Top 5 cărţi despre copilărie, potrivite pentru citit la orice vârstă, evocă nu doar farmecul copilăriei, ci oferă şi reflecții profunde (implicite) despre viață, inocență, curaj și imaginație. Pentru copii, pot lăsa impresii puternice, durabile, le pot modela personalitatea, iar tinerilor şi adulţilor le pot trezi nostalgii, le pot reaminti frumuseţea unor ani în care viaţa începea să-şi dezvăluie marile “taine”, în care “paradisul” putea fi descoperit în fiecare clipă, în bucuriile simple şi în cele mai banale locuri, ani pe care memoria fiecăruia îi păstrează pentru totdeauna, ca pe un dar de preţ.
O carte în dar de 1 Iunie
1Iunie marchează, în fiecare an (începând cu 1925), Ziua Internaţională a Copilului, iar anul acesta se împlinesc 100 de ani de când, în cadrul primei Conferinţe Internaționale a Bunăstării Copiilor, de la Geneva, din 1925, s-a declarat această sărbătoare dedicată celor mici. Este un fel de semnal, pentru oamenii maturi, de a veghea asupra destinului copiilor, de a avea grijă ca aceştia să se bucure de sănătate, bunăstare, educaţie, de a face cu adevărat ceva semnificativ pentru binele copiilor, “semnificativ” însemnând inclusiv timpul acordat acestora, încrederea, gesturile de fiecare zi, care vor deveni amintiri fericite pentru adult.
Copilăria este, firesc, vârsta bucuriilor simple, a jocului, a cunoaşterii, care, inevitabil, îşi lasă amprenta asupra viitorului adult, căci, aşa cum spunea sriitorul irlandez John Connolly, “în fiecare adult locuiește copilul care a fost și în fiecare copil zace adultul care va fi”.
Dincolo de stereotipurile oficiale, care, de “Ziua Internaţională a Copilului”, promit “marea cu sarea” pentru cei mici, pentru educaţia lor etc., şi dincolo de caracterul convenţional al unei astfel de sărbători, 1 Iunie poate fi un prilej ca părinţii să ofere în dar o carte sau să citească împreună cu fiica/ fiul câteva pagini de care să-şi amintească mai târziu cu emoţie, gest care va fi, cu siguranţă, de folos şi pentru formarea gustului pentru lectură. Iată câteva sugestii in acest sens:
Top 5 cărţi despre copilărie – “Povestea fără sfârşit”, de Michael Ende
“Povestea fără sfârşit” (1979), de Michael Ende, merită pe deplin locul fruntaş în “Top 5 cărţi despre copilărie”. Scriitorul german mărturisea că scrie “pentru orice copil cu vârsta cuprinsă între 80 și 8 ani” şi că-şi spune poveştile “pentru acest copil din sine și din noi toți”, mai ales în lumea modernă, “care şi-a pierdut fantezia şi magia”.
“Povestea fără sfârşit” este o odisee literară profundă și magică – îmbină fantezia pură cu teme filosofice și existențiale. Este o carte despre puterea imaginației, despre identitate, curaj și nevoia de echilibru între realitate și vis şi, în acelaşi timp, un Bildungsroman (romanul care urmăreşte formarea unei personalităţi).
Personajul principal, Bastian Balthazar Bux, este un băiat timid, singuratic și neglijat, mare parte a timpului (după moartea mamei) de tatăl său. Este pasionat de lectură si, într-un impuls de moment, fură o carte “misterioasă”, care-l atrage irezistibil – “Povestea fără sfârșit “– dintr-un anticariat. Citind-o (în podul şcolii, unde se ascunde), descoperă lumea fermecată numită “Fantazia” (condusă de “Împărăteasa Copilă”), lume aflată în pericol de dispariție din cauza unei forțe numite “Nimicul”.
Pe măsură ce citește, Bastian realizează că el însuși face parte din poveste, iar deciziile lui influențează soarta personajelor și a lumii fantastice. Alături de eroul Atreiu, un tânăr războinic, și dragonul Falkor, el pornește într-o aventură inițiatică, în care trebuie să-și înfrunte propriile slăbiciuni și să-și regăsească adevăratul “eu”.
