Ginghis Han şi cromozomul Y – circa 16 milioane de bărbaţi de pe glob sunt urmaşii vestitului fondator al Imperiului Mongol

Ginghis Han, fondatorul Imperiului Mongol, una dintre cele mai puternice personalităţi ale istoriei lumii, a devenit, în anii 2000, subiect de interes şi pentru diverse studii din domeniul geneticii.

Astfel, mai multe echipe de cercetători, prin analize independente, au ajuns la aproximativ aceleaşi concluzii absolut surprinzătoare – circa 16 milioane de bărbaţi din întreaga lume (adică 0,5% din populaţia masculină a Terrei) sunt descendenţii lui Ginghis Han, numai în Asia de Nord circa 8% dintre bărbaţi (adică în jur de 6 milioane) au acelaşi cromozom Y cu acest strămoş care a trăit în urmă cu aproape o mie de ani, unul din 200 de bărbaţi europeni se înscriu în aceeaşi categorie.

Cercetătorii care au ajuns la astfel de concluzii spun că răspândirea acestor cromozomi Y identici nu s-a produs prin selecţie naturală, nu ţine pur şi simplu de hazard, ci, probabil, a avut loc graţie unor circumstanţe ieşite din comun, atunci, în vremea Imperiului Mongol, care se întindea în aproape toată Asia, de la Marea Caspică până la Oceanul Pacific.

Cine a fost Ginghis Han?

Ginghis Han a creat unul dintre cele mai mari imperii din toate timpurile. Atunci, în secolul al XIII-lea, el a reuşit nu numai să unească multe triburi din Mongolia și Asia Centrală, dar, dispunând de o armată impresionantă şi ca număr şi ca putere si disciplină, a cucerit nenumărate teritorii – Siberia (1207), China de Nord (1211-1215), Asia Centrală (1219-1221), India (1221), Rusia (1223) etc.

A venit la putere în 1206, când avea 42 de ani, devenind “Han”(Khan – “mare conducător”). S-a născut undeva în Asia Orientală, fiind al treilea fiu al unui şef de trib nomad. A primit, la naştere, numele Temujin, care sugerează că ar fi vorba de o familie de fierari. Se spune că avea ochii verzi şi părul roşcat (poate urmaş al vreunui clan de origine scită, amestecul de trăsături europene şi asiatice fiind frecvent la acea vreme, în Mongolia), că era necomunicativ, singuratic.

Potrivit obiceiului timpului, când avea doar 12 ani, familia a hotărât căsătoria lui Temujin cu fiica unui alt şef de trib, aranjament eşuat, pentru că, în acest timp, tatăl său a fost otrăvit de un trib de vânători rival. S-a căsătorit la vârsta de 16 ani cu fiica altui şef de trib, pentru a consolida relaţiile între triburile respective.

Temujin s-a maturizat în climatul politic dur al Mongoliei, în mijlocul războaielor tribale, hoţiei, corupţiei, răzbunării etc. În 1206, a devenit “Ginghis Han”, adică “Rege Universal și Etern”. A cucerit teritorii imense, triumful său continuând cu invadarea Beijingului, capitala Chinei, stabilindu-şi apoi reşedinţa la Karakorum, care a devenit un înfloritor centru comercial şi administrativ. După ce a supus si alte regiuni, Imperiul Mongol ajunsese de două ori mai mare decât Imperiul Roman şi de patru ori mai întins decât Imperiul lui Alexandru Macedon.

Ginghis Han şi cromozomul Y

Ginghis Han şi-a găsit sfârşitul în 1227, în timpul unei lupte împotriva poporului Tangut, când a căzut de pe cal. Nu se ştie unde a fost îngropat, familia păstrând cu străşnicie acest secret. Legendele spun că împăratul însuşi ar fi dorit acest lucru (să nu se ştie locul în care a fost îngropat) şi că a mai cerut ca albia unui rău să fie deviată peste mormântul său. În 2004, un arheolog a anunţat că ar fi descoperit ruinele palatului lui Ginghis Han, dar nu şi mormântul.

