Imperiul Khmer a fost cel mai mare și cel mai longeviv imperiu din sud-estul Asiei, fiind localizat în ceea ce este acum Cambodgia. În timpul formării, Imperiul Khmer a avut importante relații culturale, politice și comerciale cu Java și cu imperiul Srivijaya (la sud de Cambodgia). După ce invadatorii tailandezi au cucerit Angkor în 1431, capitala s-a mutat la Phnom Penh. Costurile ridicate ale proiectelor de construcții și conflictele din rândul familiei regale au dus la finalul imperiului.
Până în jurul secolului al VII-lea, populația Khmer locuia pe teritoriile aflate de-a lungul râului Mekong, de la deltă și până în Cambodgia actuală. În acea zonă existau mai multe regate ce se aflau în război constant, în care arta și cultura erau puternic influențate puternic de către India.
Religiile principale erau hinduismul și budismul, amestecate cu credințele tradiționale ale zonei. Orașele importante din acea vreme erau Angkor Borei, Sambor Prei Kuk, Banteay Prei Nokor și Wat Phu.
Jayavarman al II-lea a condus o serie de campanii militare de succes, subjugând majoritatea acestor state ce a dus la fondarea unui mare stat. În 802 acesta și-a luat titlul de conducător universal iar această dată este folosită pentru marcare începutului imperiului.
Pentru următoarele secole și folosind Angkor drept capitală, Imperiul Khmer și-a extins teritoriile în principal în nord și în vest. În est situația a stat diferit, aceștia nefiind așa de ușor de cucerit. În ciuda câtorva cuceriri minore, Imperiul Khmer a fost incapabil să anexeze aceste teritorii.
De-a lungul istoriei sale, Imperiul Khmer a avut constant de luptă cu înăbușirea revoltelor inițiate de nobilii ce își doreau independența și cu conspirațiile împotriva regelui (de fiecare dată când regele murea, succesorul era de cele mai multe ori contestat).
Khmerii au fost mari constructori, aceștia ridicând temple monumentale, rezervoare uriașe și canale, precum și o largă rețea de drumuri și poduri (drumul principal se întindea pe 800 de kilometri).
Cel mai uimitor templu era cel de la Angkor Wat. Acesta reprezenta un microcosmos al universului hindus și este cel mai mare complex religios din lume. În momentul de față ruinile sale sunt vizitate anual de mii de turiști. Construcția sa a fost începută de regele Suryavarman al II-lea undeva în jurul anului 1122 D.Hr.
Cel mai mare rege al imperiului Khmer a fost Jayavarman al VII-lea ce a condus între anii 1181 și 1215 D.Hr. El a fost capabil să-i dea afară din Angkor pe cotropitorii Chams, astfel punând capăt anarhiei iar apoi a invadat regatul Champa. Dezvoltările aduse de acesta erau fără precedent. El a ridicat temple, monumente, străzi, spitale. Deasemenea, el a extins teritoriile imperiului aducându-l la cea mai mare dimensiune a sa.
Numele inițial al orașul Angkor a fost Yashodharapura sau „orașul purtător de glorie” iar la apogeul său a fost cel mai mare oraș din lume, acoperind o suprafață de 1000 de kilometri pătrați. Populația este mai greu de estimat dar se crede că era vorba de circa 1 milion de oameni.
Cultura și civilizația Khmer a fost una festivă, aceștia având multe sărbători întreg anul. Luptele, cursele de cai, luptele de cocoși, jocurile de artificii, muzica și dansul au fost parte integrantă a culturii lor. Cea mai mare parte a comerțului era lăsată pe mâna femeilor .
Imperiul era împărțit în 23 de provincii cu o administrare sofisticată iar personalul din administrație cobora chiar până la nivelul satelor. Recensăminte erau realizate periodic. Chiar dacă erau cheia pentru prosperitatea imperiului, ofițerii de rangul înalte ai acestei administrații erau în același timp și cei implicați în conspirațiile ce au afectat curtea regală de-a lungul întregii istorii a imperiului.
Declinul imperiului și colapsul său final se află în strânsă legătură cu mare migrație tailandeză din secolele al XII-lea și al XIV-lea. Aceștia erau localizați într-o zonă din partea de nord a imperiului, cam pe unde se termină China și Asia de sud-est începe, numită Yunnan. Acestă zonă este un teren muntos în care exista un regat tailandez numit Nanchao. Din motive necunoscute, populațiile tailandeze au început să migreze spre sud, în grupuri mici la început.
În primele înregistrări ale khmerilor, acești tailandezi apăreau ca fiind mercenari angajați de imperiu iar numerele lor au început să crească odată ce au început să se stabilească drept coloniști la zonele marginale ale imperiului.
Migrația acestora a început să se intensifice după ce mongolii au invadat China iar când mongolii au luat regatul Yunnan în 1253, presiunile s-au intensificat determinând migrația unui val mare de tailandezi.
În cele din urmă, tailandezii și-au creat propriile regate mici, cele mai importante dintre ele se aflau în partea de vest a imperiului Khmer. Odată ce puterea lor a început să crescă, aceste regate au început să atace și să anexeze teritoriile imperiale. În această perioadă, economia imperiului era deja deteriorată de aluviunile aduse de apele masive din centrul imperiului. În 1431, regatul tailandez numit Ayutthaya a atacat și a luat capitala Angkor, moment ce a reprezentat sfârșitul Imperiului Khmer.
Chiar și în aceste condiții, vestigii ale acestui imperiu măreț au rămas iar civilizația și cultura lor nu a fost uitată.
