IeleIelele sunt făpturi feminine supranaturale care aparţin folclorului românesc, fiind considerate unele dintre cele mai de temut creaturi fantastice de pe teritoriul nostru. În acelaşi timp, sunt şi unele dintre cele mai fascinante creaturi din mitologia românească. Credinţele despre aceste făpturi se întâlnesc în mai multe culturi europene.

Se presupune că Ielele ar fi fetele lui Alexandru Machedon (de unde provine şi denumirea de “fetele lui Sandru”), care au băut toată apa vie din sticla destinată împăratului, devenind zâne frumoase şi nemuritoare.

Denumirea Ielelor

Numele de “iele” este, de fapt, pronunţia pronumelui personal feminin “ele”. Acest nume le-a fost dat pentru a nu se rosti vreun altul care ar putea să le supere, astfel încât să provoace şi mai mult rău. Ielele mai sunt cunoscute sub alte denumiri precum: Mândrele, Frumuşelele, Ale-frumoase, Zânele, Cinstitele, Vitezele, Doamnele, Fetele câmpului, etc. Prin aceste denumiri le sunt atribuite doar caracteristici pozitive, rolul prinicipal al acestora fiind acela de a le îmbuna.

Caracteristici ale Ielelor

Spre deosebire de zâne care, în basmele şi legendele populare, sunt divinităţi feminine bune, Ielele sunt considerate divinităţi feminine rele sau “zânele rele”. Nu au o existenţă fizică, ci sunt spirite, năluci tinere şi vesele. Sunt văzute dansând în rochii din mătase albă şi au capul acoperit de cununi din flori; de picioare au legaţi clopoţei, iar pe piept au zale care răsună în timpul dansurilor. Se presupune că trăiesc în locuri retrase, în păduri, în munţi sau chiar în copaci, iar numărul în care apar este diferit (3, 5, 7, 12).

Frumuseţea acestor făpturi imateriale este uimitoare. Ele sunt foarte graţioase, voluptoase şi seducătoare. Îşi poartă părul lung despletit. Există legende care spun că Ielele au aripi. De obicei apar noaptea, în lumina lunii, dansând şi cântând, în trecerea lor către alte locuri.

Se spune că locul unde dansează ielele rămâne sterp, ars, iarba rămasă se usucă, are o culoare întunecată, iar vitele nu o mai pasc. Singura plantă care mai creşte în locurile pe care au păşit Ielele este o ciupercă numita sugestiv “lingura zânei”. Persoanele care trec prin locul pe unde au jucat Ielele vor avea probleme, se irită pe tot corpul sau se umplu de bube. Adesea se găsesc şi alte indicii ale jocului Ielelor în locurile unde acestea petrec, cum ar fi mărgele, cercei sau fire lungi de păr, chiar părţi din hainele lor. Cine atinge aceste locuri va fi pocit.

Câteodată ele pot trece pe deasupra, într-o trăsură luată de pe pământ şi atunci au cu ele lumânări a căror strălucire poate fi văzută.

După ce cântă şi dansează, Ielele îşi întind masa.

Ielele se hrănesc cu flori ale câmpului pe care le adună din poieniţe şi beau apa din izvoare şi fântâni; se spune că cine bea după ele va rămâne strâmb. Se întâlnesc în preajma apelor şi se scaldă în apa limpede a râurilor. Glasul şi versurile cântecelor sunt foarte line şi duioase, nu pot fi comparate cu cele omeneşti. Ele atrag şi vrăjesc prin glasul şi prin cântecele lor. Există o vorbă în popor care spune “cântă ca Ale-sfinte”, referirea făcându-se strict la Iele.

Ielele fac rău dacă sunt stârnite. Dacă cineva trece prin locul unde ele cântă şi dansează, persoana respectivă va fi pocită. Ielele îl pedepsesc pe cel care le jigneste, care vorbeşte urât despre ele sau pe cel care le vede dansând. Persoana în cauză este vrăjită, Ielele având un ritual prin care îl dezmiardă pe inculpat prin cântecul lor dulce, îl adorm, după care joacă de trei ori hora în jurul său şi îl blesteamă. De cele mai multe ori, persoana rămâne mută, surdă sau strâmbă şi nu mai poate fi vindecată nici de leacurile băbeşti. Cine este nemulţumit de veselia lor, va fi schilodit.

Ielele se poartă frumos cu persoanele care le admiră, oferindu-le de cele mai multe ori acestora tot ce îşi doresc.

Se spune că cine aude Ielele cântând va rămâne surd, iar cine va răspunde chemării lor va rămâne mut. De aceea este bine ca atunci cand prezenţa lor este simţită, cel care le simte să se culce la pământ cu faţa în jos, să îşi acopere capul şi urechile pentru a nu le vedea sau auzi. În caz contrar, Ielele vor veni la persoana respectivă.

Nu doar când sunt deranjate de cineva Ielele fac rău oamenilor. În popor se spune că dacă cineva doarme afară, în curte, Ielele trec pe deasupra şi îi sucesc mâinile şi picioarele. Ele pot striga numele unei persoane la poartă, însă acea persoană nu trebuie să răspundă înainte de a fi strigată pentru a treia oară, deoarece, în caz contrar, va fi vrăjită şi rănită de către Iele.

Ielele se pot răzbuna atât pe tinerele fete, cât şi pe flăcăi. În popor se spune că pentru a te păzi de aceste făpturi fantastice este bine să porţi trei căţei de usturoi la cingătoare.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