Houtman Abrolhos: Obiective turistice Australia – Abrolhos

Insulele Houtman Abrolhos (numite pe scurt Insulele Abrolhos) sunt un lanț de 80 de km de insule dintr-un grup de 122 insule și coralii înconjurători, din Oceanul Indian de pe coasta de vest a Australiei.

Barierea de corali din Oceanul Indian a făcut ca multe vase de exploratori sa se scufunde aici, epavele lor fiind încă vizibile în zonă. Insulele Houtman Abrolhos sunt împărțite în trei grupe mari, grupul Wallabi, grupul Easter și grupul Pelsaer.

Primul grup, cel mai nordic, Wallabi, au o lungime de 17 km lungime cu 10 km lățime, cu trei insule mai importante care sunt Insula North , la 14 km spre nord, Insula West Wallabi, Insula East Wallabi și Insula Beacon. Grupul Easter este format din Insule precum Insula Rat, Insula Wooded Island, Insula Morley, Insula Suomi și Insula Alexander. Grupul insulelor Pelsaert, cel mai sudic și majoritar coralic, are următoarele insule: Insula Middle, Insula Square, Insula Long, Insula Pelsaert, Insula Basile și grupul Insulelor Mangrove. Aici s-au scufundat multe vase de exporatori și pirați pentru ca reciful coralier înconjoară insulele.

Numele Abrolhos este portughez, fiind împreună cu un alt loc din Tasmania, singurele locuri botezate cu un nume portugheze din Australia. Abrolhos înseamnă în portugheză obstrucție ghimpată datorită recifului foarte periculos care a provocat dezastre printre navigatorii îndrăzneți. De ce s-au numit aceste insule cu un nume portughez rămâne un mister. Disputa încă persistă asupra priorității descoperirii insulelor de către portughezi contra altor națiuni europene.

Prima atestare ar putea fi menționată din anul 1598, pe niște hărți folosite de către navigatorul olandez Frederick de Houtman, căpitanul vasului Dordrecht cu care a navigat prima oară în jurul insulelor. Flora și fauna unice care există pe insule le fac perfecte pentru cei interesați de studiu, aici se pot face observații și studii de gen, mamiferele și animalele acvatice, unele dintre ele protejate fiind pe cale de dispariție.

Pescuitul se practică de către un număr relativ mic de rezidenți, 130 la număr care pescuiesc homari în sezon, aceștia fiind locuitori temporari din alte zone decât aceste insule, acestea fiind protejate și conservate de activitățile umane în anumite perioade ale anului. Cea mai mare pescărie de homari din vestul Australiei este localizată pe insule, în perioada scurtă permisă. Tot pentru protecția zonei s-au emis doar 17 permise de pescuit scoici în sezon, nefiind permis a se pescui mai mult, tocmai pentru a limita distrugerea zonei protejate. Majoritatea producției este exportată în Asia. La fel și terenul pentru cultivarea scoicilor pentru perle negre, 10 kmp de ape nisipoase, este folosit pentru cultivarea în regim de acvacultură. Exploatarea de petrol din apele insulelor din anii 1960-70 a fost abandonată în 2002.

Aici se poate practica scufundarea la adâncime și pescuitul, dar nu se permite statul peste noapte, toate activitățile se termină la sfârșitul zilei. Insulele au fost filmate și au fost prezentate mult la televiziuni, după reportajele cu scufundările în adâncuri, unde reciful este casa unor specii de pești și animale unice.