Faptele “excepţionale” de care pomenesc cercetătorii care au ajuns la concluzia că marele împărat mongol are astăzi peste 16 milioane de urmaşi au legătură, spun aceştia, cu faptul că Ginghis Han a avut multe soţii şi concubine şi sute de fii şi fiice (poate chiar mii). Documentele mai spun că împăratul ar fi lăsat cu limbă de moarte ca şi copiii săi din flori să aibă dreptul de succesiune la tron. Un călugăr taoist îi spusese, la un moment dat, lui Ginghis Han, aflat în căutarea elixirului vieţii, că singurul mod prin care poate dobândi nemurirea este prin sângele fiilor săi.

Stiinta a arătat că, de-a lungul mai multor generaţii, o formă de cromozom Y se transmite foarte puternic în societăţile patriliniare, societăți în care statutul, locul unui individ într-o colectivitate sunt transmise doar de către tată. Importanța strămoșilor prin vocea paternă este atât de mare încât, în aceste societăți, indivizii își cunosc genealogiile paterne de peste şapte generații.

De exemplu, în Kârgâzstan, o ţară din Asia Centrală, astfel de genealogii au fost desenate mult timp, până spre zilele noastre, pe pereții primăriei. Această transmitere patriliniară duce la o creștere a frecvenței cromozomilor Y purtaţi de anumiți bărbați avantajați, care transmit generaţiilor următoare locul în societate.

Eva mitocondrială şi Adam cu cromozomul Y

În descifrarea istoriei speciei umane, oamenii de ştiinţă au luat în considerare ca repere două aspecte ale genomului uman – ADN-ul mitrocondrial şi cromozomul Y – singurele care nu sunt recombinate prin mecanismele evolutive.

Potrivit unei teorii moderne, deosebit de îndrăzneţe, care vizează mecanisme genetice complexe – Teoria endosimbiotică a mitocondriilor – “Eva mitocondrială” sau “Eva genetică” este strămoşul matern al tuturor oamenilor care trăiesc astăzi pe Pământ, pentru că ADN-ul mitocondrial se transmite doar pe linie maternă (bărbaţii sunt purtători de gene mitocondriale, fără a le transmite).

Bărbaţii din zilele noastre au moştenit cromozomul Y de la aşa-numitul “Adam cu cromozomul Y”, care a trăit, probabil, în urmă cu 60 000 – 90 000 de ani, pe continentul african, ceea ce înseamnă că a fost singurul care a creat o linie neîntreruptă de indivizi de sex masculin până astăzi.

Mecanisme genetice complexe

Mecanismele genetice sunt însă extrem de complicate. Geneticienii de la Universitatea din Leicester (Marea Britanie) susţin că două treimi dintre europenii moderni provin din doar trei linii paterne datând din epoca bronzului. Studiind ADN-ul unui eșantion de oameni moderni, din 17 populații diferite, din Europa și din Orientul Mijlociu, acești cercetători au reușit să construiască un „arbore genealogic” de cromozomi Y, permițându-le să calculeze vârstele diferitelor ramuri reprezentate în acești cromozomi.

Rezultatul arată o explozie a populației între 2000 și 4000 de ani în urmă, din Balcani până în Insulele Britanice, și care corespunde istoric cu apariția civilizațiilor din epoca bronzului. Bărbații dominanţi legați de aceste culturi ar putea fi responsabili pentru distribuțiile cromozomului Y pe care le vedem astăzi, însemnând că europenii sunt, în diferite grade, descendenții a trei regi/ șefi de triburi, din epoca bronzului. Și este vorba doar de descendenți de sex masculin, deoarece studiul se bazează pe cromozomii Y.

În mod similar, examinându-se patrimoniul genetic a 16 populaţii asiatice, s-a observat că 8% dintre bărbaţi sunt purtătorii zestrei genetice a unui singur om, originar din Mongolia şi care a trăit în urmă cu circa o mie de ani, acesta fiind Ginghis Han.