“Povestea fără sfârşit” este o carte fascinantă, la orice vârstă, despre puterea imaginației și a poveștilor (imaginația nu este o evadare, ci o forță vitală, care dă sens realității), despre identitate și transformare personală (Bastian trece printr-un proces profund de maturizare și autocunoaștere), despre echilibrul între vis și realitate (cartea pune întrebarea: “Cum putem trăi frumos în lumea reală, păstrând magia fanteziei?”).
O lectură esențială pentru toate vârstele…
“Povestea fără sfârşit” are o structură circulară, sugerând că “povestea” nu se termină niciodată – fiecare cititor o continuă în felul său. În primele ediţii era scrisă cu cerneală de două culori – roșu pentru lumea reală, verde pentru lumea “Fantaziei”.
Este considerată o lectură esențială pentru toate vârstele, pentru cititorii care iubesc fantezia și călătoriile inițiatice, pentru cei care simt că realitatea este prea limitată și visează să se piardă în paginile unei cărți, pentru adulții care vor să redescopere copilul interior și importanța imaginației, oferind tuturor atât emoție și aventură, cât și reflecție profundă.
“Povestea fără sfârşit” a fost ecranizată de mai multe ori (prima dată, în 1984 – “The Never Ending Story“), dar, de fiecare dată, personajele din film s-au îndepărtat (mai mult sau mai puţin) de felul în care sunt descrise în carte, ceea ce l-a făcut pe Michael Ende să se declare nemulţumit de “superficialitatea”cu care a fost tratat subiectul cărţii. Anul trecut, în 2024, “Michael Ende Productions” şi o companie de film britanico-australiană (See-Saw Films) au anunţat proiectul unei serii de filme bazate pe carte.
Top 5 cărţi despre copilărie – “Micul Prinț”, de Antoine de Saint-Exupéry
“Micul Prinț” (“Le petit prince”, 1943), de Antoine de Saint-Exupéry, este o carte “universală”, poveste alegorică, filozofică, profund simbolică, un gen de literatură pentru toate vârstele (deşi pare o carte pentru copii), despre viață, iubire, pierdere și despre esența umanității, un volum care nu poate lipsi din “Top 5 cărţi despre copilărie”. După “Biblie”, este a doua cea mai tradusă carte din toate timpurile, cu peste 140 de milioane de exemplare vândute peste tot în lume.
Un aviator naufragiază cu avionul său în deșertul Sahara și întâlnește un băiețel misterios – Micul Prinț – venit de pe o planetă mică, asteroidul B-612. Pe parcursul poveștii, Micul Prinț îi povestește despre planeta sa, despre floarea pe care o iubește, despre călătoriile sale prin univers și despre personajele simbolice pe care le întâlnește: un rege, un vanitos, un bețiv, un om de afaceri, un lampagiu și un geograf, fiecare reprezentând tipologii ale comportamentului uman. În cele din urmă, întâlnirea cu vulpea îl învață o lecție esențială despre iubire, prietenie și responsabilitate.
Inocența copilăriei, în opoziţie cu absurditatea lumii adulte, importanța lucrurilor invizibile (“Nu vezi bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi”), responsabilitatea față de cei pe care îi iubim (“Devii responsabil pentru tot ceea ce îmblânzești”), singurătatea și căutarea sensului, valoarea relațiilor sincere sunt temele majore ale cărţii.
Scrisă într-un stil simplu, poetic și simbolic, cu un ton cald și melancolic, cartea este însoțită de ilustrațiile originale ale autorului, foarte expresive, care sporesc farmecul poveștii. “Micul Prinţ” a fost adaptat în filme, spectacole de teatru, animații şi este o carte citată frecvent în contexte educaționale, filosofice și spirituale – pentru copii, este ca o poveste de aventură magică și plină de curiozitate, pentru adolescenți și adulți, o reflecție asupra sensului vieții și a relațiilor umane.
