a dovedit a fi rezistenta, mai ales ca in fiecare dintre cele patru colturi ale fortaretei au fost inaltate cate un bastion. De pilda, unul dintre ele, Sf. Fermina, numit dupa Sf. Protectoare a orasului Civitavecchia, iar un altul, Sf. Sebastian, adapostea un tunel subteran secret care asigura iesirea din fortareata. Parapetele de pe culmea zidurilor era prevazut cu deschideri, pe unde se putea trage cu armele de foc — aceste deschideri erau considerate, pe atunci, indispensabile, in cazul unui atac, vulnerabilitatea fortaretei putand fi salvata doar prin intermediul ripostei, si anume printr-un atac cu armele de foc.
In sfarsit, poate va intrebati care este motivul pentru care aceasta constructie se numeste Forte Michelangelor (Fortareata Michelangelo). Trebuie sa stiti ca donjonul, sau turnul principal octogonal, si partea sa superioara au fost finalizate de Michelangelo, care a si imprumutat, in cele din urma, numele acestui fort.
E drept, pe de alta parte, ca nu este una dintre cele mai reprezentative opere ale artistului Michelangelo, insa chiar si asa, nu putem sa nu remarcam faptul ca, spre deosebire de restul fortaretei, parte pe care artistul le-a conceput sunt de-a dreptul impresionante. In plus, probabil va mai intrebati unde este santul cu apa, deja consacrat fortaretelor. Acesta, care imprejmuia la inceput fortificatia, a disparut — apoi ar fi ocupat mult prea mult spatiu.
In fine, un lucru este cert, si anume ca Forte Michelangelo este un martor al unei epoci istorice in care papalitatea era si putere seculara, asigurand guvernarea unei parti insemnate a Italiei; constructia a asistat poate la una dintre cele mai interesante perioade din istorie, zidurile sale avand intiparite parca unele dintre cele mai importante evenimente. Si este aproape imposibil ca fortareata sa nu ne aminteasca faptul ca marele Michelangelo a fost un inginer desavarsit, dar si pictor, sculptor, poet si arhitect genial – un adevarat Om al Renasterii, care a lasat in urma sa adevarate capodopere, daca nu cumva, cele mai mari opere din istoria umanitatii.