Geneticienii au mai identificat şi alte linii de descendență puternice, în afară de cea începută de împăratul mongol, una care a început cu Giocangga, fondatorul Dinastiei Qing, care are în jur de 1,5 milioane de urmaşi în China şi Mongolia, şi o alta aparţinând dinastiei Uí Néill din Irlanda.

Cu siguranţă, spun cercetătorii, descendenţii prolificelor genealogii orientale au migrat spre vest, urmând Drumul Mătăsii, şi au procreat activ în zonele în care s-au stabilit. Când se va descoperi mormântul lui Ginghis Han, probele de ADN vor indica dacă aceste raţionamente sunt corecte.

Descendenţi ai lui Ginghis Han

Fiul cel mare al lui Ginghis Han, Tushi, a avut, la rândul său, 40 de fii (numărul fiicelor neputând fi confirmat, deoarece, de obicei, nu erau consemnate în documentele vremii), Kubilai Han, nepotul lui Ginghis Han, întemeietorul Dinastiei Yuan, din China, a avut şi el 22 de fii legitimi.

Alte dinastii care îşi trag originea din Ginghis Han sunt Dinastia Hulagide din Persia, Djöchide, aparţinând “Hoardei de Aur”, unul dintre statele mostenitoare ale Imperiului Mongol, din nordul Mării Negre, Dinastia Chaybanide din Siberia și Astrahanide, din Asia Centrală, descendenții lui Kuchum, deveniţi țarevici. Tamerlane, fondatorul dinastiei Timurid, pretindea şi el că este un descendent al lui Genghis Khan s.a.m.d.

O teorie foarte cunoscută este şi cea care susţine că Familia Basarabilor, care a avut un rol hotărâtor în întemeierea Ţării Româneşti şi din rândul căreia au fost aleşi şi primii domnitori ai ţării, ar fi descendentă tot din Ginghis Han. Mai exact, boierul Thocomerius (Toq-Timur), strămoşul Basarabilor ar fi nepotul lui Batu, fiul lui Djötchi, acesta din urmă fiind fiul cel mai mare al împăratului mongol.

Alte curiozităţi despre împăratul mongol, strămoşul a 16 milioane de bărbaţi de pe glob

• Ginghis Han a avut, în haremurile sale, peste 500 de concubine, care i-au născut sute de copii (700 – 1000), Borte rămânând singura soţie oficială.
• Deşi a fost un războinic crud, neîndurat, care nu ezita să ordone, ca împărat, să fie omorâte în masă diverse populaţii cucerite, domnia sa a cunoscut şi o lungă perioadă de pace – “Pax mongolica”.
• A fost tolerant faţă de alte religii, sensibil la opiniile sacerdoţilor/ marilor preoţi şi filosofilor şi a acceptat, spre sfârşitul vieţii, sfaturile miniştrilor şi apropiaţilor săi. Punea mare preţ pe loialitatea faţă de prieteni şi faţă de împărat.
• A lăsat moştenire un imperiu uriaş, de peste 33 milioane de kilometri pătraţi. Este considerat “părintele” poporului mongol.
• Este primul care a creat un “sistem poştal”, pentru a îmbunătăţi reţeua de comunicare între diferitele părţi ale imperiului.
• Escorta sa funerară a fost executată, la fel şi toate persoanele aflate întâmplător în apropierea locului de înmormântare, pentru ca acest loc să rămână secret.
• În prezent, populațiile turcești din Asia Centrală consideră că este o mare onoare să se declare descendente ale lui Ginghis Han.
• Legendele spun că Ginghis Han s-a născut cu un cheag de sânge în palma încleştată, semn că va deveni un mare conducător. Se mai spune că Ginghis Han i-ar fi dat in grijă fiului său cel mai mare “Istoria secretă a mongolilor”, care conţinea şi evenimente din viaţa lui, dar care nu puteau fi citite decât de membrii familiei. Originalul acestei “Istorii” a dispărut şi abia în 1866 s-au descoperit, într-o bibliotecă chineză, fragmente transcrise din documentul original.

“Fiţi intr-un gând și o singură credință, ca să vă dominaţi dușmanii și să duceți o viață lungă și fericită” – este una dintre zicerile atribuite lui Ginghis Han.