Top 5 cărţi despre copilărie – “Matilda”, de Roald Dahl
Scriitorul englez Roald Dahl este unul dintre cei mai cunoscuţi autori de literatură pentru copii, celebru pentru stilul său plin de umor, personaje excentrice și empatie față de cei mici. “Matilda” (1988) este, poate, cel mai iubit roman al său, pentru că îmbină inteligența, dreptatea și fantezia într-un mod memorabil.
Matilda Wormwood este o fetiță genială, care învață să citească singură la vârsta de 3 ani și citește literatură clasică la 5 ani. Însă părinții ei sunt ignoranți, superficiali și o tratează cu indiferență sau dispreț.
Ajunsă la școală, Matilda o cunoaște pe domnișoara Honey, o învățătoare blândă, care îi recunoaște talentul, dar și pe teribila directoare Agatha Trunchbull, o femeie crudă și abuzivă, care conduce școala cu teroare.
Pe parcursul cărții, Matilda descoperă că are o putere supranaturală specială – și o folosește cu inteligență și umor pentru a-i înfrunta pe cei nedrepți.
Temele în jurul cărora se construieşte universul cărţii sunt: inteligența și cunoașterea, ca formă de putere, abuzul de autoritate și lupta împotriva nedreptății, puterea educației și a profesorilor buni, nevoia de a fi văzut și iubit pentru cine ești cu adevărat, fantezia ca eliberare psihologică și personală. Deși tratează teme serioase, stilul lui Roald Dahl este jucăuș și accesibil, cu replici savuroase, ceea ce face cartea captivantă chiar și pentru cititorii mai mici. “Uneori – spunea autorul – e nevoie de o fetiță foarte mică pentru a face lucruri foarte mari.
“Matilda” a fost adaptată într-un film clasic, în 1996, regizat de Danny DeVito. A inspirat un musical premiat pe Broadway, cu un succes uriaș. Este citită în școli din întreaga lume și considerată un model de “empowerment” pentru copii, iar pentru părinți și educatori, ca un memento despre importanța de a încuraja și proteja potențialul copiilor.
„Cronicile din Narnia”, de C.S. Lewis
Un loc bine binemeritat în “Top 5 cărţi despre copilărie” îl ocupă şi cartea „Cronicile din Narnia”, de C.S. Lewis – de fapt, un ciclu narativ (fantasy, aventură, alegorie) de şapte cărţi (Nepotul magicianului, Leul, vrăjitoarea și dulapul, Calul și băiatul, Prințul Caspian, Călătorie cu Zori-de-Zi, Jilțul de argint, Ultima bătălie). Fiecare volum poate fi citit individual şi împreună formează un univers fantastic coerent și profund simbolic.
Narnia este o lume magică, în care animalele vorbesc, centaurii și faunii trăiesc alături de oameni, iar binele și răul se confruntă într-o luptă eternă. Aslan, leul nobil și înțelept, este figura centrală – un simbol al binelui, al sacrificiului și al renașterii.
Copii din lumea reală – precum Peter, Susan, Edmund și Lucy Pevensie – ajung în Narnia prin diverse „porți” magice (un dulap, o gară, o imagine pe perete), devenind eroi ai aventurilor și ai bătăliilor împotriva forțelor răului.
Lupta dintre bine și rău, sacrificiul, inocența copilăriei și maturizarea, puterea imaginației și a credinței în miracol sunt temele principale ale cărţii, în ansamblu, un elogiu adus curajului, loialității și iertării. Stilul narativ este captivant, cald, bogat în imagini.
Au existat numeroase adaptări cinematografice și TV, cea mai cunoscută fiind seria de filme produse de Walt Disney și Walden Media (2005–2010), care a ecranizat primele trei volume şi se pregătește o nouă adaptare Netflix (regizor, Greta Gerwig) care va relansa interesul pentru serie.
“Alice în Țara Minunilor”, de Lewis Carroll
“Alice în Țara Minunilor” (Alice’s Adventures în Wonderland), scrisă de Lewis Carroll, este una dintre cele mai cunoscute și influente opere ale literaturii pentru copii — și nu doar pentru copii. Este un clasic atemporal, care continuă să fascineze cititorii de toate vârstele.
Alice, o fetiță curioasă și inteligentă, zărește un iepure alb cu vestă și ceas, pe care îl urmărește într-o vizuină. Căzând într-un puț adânc, ajunge într-o lume fantastică – Țara Minunilor, populată de personaje bizare, creaturi absurde și reguli care sfidează logica.
Pe parcurs, Alice trece prin multiple transformări (devine uriașă, apoi minusculă), participă la un ceai nebun cu Pălărierul Nebun și Iepurele de Martie, asistă la o partidă de croquet cu Regina de Cupă și întâlnește personaje memorabile, precum Pisica de Cheshire, Omida albastră sau Falsa Țestoasă.
O metaforă pentru descoperirea de sine…
Alice se confruntă cu întrebări despre cine este, mai ales când își schimbă forma, lumea din Țara Minunilor e guvernată de reguli ilogice, parodii ale convențiilor din lumea reală. Este o poveste despre trecerea de la naivitate, la înțelegerea critică a lumii, o metaforă pentru descoperirea de sine, vise, subconștient sau haosul gândirii infantile şi, în acelaşi timp, o parodie a metodelor de învățare din epoca victoriană.
Alice este un personaj curios, logic, îndrăzneț și totodată confuz în fața absurdului. Prin ochii ei, cititorul descoperă că lumea adulților poate fi ilogică, haotică sau pur și simplu ridicolă. Este o eroină care pune întrebări, care se îndoiește și care învață să-și păstreze integritatea chiar și în mijlocul nebuniei. Stilul este ludic, profund inteligent și reflexiv.
“Alice în Țara Minunilor” este una dintre cele mai traduse și adaptate cărți din lume, a, inspirat artiști, psihologi, filosofi, a dat naștere unui gen – “nonsensul literar”.
De mai bine de o jumătate de secol, cartea este la fel de “proaspătă” şi tentantă, pentru că fiecare lectură oferă o altă înțelegere şi pentru straturile multiple de sens – de la distracție copilărească, la reflecție profundă.
Alte sugestii de lectură
Top 5 cărţi despre copilărie poate fi completat cu nenumărate alte titluri, cărţi clasice sau moderne, care pot fi citite şi (re)citite la orice vârstă, iar copiilor şi adolescenţilor le oferă universuri “magice”, fără de care copilăria ar fi mai săracă şi mai tristă – “Oliver Twist”, de Charles Dickens (una dintre cele mai reprezentative lucrări ale literaturii despre copilărie — o vârstă trăită nu în siguranță și inocență, ci în durere, foame și nedreptate), “Print şi cerşetor”, de Mark Twain, “Robinson Crusoe”, de Daniel Defoe.
La acestea se pot adăuga: “Harry Potter și Piatra Filozofală”(1997), de J.K. Rowling ( o poveste care a captivat milioane de cititori prin amestecul său de magie, mister, prietenie și descoperire personală), “Hobbitul” şi “Stăpânul inelelor”, de J.R.R. Tolkien, “Știu de ce cântă pasărea din colivie”, de Maya Angelou, “Cântecul leoaicei”, de Tamora Pierce, “Ella Enchanted”, de Gail Carson Levine (o rescriere modernă a “Cenuşăresei”), “Anne de la Green Gables”, de Lucy Maud Montgomery, “Singur pe lume”, de Hector Malot, cărţile lui Jules Verne etc.
Literatura română oferă, de asemenea, cărţi excepţionale, pe care niciun copil/ adolescent nu ar trebui se le ignore – “Amintiri din copilărie”, de Ion Creanga, “Cartea cu Apolodor”, de Gellu Naum (un volum în versuri excepţional), romanele lui Ionel Teodoreanu (“Uliţa copilăriei”, “Cel din urmă basm”, “La Medeleni” etc.), “Cireşarii”, de Constantin Chiriţă, “Exuvii”, de Simona Popescu etc.
Oricare dintre aceste cărţi poate fi un dar de preţ cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului (ca în orice alt moment), alături de atenţie, grijă, iubire – “Copiii nu sunt vase care trebuie umplute, ci focuri care trebuie aprinse” (Michel de Montaigne).
Cu ocazia zilei de 1 Iunie, La mulţi ani, tuturor copiilor!
